Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 264/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr. 3021/202/2008
274/2009
DECIZIA PENALA NR. 264
Ședința publică din 19 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - __________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr.1/A/08.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului depune motive scrise de recurs, care sunt vizate și depuse la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate potriv.disp. art. 3859punct. 18.pr.pen. considerând că s-a făcut o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Arată că inculpatul a susținut în toate fazele procesului penal că nu este vinovat de comiterea infracțiunii, nefiind luată în considerare nici depoziția martorului care a confirmat împrejurarea că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei, se afla într-un restaurant cu acesta și că a dat autoturismul unui prieten.
Susține că Judecătoria Călărașia reținut în sentința penală nr.282/18.11.2008 depoziția martorului mai sus menționat, din care rezulta că nu inculpatul a comis fapta.
Prin urmare, solicită menținerea sentinței penale nr.282/18.11.2008, pronunțată de Judecătoria Călărași și casarea deciziei penale pronunțate de instanța de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, face trimitere la depozițiile a doi martori, respectiv numiții și care au arătat că au aflat de la anumite persoane prezente la locul săvârșirii faptei că autorul infracțiunii este inculpatul.
Astfel, în declarația aflata la fila 24 dosarului de urmarire penală martorul arată că l-a recunoscut pe inculpat, spunând că acesta este persoana care a tras cu arma.
Față de depoziția martorului, care confirmă împrejurarea că inculpatul a împrumutat autoturismul său și se afla în altă locație la săvârșirea faptei, reprezentantul Ministerului Public susține că există numeroase inadvertențe între declarațiile sale și cele ale inculpatului, iar instanța de judecată nu a reținut aceasta declarație.
Mai mult decât atât, reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a recunoscut prezența sa la locul săvârșirii faptei, însă doar într-un moment anterior celui la care fac referire martorii.
Totodată, arată că martorii (fila 28 dosarului de urmarire penală) și (fila 29 dosarului de urmarire penală) arata ca inculpatul este cel care a tras cu arma din acel autovehicul, însă nu a mai fost posibil a fi reaudiați aceștia, întrucât nu se mai află în țară.
În reținerea vinovăției inculpatului există și următoarele probe: raportul de constatare tehnico - științifică de la fila 39 dosarului de urmarire penală, raportul de expertiza balistica, din aceste două acte rezultând împrejurarea că urma găsită pe haina uneia dintre părțile vătămate a fost creată de un de tras cu arma ce aparținea inculpatului, iar tuburile de la fața locului au fost trase cu acea arma, probe ce au fost corect cenzurate de către instanțele de judecată.
Având în vedere aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Apărătorul ales, în replică, consideră că o persoana poate fi condamnată numai în afara oricărui dubiu. Susține că materialul probator despre care a făcut vorbire reprezentantul Parchetului, a stat la baza primei sentințe penale, pronunțată de Judecătoria Călărași. Or, inculpatul pe tot parcursul procesului penal a susținut că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. susține că este nevinovat întrucât nu el este cel care a comis fapta, astfel că solicită achitarea. Susține că în declarațiile date de părțile vătămate, în fața instanței de judecată, s-a arătat că nu au constatat personal că este autorul faptei și nu l-au văzut niciodată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.282 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Călărași, a fost respinsă cererea de achitare a inculpatului -, formulată în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art.10 lit.c Cod procedură penală.
În baza art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 R cu aplicarea art. 63 Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, la 3000 lei amendă penală; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 ind.1 Cod penal; s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui marca seria E, nr. - depus la camera de corpuri delicte - Poliția municipiului C cu dovada seria B nr. 13257 din 20.03.2008 și a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - că, în noaptea de 14/15 ianuarie 2008, în jurul orei 23,00 inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, pe DN 3B din direcția F către Ajuns pe raza satului din comuna Modelu, în dreptul a întâlnit un grup de cinci persoane care se deplasau pe carosabil, pe partea în aceeași direcție de mers, cărora inculpatul le-a atras atenția să meargă mai pe marginea șoselei.
