Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 1621/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

889/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1621

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Bădescu Liliana

JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica

JUDECĂTOR 3: Găgescu Risantea

GREFIER: - -

*****************

MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către recurenții-inculpați, G și împotriva Deciziei Penale nr. 154 din data de 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.XI.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.XI.2009, respectiv pentru data de astăzi, 18.XI.2009 când în aceeași compunere,

CUR TE

Deliberând, prin sentința penală nr. 1505/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334.C.P.P. s-a admis cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public și s-a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu pentru inculpații, și G din infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal, iar pentru inculpații și din infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.

Cod Penal

II. 1. În baza art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și cu aplic. art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26.Cod Penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 13.Cod Penal și cu aplic. art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 26 rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și cu aplic. art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 83 alin. 1.Cod Penal și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat suspendarea condiționată și grațierea condiționată acordată pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2020/11.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B care a fost adăugată la fiecare dintre cele trei pedepse stabilite anterior, rezultând trei pedepse de 2 ani închisoare, 1 an și 7 luni închisoare și 1 an și 7 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an și 7 luni închisoare și 1 an și 7 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

2. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendare executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

S-au puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 4.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c pe Cod Penal durata suspendării executării pedepsei închisorii.

3. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

4. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

5. În baza art. 290 alin. 1.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 26 rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

6. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

7. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

8. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

9. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

10. În baza art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 82 alin. 1.

Cod Penal

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84.Cod Penal referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.

III. În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 998.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel cum a fost precizată, și au fost obligați inculpații la plata sumelor solicitate cu titlu de prejudiciu, după cum urmează:

1. Inculpații și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii în cuantum de 2.099 RON dobânzi și 431 RON penalități întârziere, aferente sumei de 3.193 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna decembrie 2001;

2. Inculpații și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 6.387 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna noiembrie 2001, după cum urmează:

- majorările de întârziere calculate de la data exigibilității conform art. 13 din OG nr. 11/1996 modif. și penalitățile de întârziere calculate conform art. 13¹din OG nr. 26/2001 pentru modif. OG nr. 11/1996 până la data de 31.12.2002;

- dobânzile și penalitățile de întârziere conform art. 12-14 din OG nr. 61/2002 ce se vor calcula de la data de 31.12.2002 și până în ziua executării integrale a obligației bugetare;

- dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform art. 114 din OG nr. 92/2003 începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 31.12.2005;

- majorările de întârziere calculate conform art. 116 din OG nr. 92/2003 de la data de 01.01.2006 și până în ziua executării integrale a obligației bugetare;

3. Inculpații și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - 99 L la plata obligațiilor fiscale accesorii în cuantum de 3.033 RON dobânzi și 632 RON penalități de întârziere aferente sumei de 5.270 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna noiembrie 2001;

4. S-a respins cererea de obligare a inculpaților, G și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul G și în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii în cuantum de 1.853 RON dobânzi și 422 RON penalități de întârziere aferente sumei de 3.129 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna noiembrie 2001 ca neîntemeiată;

5. S-a respins cererea de obligare a inculpaților și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente -TRANS la plata obligațiilor fiscale accesorii în cuantum de 3.661 RON majorări și 819 RON penalități de întârziere aferente sumei de 6.067 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna octombrie 2001 ca neîntemeiată;

6. Inculpații și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, după cum urmează:

- dobânzile și penalitățile de întârziere conform art. 12-14 din OG nr. 61/2002 ce se vor calcula de la data de 31.12.2002 și până la data executării integrale a obligației bugetare;

- dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform art. 114 din OG nr. 92/2003 începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 31.12.2005;

- majorările de întârziere calculate conform art. 116 din OG nr. 92/2003 de la data de 01.01.2006 și până în ziua executării integrale a obligației bugetare;

S-a respins cererea de obligare a inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 10.721 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna martie 2001 ca neîntemeiată;

7. Inculpații și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente TRANS COM la plata obligațiilor fiscale accesorii în cuantum de 2.956 RON aferente sumei de 3.040 RON reprezentând TVA dedus prin decontul din luna iulie 2001;

8. S-a luat act că partea civilă nu mai are nicio pretenție față de inculpații și în solidar, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, prejudiciul cauzat de aceștia fiind achitat.

În temeiul art. 163.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile de luare a măsurii sechestrului asigurător.

