Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 267/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din data de 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.07.1956, domiciliat în comuna, județul B împotriva deciziei penale nr. 257 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care, a fost admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 141 din 18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, s-a desființat sentința în latură penală și a fost înlocuită pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa amenzii în sumă de 500 lei făcându-se aplicarea art. 63 Cod penal.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 6 luni închisoare și 500 lei amendă penală.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 3812/2008, fila 13 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 10,13,14 Cod procedură penală. Arată că din punctul său instanța nu s-a pronunțat pe probe, arătând că potrivit declarațiilor date de inculpat și martori au fost prezenți la incident mai mulți martori, respectiv martorii și, ultimul dintre aceștia neaudiat, iar instanța de fond a fost sesizat parchetul pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Mai arată că nu este definită în mod clar noțiunea de armă albă, iar cuțițul respectiv este unealtă cu vârful rotunjit folosit de inculpat la grădinărit, în opinia sa acesta nefiind o armă albă și în cazul în care se îmbrățișează de către instanță acest punct de vedere, consideră că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În ceeea ce privește situația de fapt, critică ambele hotărâri, urmând a fi avute în vedere faptul că declarațiile martorilor de la urmărirea penală și instanța de judecată sunt contradictorii, că a fost vorba de un conflict în familie, în loc public și că inculpatul nu a înțeles să-și exercite dreptul de a formula plângere, deși la rândul său a fost agresat.
Solicită să fie avut în vedere împrejurarea că inculpatul își menține declarația dată atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, în sensul că i-a căzut din buzunar cuțitul și să fie avută în vedere declarația martorului Barăgan, care confirmă susținerea inculpatului și împotriva căruia nu s-a depus plângere pentru mărturie mincinoasă.
Deasemenea, să se dea eficiență probelor administrate la individualizarea pedepsei și să se aplice o pedeapsă administrativă, să fie avută în vedere și starea de sănătate a inculpatului, că acesta a suferit două atacuri cerebrale, că a fost vorba de un conflict în familie, să se constate că nu prezintă pericol concret al unei infracțiuni și să se dispună achitarea în baza disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanțele au făcut o justă analiză a întregului material probator administrat în cauză și din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.
De asemenea, cu privire la dimensiunile cuțitului folosit, arată că acesta era să producă urmările, având în vedere dimensiunile și se încadrează în disp. art. 11din Legea nr. 61/1991 republicată.
Cu privire la aplicarea disp. art. 181Cod penal, arată că nu este susținut probator, întrucât fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere modalitatea, scopul propus și persoana inculpatului, apreciind că în mod just s-a făcut aplicarea disp. art. 72 Cod penal.
În concluzie, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea deciziei penale nr. 257 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că avea asupra sa cuțitul întrucât a fost folosit la grădinărit, nu l-a folosit împotriva părții vătămate, acesta căzându-i din buzunar în timpul incidentului. De asemenea, arată că, la rândul său a fost lovit de către partea vătămată cu o sticlă în cap.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.141 din 18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în baza art. 11din Legea nr. 61/1991 republicată a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 22.07.1956, în comuna, județul B, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, agricultor, căsătorit, domiciliat în comuna, județul
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 36 din 20.01.2005 a Judecătoriei Rm. S pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute în total pedeapsa de 1 an și 2 luni închisaore.
De asemenea, a fost obligat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul de pe lângă Judecătoria Rm. înregistrat sub nr. 924/P/2006 s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În actul de sesizare se arată că la data de 19.06.2002, în jurul orelor 22.00, inculpatul a mers la barul SC din localitatea, județul B, unde se afla martora, barman de serviciu, și în momentul în care a refuzat să-l servească cu băuturi alcoolice a scos un cuțit, a amenințat-o și a lovit-o cu pumnul.
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut fapta comisă, aceeași poziție având-o și în faza de urmărire penală.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond reținut că în ziua de 19.06.2006 inculpatul s-a deplasat la barul SC din localitatea. De serviciu era martora, cumnata inculpatului și de față se afla și soția inculpatului. În momentul în care martora a refuzat să-l servească pe inculpat, aflat într-o avansată stare de ebrietate, acesta a scos cuțitul pe care îl avea în buzunarul de la paltaloni și a amenințat-o pe pe martoră, după ce aceasta l-a lovit pe inculpat, urmare a discuțiilor contradictorii.
Instanța a reținut că inculaptul a lovit- și pe soția sa, care a încercat să-l intervină în aplanarea conflictului.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului, s-a reținut că la sosirea jandarmilor din localitatea aceștia au găsit la locul incidentului cuțitul aparținând inculpatului, care a fost predat la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Județean de Jandarmi
Deși inculpatul a încercat să susțină că în realitate nu a scos cuțitul din buzunar și că acesta ar fi căzut în timpul incidentului, susținerile acestuia au fost infirmate de declarațiile martorilor audiați în faza de rumărire penală și faza de judecată, încercând să inducă instanța în eroare schimbându-și declarațiile, și împotriva acestora formulându-se sesizare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal, martora, solicitând reaudierea, ocazie cu care a revenit asupra declarației.