După aceea, inculpatul și-a continuat deplasarea aproximativ 150 - 200 metri, a întors autoturismul, a ajuns în dreptul persoanelor respective, a lăsat jos geamul de la portiera conducătorului auto și a tras trei focuri cu ul cu de pe care-l avea în dotare. Un proiectil l-a lovit pe numitul și două proiectile l-au lovit pe numitul în zona cotului de la mâna dreaptă, producând două orificii de dimensiuni diferite în cojocul cu care era îmbrăcat acesta. S-a reținut că susnumiții făceau parte din grupul celor cinci persoane care se deplasau pe carosabil și, niciunul dintre ei nu a suferit vătămări corporale care să necesite zile de îngrijiri medicale. După ce a atras cu ul, inculpatul și-a continuat deplasarea, iar persoanele agresate au sesizat organele de poliție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, cât și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, motivat de faptul că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.496/2005 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.597/2006 a Curții de Apel București.
Cu ocazia judecării apelului, reprezentantul parchetului a criticat hotărârea primei instanțe și pentru netemeinicie, raportat la pedeapsa aplicată, apreciind că nu s-a făcut o corectă individualizare, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală.
Inculpatul, în apelul său, a arătat că sentința atacată este netemeinică, apreciind că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție ca urmare a probelor administrate în cauză.
Prin decizia penală nr.1 A din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, n baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr.282/18.09.2008, pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care a modificat-o în parte, în sensul că:
În baza art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 Raf ost condamnat inculpatul - la 1 an închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului prin sentința penală nr.496/2005 a Judecătoriei Călărași, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată de inculpat, pe lângă pedeapsa pronunțată în speță, în total inculpatul - având de executat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64Iit.b cod penal.
Prin aceeași decizie penală, a fost respins apelul inculpatului și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, luându-se act că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat următoarele:
Astfel, cu privire la cererea de achitare formulată de inculpat, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reținând că părările pe care le-a construit inculpatul în raport de toate celelalte probe administrate în cauză, dar comparativ și între ele, sunt evident nesincere și pro causa, sunt pline de contradicții și nu sunt susținute de nicio altă probă.
Chiar martorii propuși de inculpat, respectiv a relatat aspecte total diferite de cele prezentate de inculpat.
Mai mult, persoanele din grupul pe lângă care a trecut mașina inculpatului în noaptea de 14/15.01.2008 l-au recunoscut pe inculpat și mașina acestuia.
Cu ocazia primelor cercetări, paginile 17, 18, 19, inculpatul, în declarația olografă, recunoaște că în seara de 14/15.01.2008, în jurul orelor 23,00, s-a aflat la volanul mașinii marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, venind din direcția F spre C, în dreptul localității unde a depășit un grup de persoane cu care chiar a purtat o scurtă discuție, una dintre aceste persoane cerându-i o țigară. Declarația este dată în ziua de 16.01.2008.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul și-a schimbat declarația, susținând că în seara respectivă între orele 22,00-24,00, s-a aflat în C la restaurantul Popasul și că, în acest timp, a apelat la el numitul "" pentru o sumă de bani și, neavând asupra sa bani i-a împrumutat mașina cu scopul de a se deplasa în localitatea, la o fermă a părinților săi de unde putea să ia banii.
S-a mai reținut că timpul material dintre orele indicate chiar de inculpat nu permitea deplasarea acelei persoane din C, în localitatea și retur, comuna fiind situată la mare distanță de restaurantul unde inculpatul pretinde că se afla.
În plus, persoanele vătămate, care nu s-au constituit părți civile, nu aveau niciun motiv să-l indice pe inculpat ca fiind persoana care a tras în ei, dacă nici măcar nu se cunoșteau, așa cum susține chiar inculpatul, și l-ar fi indicat pe adevăratul autor al faptei.
Prin urmare, atitudinea inculpatului a fost apreciată de Tribunalul ca fiind evident nesinceră și constituită cu scopul de a scăpa de răspundere penală, știind că are o condamnare anterioară, motiv pentru care cererea de achitare a fost respinsă.
De asemenea, susținerea inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 Cod penal, a fost apreciată ca fiind greșită, față de împrejurarea că dispozițiile acestui text de lege nu disting între condamnările suferite pentru fapte comise cu intenție și cele comise din culpă.