IV. Au fost anulate următoarele înscrisuri:

- factura fiscală nr. -/13.08.2001 (fila 12;, vol. I) și chitanțele de achitare a acesteia nr. -, -, -/05.08.2001, -/06.08.2001, -, -, - (filele 15 - 17 vol. I);

- factura fiscală nr. -/07.11.2001 (fila 11;, vol. II) și chitanțele de achitare a acesteia nr. -/10.11.2001, -/11.11.2001, -/12.11.2001, -/14.11.2001, -/15.11.2001, - - nu exista la dosar, -/17.11.2001, -/18.11.2001, -/19.11.2001, -/20.11.2001, -/21.11.2001, -/22.11.2001, -.11.2001, -/24.11.2001, -/25.11.2001, (filele 12 - 19, 21- 25 și 42; vol. II);

- factura fiscală nr. -/11.11.2001 (fila 9;, vol. III);

- factura fiscală nr. -/25.10.2001 (fila 25;, vol. IV) și chitanțele de achitare a acesteia nr. -/26.10.2001, -/27.10.2001, -/29.10.2001, -/30.10.2001, -/31.10.2001, -/01.11.2001, -/02.11.2001, -/03.11.2001, -/05.11.2001, -/06.-, -/07.11.2001, -/08.11.2001, -/09.11.2001 (filele 10 - 22 vol. IV);

- factura fiscală nr. -/15.03.2001 (fila 14;, vol. V) și chitanțele de achitare a acesteia nr. -/15.03.2001, -/16.03.2001, -/17.03.2001, -/18.03.2001, -/19.03.2001, -/20.03.2001, -/21.03.2001, -/22.03.2001, -/23.03.2001, -/04.04.2001, -/05.04.2001, -/06.04.2001, -/07.04.2001, -/24.03.2001, -/25.03.2001, -/26.03.2001, -/27.03.2001, -/28.03.2001, -/29.03.2001, -/30.03.2001, -/31.03.2001, -/01.04.2001 -/02.04.2001, -/03.04.2001 (filele 15 - 30, 40, 42, 50; vol. V);

- factura fiscală nr. -/20.07.2001 (fila 17; vol. VI) și factura fiscală nr. -/20.07.2001 (fila 18; vol. VI) și chitanțele de achitare a acestora nr. -/12.07.2001, -/24.07.2001, -/29.07.2001, -/27.07.2001, -/28.07.2001, -/31.07.2001, -/13.07.2001 (filele 10 - 16; vol. VI);

- factura fiscală nr. -/29.10.2002 (fila 9; vol. VII) și chitanțele de achitare a acestora nr. -/30.10.2002, -/02.11.2002, -/03.11.2002, -/04.11.2002, -/06.11.2002, -/09.11.2002, -/10.11.2002, -/12.11.2002, -/20.11.2002 (filele 18 - 20; vol. VI);

- factura fiscală nr. -/07.11.2001 (fila 11; vol. VIII) și chitanțele de achitare a acestora nr. -/08.11.2001, -/12.11.2001, -/15.11.2001, -/20.11.2001, -/21.11.2001, -/26.11.2001, -/28.11.2001, -/12.12.2001 (filele 18 - 20; vol. VI).

În baza art. 118 lit. e s Cod Penal-a dispus confiscarea specială a sumei de 29.712.940 ROL (2.971,29 RON) de la inculpatul, reprezentând comision încasat de acesta.

VI. Prezenta sentință, rămasă definitivă, va fi comunicată pentru efectuarea cuvenitelor înregistrări în cazierul fiscal.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri pentru efectuarea cuvenitelor înregistrări la Oficiul Registrului Comerțului.

VII. În temeiul art. 191 alin. 1 și 3.C.P.P. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

1. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente 2000 la plata sumei de 1.000 RON;

2. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 800 RON;

3. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 RON;

4. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - 99 la plata sumei de 500 RON;

5. inculpatul G la plata sumei de 500 RON;

6. inculpatul la plata sumei de 500 RON;

7. inculpatul la plata sumei de 500 RON;

8. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 RON;

9. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente TRANS COM la plata sumei de 500 RON;

10. inculpatul la plata sumei de 500 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

1. Din întreg materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății, respectiv înscrisuri, declarațiile inculpaților, G și, declarațiile martorilor audiați în cauză pe situația de fapt, în special martorii, și, precum și declarațiile de recunoaștere date de inculpatul, instanța a reținut ca fiind dovedită activitatea sa infracțională din anii 2001 și 2002. În calitate de administrator la 2000, în schimbul unor comisioane, a eliberat mai multe facturi fiscale din care rezulta că 2000 a înstrăinat altor societăți bunuri (în special autoturisme) și a eliberat chitanțe fiscale din care rezulta că societatea sa a încasat prețul bunurilor vândute deși aceste bunuri nu au aparținut niciodată 2000, fiind vândute în realitate de persoane fizice, aceasta cu scopul deducerii în mod ilegal a TVA-ului aferent bunurilor tranzacționate de către societățile cumpărătoare.