Situația de fapt fiind reținută cu ajutorul procesului-verbal a infracțiunii flagrante și de cercetare la fața locului, incheiat de jandarmii din cadrul, planșe fotografice și declarații de martor.
Având în vedere situția de fapt reținută, pericolul social concret al infracțiunii, poziția inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei și a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor, faptul că nu este la prima încălcare a legii penale, a dispus condamanrea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată la pedeapsa închisorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare față de gravitatea faptei și față de faptul că inculpatul este o persoană în vârstă, nu are antecedente penală, față de probele dosarului reținându-se principiul "in dubio pro reo și solicitând achitarea sa."
Instanța de apel a reținut că la data de n ziua de 19.06.2006 inculpatul, aflat sub influenta băuturilor alcoolice s-a deplasat la barul din localitate SC, unde vanzatoarea este cumnata lui si unde in acel timp se afla si soția sa, de care era despărțit in fapt, sora vânzătoarei. A fost servit cu băuturi alcoolice si după ce le-a consumat, a solicitat altele dar vanzatoarea a refuzat motivând ca va inchide. In aceste condiții a insultat-o pe cumnata sa, a lovit-o cu pumnul si apoi a scos un cuțit pe care-1 purta asupra sa si a amenintat-o cu acest obiect.
In ajutorul sorei sale a intervenit soția inculpatului dar a fost si ea lovită cu pumnii de către acesta.
Cele doua femei au reușit sa-1 trântească pe inculpat, in dorința de a-1 scoate din bar si in aceste condiții cuțitul pe care-1 purta i-a căzut din mana. Au intervenit jandarmii din localitate.
Fapta a fost corect incadrata in dispozițiile art.1pct.l din Legea nr.61/1991 republicata ce incriminează si sancționează portul ilegal de arma, cuțitul folosit având caracteristicile armei albe si in acestă situație având aptitudinea de a fi o arma periculoasa.
asupra acestuia asupra inculpatului, dar mai ales folosirea in contextul descris conferă faptei periculozitate sociala ceruta de legiuitor pentru aoi ncrimina.
Aceeași instanța reținând justificat, in raport de constatarea ca inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune asemănătoare la 6 luni inchisoare cu suspendarea executării pedepsei prin sentința penala nr. 36/2005 tot a Judecătoriei Rm S, că deși nu este recidivist a săvârșit noua infracțiune in cadrul termenului de incercare de 2 ani si 6 luni stabilit prin sentința susmenționata a hotărât condamnarea sa la pedeapsa închisorii, care in condițiile art.72. este excesiva.
Inculpatul este un consumator de băuturi alcoolice si a mai fost condamnat pentru acest gen de infracțiuni indreptate impotriva persoanei și drepturilor sale si a comis fapta in cadrul termenului de incercare, acte si fapte ce-i conferă un grad ridicat de pericol social si trebuia condamnat.
Inculpatul trebuie să suporte o pedeapsa dar in contextul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea comisa, instanța fondului având si alternativa pedepsei amenzii care era cea mai potrivita dintre pedepsele prevăzute și impusă de împrejurările ostile in care inculpatul a fost implicat, de comportamentul provocator și violent în exprimare al cumnatei sale, dar si de intervenția total potrivnica comportamentului sau, al soției de care era despărțit si care s-a asociat manifestărilor violente ale sorei sale fata de el.
Urmarea scoaterea si purtarea cuțitului, asociate cu amenințarea verbala a cumnatei sale, sunt fapte certe si strict determinate, au produs pericolul urmărit si intre fapta si pericol exista legătura de cauzalitate necesara.
In contextul expus instanța fondului a făcut si o greșită aprecierea, extrapolând pericolul social al infracțiunii comise de inculpat impotriva dorinței legiuitorului care a stabilit o pedeapsa alternativa si fara a aprecia, asa cum obliga art.72 din Codul penal, si împrejurările care influențau răspunderea penala si care sunt favorabile inculpatului.
Aceste împrejurări favorabile expuse impuneau si concluzia, in condițiile alin.2 al.art.72 din Codul penal, ca dintre pedepsele prevăzute, nu pedeapsa închisorii este pedeapsa prevăzuta de lege potrivită si impunea aplicarea art.63 din C pen. O pedeapsa cu amenda pentru infracțiunea comisa de 500 lei este o pedeapsa justa cu aptitudinea de a asigura scopul urmărit de legiuitor, corespunzătoare, in principal pericolului social al infracțiunii comise dar si pericolului social al inculpatului, pentru care au pledat prin comportament si atitudine cele doua apropiate dar si martorul.