Cu privire la apelul Parchetului, s-a reținut că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pedeapsa aplicată de instanța de fond este vădit disproporționată cu pericolul social concret al faptei și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
Atitudinea nesinceră a inculpatului a condus la întârzierea aflării adevărului, poziție de rea-credință ce trebuie să se reflecte în pedeapsa pronunțată.
Fapta - în sine - este deosebit de periculoasă, inculpatul folosind ul fără niciun motiv împotriva unui grup de tineri aflați întâmplător pe drumul pe care se deplasa inculpatul.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat ca fiind perfect întemeiate ambele motive din apelul Parchetului, dispunând în consecință.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări, invocând - în drept - dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce urmează:
Cazul de casare invocat - art.3859pct.18 Cod procedură penală - prevede acea împrejurare "când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare".
Eroarea gravă de fapt are în vedere ipoteza în care soluția instanței (în speță condamnarea) este în contradicție evidentă, esențială și necontroversată cu situația de fapt stabilită pe baza tuturor probelor administrate. Or, în cauză, nu se constată existența unei asemenea contradicții, instanța de apel examinând cauza sub toate aspectele, a reținut o situație de fapt dovedită, fapta existând în materialitatea ei, după cum există și vinovăția inculpatului.
În declarațiile martorilor și, aceștia au arătat că au aflat de la anumite persoane prezente la locul săvârșirii faptei că autorul infracțiunii este inculpatul.
Din declarația aflată la fila 24 dosarului de urmărire penală, martorul arată că l-a recunoscut pe inculpat, spunând că acesta este persoana care a tras cu arma.
Este adevărat că martorul a confirmat împrejurarea că inculpatul a împrumutat autoturismul său și se afla în altă locație la săvârșirea faptei, însă există numeroase inadvertențe între declarațiile acestui martor și cele ale inculpatului, astfel că în mod corect instanța de judecată nu a reținut aceasta declarație.
Mai mult decât atât, se constată că inculpatul a recunoscut prezența sa la locul săvârșirii faptei, însă doar într-un moment anterior celui la care fac referire martorii.
În plus, martorii (fila 28 ) și (fila 29 ) au arătat că inculpatul este cel care a tras cu arma din acel autovehicul, însă nu a mai fost posibilă reaudierea acestora, întrucât nu se mai află în țară.
În reținerea vinovăției inculpatului au mai fost reținute și următoarele probe: raportul de constatare tehnico științifică ( 39 ), raportul de expertiză balistică, din aceste două probe științifice rezultând faptul că urma găsită pe haina uneia dintre părțile - vătămate a fost creată de un de tras cu arma ce aparținea inculpatului, iar tuburile găsite la fața locului au fost trase cu acea arma, probe ce au fost corect interpretate de instanțele de judecată.
Astfel, se constată că în cauză s-a făcut o analiză temeinică, critică și prin prisma tuturor dovezilor administrate în fond și în apel, atât a situației de fapt și de drept, dar și a tuturor apărărilor inculpatului, stabilind întemeiat împrejurările comiterii infracțiunii, activitatea inculpatului recurent, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului.
Toate apărările inculpatului au fost temeinic și argumentat cenzurate, iar pe baza analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarații inculpat, declarații martori, expertiză balistică, raport de constatare tehnico științifică traseologică, precum și fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a ajuns la concluzia certă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea prevăzută de art.11pct.1, din Legea nr.61/1991
Susținerea inculpatului, în sensul că nu este autorul infracțiunii, nu are niciun suport juridic, dar nici probator.
Așa fiind, toate dovezile conduc la concluzia certă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, cum corect au reținut și instanța de fond și cea de apel, astfel că solicitarea de achitare nu poate fi primită.
Dată fiind situația de fapt astfel reținută, nicidecum nu se poate susține incidența - în această cauză - a cazului de casare consacrat de dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, nefiind identificată nicio eroare gravă de fapt care să fi avut drept consecință condamnarea greșită a inculpatului; de altfel, apărătorul nu a precizat care ar fi acea gravă eroare de fapt, pe baza căreia instanțele anterioare ar fi pronunțat greșit soluția de condamnare a inculpatului.
Față de toate aceste argumente, nefiind identificate nici motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat inculpatul -, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Reținând culpa procesuală a recurentului, Curtea, potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.1 A din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.Hodel-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Lefterache Lavinia