Facturile au fost semnate, ștampilate și completate în special de, o parte însă au fost completate cu acordul acestuia de către persoanele din firma sa.

Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a contestat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a descris modul de operare folosit (fila 238, vol. I).

2. În strânsă legătură cu activitatea infracțională a inculpatului, instanța a reținut că în fapt, la data de 13.08.2001, inculpatul în calitate de administrator la a cumpărat de la martorul un autoturism Opel Astra pentru suma de 200.000.000 ROL și împreună cu acesta s-a deplasat la 2000 unde a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare și a fost plătit prețul (fila 13, vol. I). Pentru un comision de 2.560.000 ROL încasat de la (conform facturii fiscale aflate la fila 18 și chitanțelor aflate la filele 17 și 53, vol. I, conform declarației martorului - filele 19, 20, vol. I, precum și conform declarației inculpatului - filele 21, 23-24, vol. I) inculpatul a emis factura nr. -/13.08.2001 (fila 12, vol. I) din care rezultă că 2000 a vândut autoturismul și a eliberat 8 chitanțe fiscale având date diferite (filele 15, 16, 17) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismului. Actele au fost înregistrate de în contabilitatea având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 31.923.773 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de persoana fizică - martorul care a declarat că la 13.08.2001 a vândut un autoturism către reprezentant al cu suma totală de 200.000.000 ROL încheind în acest sens un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit în care era menționată suma, prin 2000 Potrivit martorului, după semnarea contractului de vânzare-cumpărare a primit integral prețul, iar de alte documente întocmite nu are cunoștință (filele 19, 20, vol. I).

Potrivit declarației date în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, a descris modul de operare folosit, motivând că nu cunoștea că face ceva ilegal, fiind asigurat de la eliberarea facturii că totul este legal (filele 21, 23-24, 27, vol. I).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă și din declarația inculpatului potrivit căruia cumpărătorul a solicitat o factură fiscală de la societatea sa prin care să justifice în contabilitatea societății sale cumpărarea autoturismului de la o persoană juridică, plătitoare de TVA. Potrivit inculpatului, acesta a completat factura fiscală nr. -/13.08.2001 pe care a semnat-o și ștampilat-o, trecând la rubrica furnizor 2000 și cumpărător, specificând totodată și vânzătorul, numitul (fila 26, vol. I).

În ce privește declarația dată de inculpatul în cursul cercetării judecătorești (fila 69, vol. II) aceasta nu a fost reținută de instanță fiind apreciată ca subiectivă, și, mai ales, nesusținută de niciun mijloc de probă. Declarația acestuia în sensul că nu a cumpărat autoturismul pe numele firmei sale este contrazisă și de declarația martorului care în fața instanței de judecată a arătat că inculpatul și-a luat mașina prin firmă subliniind că își menține declarațiile anterioare (fila 497, vol. I).

3. În ce privește infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța a reținut că în fapt, la data de 7.11.2001, acesta în calitate de administrator la a cumpărat de la martorul un autoturism VW Passat pentru suma de 400.000.000 ROL și împreună cu acesta s-a deplasat la 2000 unde a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare și a fost plătit prețul (fila 28, vol. II). Pentru un comision de 3.000.000 ROL încasat de la (conform facturii fiscale aflate la fila 45 și chitanței aflate la fila 20, vol. II, declarației martorului - fila 75, declarației inc. - fila 77, vol. II, dar și potrivit declarației inc. - fila 78, vol. II) inculpatul a emis factura nr. -/7.11.2001 (filele 11, 26, vol. II) din care rezultă că 2000 a vândut autoturismul și a eliberat 14 chitanțe fiscale având date diferite (filele 12-19, 21-25, 42) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismului. Actele au fost înregistrate de în contabilitatea având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 63.865.546 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de persoana fizică - martorul care a declarat că la 7.11.2001 a vândut un autoturism către reprezentant al de la care a primit prețul de 400.000.000 ROL, iar documentele de vânzare-cumpărare au fost întocmite prin 2000 Potrivit martorului, el nu a adus factură cumpărătorului, ci acesta din urmă s-a ocupat de acest lucru, tot el plătind și comisionul (filele 74, 75, vol. II).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă și din declarația inculpatului potrivit căruia i-a solicitat să întocmească o factură fiscală din care să reiasă în mod nereal că ar fi cumpărat autoturismul de la 2000, societate plătitoare de TVA, în scopul înregistrării în contabilitatea societății sale. Potrivit numitului acesta a completat factura fiscală nr. -/7.11.2001 pe care a semnat-o și ștampilat-o, trecând la rubrica furnizor 2000 și cumpărător, specificând totodată și vânzătorul, numitul (fila 77, vol. II).