In contextul expus si in conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.a Gproc.pen. s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat in latura penala sentința apelata și s-a înlocuit inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare aplicata pentru infracțiunea dedusa judecații cu pedeapsa amenzii in suma de 500 lei, facând aplicarea art.63 pen.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute 6 luni închisoare si 500 lei amenda penala și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare in apel au rămas in sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea recursului inculpatul arată că sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10, 13 și 14 Cod procedură penală, pentru că instanța nu s-a pronunțat pe probele administrate, că nu este definită în mod clar noțiunea de armă albă, cuțitul purtat de el fiind de fapt o unealtă folosită la grădinărit și în concluzie a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală.
De asemenea, mai arată recurentul că respectivul cuțit i-a căzut din buzunar, aspect confirmat de martorul.
În subsidiar solicită achitarea în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală rap. la art. 181Cod penal.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de criticile invocate și cazurile de casare precizate, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
În legătură cu cele trei cazuri de casare invocate (art. 3859pct. 10,13 și 14 Cod procedură penală ) se constată că în speță nu este incident nici unul dintre acestea.
Art. 3859pct. 10 Cod procedură penală prevede că există caz de casare atunci când, "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze dreptul lor și influențeze soluția procesului", pct. 13 prevede că, hotărârea este casabilă în cazul "când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", în timp ce punct 14 prevede cazul de casare atunci "când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau în alte limite decât cele prev. de lege".
Prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptul că în seara zilei de 14.06.2006, în momentul în care martora, barman la serviciu la SC, a refuzat să-l servească cu băuturi alcoolice, a scos un cuțit, a amenințat-o și a lovit-o cu pumnul, infracțiune prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicata.
Din cuprinsul sentinței și al deciziei atacate rezultă în mod clar că inculpatul a fost condamnat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, aceasta fiind singura faptă reținută în actul de sesizare și întrunește elementele constitutive al infracțiunii menționate.
Totodată, la stabilirea situației de fapt instanța s-a pronunțat față de toate probele administrate în ambele faze procesuale, precum și asupra cererilor formulate de inculpat. De altfel, în recurs, inculpatul nici nu precizează asupra cărei probe sau cereri nu s-a pronunțat instanța de apel.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 13 Cod procedură penală Curtea apreciază ca fapta inculpatului este prevăzută de legea penală, fiind încadrată în mod corect de instanțele fondului în disp. art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Susținerea inculpatului că respectivul obiect de tăiat și cu care a amenințat-o pe vânzătoare nu este un cuțit și nu poate fi încadrat în disp. art.1/1 pct.1 din legea 61/1991 republicata, nu poate fi reținută de C, în condițiile în care din probele administrate în cauză (declarații de martori și mai ales planșa foto a obiectului respectiv - fila 13 dosar urmărire penală) rezultă fără echivoc că obiectul purtat și folosit de inculpat este un cuțit, având lama de aproximativ 6 cm lungime. Chiar și în cazul în care în accepțiunea inculpatului obiectul respectiv nu reprezintă un cuțit, el se încadrează în disp. art. 1/1 pct. 1 din lege ca "obiect fabricat sau confecționat pentru tăiere împungere sau lovire- ", având posibilitatea de a produce acest rezultat.
Portul unui astfel de obiect, într-un loc public (bar) și chiar folosirea lui întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală Curtea constată că nici acesta nu este incident în cauză, întrucât instanța de apel a făcut o justă aplicare a disp. art. 72 Cod penal, privind criteriile de individualizare a pedepsei, orientându-se către pedeapsa amenzii,ce este prevăzută alternativ cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și aplicând o amendă de 500 lei, deci la minimul special prev. de art. 63 alin. 3 teza a II a din Codul penal.
În fine, mai susține inculpatul că ar fi incidente față de el disp. art. 181Cod penal, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii imputate, numai că nu poate fi reținut acest aspect ținând seama că inculpatul a mai fost anterior condamnat tot pentru o astfel de infracțiune, că fapta sa prezintă gradul de pericol social al infracțiunii având în vedere că el a si folosit "cuțitul" respectiv, amenințând- pe vânzătoare,iar, în lipsa intervenției martorilor, conflictul putea degenera în într-unul cu consecințe mai grave.
Față de toate aceste considerente și neconstatându-se alte motive de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform disp.art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod porcedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.07.1956, domiciliat în comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr. 257 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 141 din 18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Rm
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
2 ex/
Red.
Tehnored.
f- Judecătoria Rm.
a- Tribunalul Buzău
G,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