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, la început recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat (fila 78, vol. II), ulterior negând săvârșirea lor și motivând că vânzătorul i-a adus factura și nu a știut că a cumpărat autoturismul de la o persoană fizică, iar nu de la 2000 (filele 80-81, vol. II).

Aceste din urmă declarații ale inculpatului care sunt menținute și în fața instanței de judecată (fila 240, vol. I) sunt contrazise atât de declarațiile martorului, cât și de actele autoturismului și de contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă indubitabil că autoturismul a aparținut unei persoane fizice. De asemenea, declarațiile de nerecunoaștere a infracțiunilor comise nu sunt însoțite de niciun mijloc de probă, astfel că vor fi înlăturate ca atare.

4. În legătură cu activitatea infracțională a inculpaților G și, în fapt la data de 07.11.2001 primul inculpat, administrator și asociat la, și-a vândut autoturismul proprietate personală marca Ford către SC. pentru suma de 196.000.000 ROL (fila 14, vol. VIII). Împreună cu inculpatul, asociat la, inculpatul s-a deplasat la B, la sediul 2000 unde a fost redactat un contract de vânzare-cumpărare având la rubrica vânzător pe G și la rubrica cumpărător pe, societate pentru care a semnat. În schimbul unui comision de 3.129.411 ROL (conform facturii fiscale aflate la filele 47 și 68, vol. VIII și declarației lui - fila 125, vol. VIII) inculpatul a emis factura fiscală nr. -/7.11.2001 (filele 11, 12, 104, vol. VIII) din care rezulta că autoturismul a fost vândut de 2000 și a eliberat 8 chitanțe fiscale având date diferite (filele 25, 27, 28, 29, 44, 46 și 62-67, 69, 70, vol. VIII) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismului. Actele au fost semnate de și înregistrate de G în contabilitatea având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 31.294.117 ROL.

Fiind audiați în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, inculpații au avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor și folosind explicații contradictorii. Potrivit numitului G, acesta a dorit să-și vândă autoturismul, sens în care s-a deplasat împreună cu în târgul loc în care a găsit un cumpărător cu care a mers la 2000 pentru a perfecta actele. Aici cumpărătorul a cerut factură, iar 2000 a întocmit un contract de vânzare-cumpărare între G în calitate de persoană fizică și al cărei asociat este, a emis o factură și 8 chitanțe fiscale. După întocmirea acestor acte cumpărătorul a cerut micșorarea prețului, apoi s-a răzgândit și nu a mai cumpărat autoturismul, moment în care, întrucât mașina era pe firmă și comisionul plătit, cei doi s-au hotărât ca tranzacția să se facă între G și (filele 127, 129-130, vol. VIII).

A mai arătat inculpatul G că a primit prețul autoturismului de la iar nu de la 2000, declarație confirmată de numitul potrivit căruia el nu a primit contravaloarea autoturismului, ci doar un comision de 3.129.711 ROL (fila 125, vol. VIII).

De asemenea inculpatul arată că autoturismul proprietate personală a lui G trebuia vândut unui client, însă aceștia nu s-au înțeles la preț (fila 134, vol. VIII). Pe de altă parte acest inculpat arată nu a fost de față când au fost achitați banii către 2000, el știind doar că acești bani au fost scoși din contul, constatare făcută după ce a văzut chitanțele către 2000 (fila 137, vol. VIII), declarație contrazisă de declarația lui G potrivit căruia în factura fiscală întocmită la rubrica semnătura de primire semnând asociatul său, care nu avea calitatea de administrator (fila 129, vol. VIII). De altfel, inculpatul însuși recunoaște în fața instanței că a intrat în gheretă și a dat o semnătură pe o factură în calitate de reprezentant al (fila 164, vol. I).

Instanța a înlăturat depozițiile inculpaților apreciindu-le ca fiind nesincere și contrazise de întregul material probator administrat în cauză, inclusiv de declarația inculpatului potrivit căruia la punctul de lucru al societății sale s-a prezentat numitul G care i-a spus că dorește o factură fiscală de la societatea sa în care să justifice cumpărarea unui autoturism în contabilitatea societății sale. A mai precizat inculpatul că autoturismul era proprietatea personală a numitului G și că dorea să-l vândă societății al cărei administrator era. Astfel a fost întocmită factura fiscală în care a fost trecută la rubrica furnizor 2000, iar la rubrica cumpărător specificând totodată și vânzătorul numitul G (fila 125, vol. VIII).

A mai reținut instanța de fond că nici cu ocazia audierii în cursul judecății inculpații nu s-au considerat vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată (filele 164 și 165-166, vol. I).

5. În ce privește pe inculpatul instanța a reținut că în fapt, la data de 11.09.2001, acesta în calitate de administrator la - 99 a cumpărat de la martorul în târgul Auto din jud. B un autoturism VW Passat pentru suma de 330.000.000 ROL loc în care a fost plătit prețul fiind redactat și contractul de vânzare-cumpărare (filele 10 și 36, vol. III), iar ulterior inculpatul s-a deplasat la 2000 unde pentru un comision de 2.500.000 ROL (conform chitanței aflate la filele 8, 35, vol. III, dar și declarației inculpatului - filele 52-53, 55, vol. III) inculpatul a emis factura nr. -/11.09.2001 (filele 9, 11, vol. III) din care rezultă că 2000 a vândut autoturismul. Factura a fost înregistrată de în contabilitatea - 99 având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 52.689.076 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de persoana fizică - martorul care a declarat în faza de urmărire penală că la data de 11.09.2001 a vândut un autoturism către numitul reprezentant al - 99 în târgul Auto, jud. B, loc în care a primit prețul și în care a fost redactat contractul de vânzare-cumpărare. A mai precizat martorul că locul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost târgul Auto din B, și nu B unde de altfel nu a fost niciodată, iar alte acte nu au fost încheiate, implicit nesolicitând factură fiscală. A mai adăugat martorul că prețul autoturismului i-a fost achitat în întregime de numitul ca reprezentant al firmei - 99 (filele 46, 48, vol. III). Declarația se coroborează și cu cea dată în cursul cercetării judecătorești din care rezultă că martorul își menține declarațiile anterioare, în anul 2001 el vânzând un autoturism în târg la B pentru suma de 330.000.000 ROL, moment în care s-a redactat contractul și s-a plătit prețul (fila 444, vol. I).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă și din declarația inculpatului potrivit căruia i-a solicitat o factură fiscală prin care să justifice în contabilitatea societății sale achiziționarea autovehiculului de la o persoană juridică, plătitoare de TVA. Potrivit numitului acesta a completat factura fiscală nr. -/11.09.2001 pe care a semnat-o și ștampilat-o, trecând la rubrica furnizor 2000 și cumpărător - 99, specificând totodată și vânzătorul, numitul (fila 50, vol. III).

Fiind audiat atât în faza de urmărire penală (filele 52-53, 55, 56), cât și în faza de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a descris modul de operare folosit.

Cu toate că în declarația dată în fața organelor de cercetare penală arată că nu a știut că face ceva ilegal (fila 52, vol. III), inculpatul a declarat în fața instanței de judecată că ar minți dacă ar spune că nu i s-a părut nimic ciudat la întocmirea facturii, tocmai de aceea solicitând ca pe factură să fie trecut și vânzătorul mașinii, subliniind că recunoaște săvârșirea faptei și că își menține declarațiile din cursul urmăririi penale (fila 215, vol. I).

6. În ce privește pe inculpatul instanța a reținut că în fapt, la data de 25.10.2001, acesta în calitate de administrator la -TRANS a cumpărat de la martorul o autoutilitară IM pentru suma de 380.000.000 ROL și împreună cu acesta s-a deplasat la 2000 unde a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare și a fost plătit prețul (fila 26, vol. IV). Pentru un comision de 5.000.000 ROL (conform facturii fiscale aflate la filele 9, 24, vol. IV și chitanței aflate la fila 23, vol. IV) inculpatul a emis factura nr. -/25.10.2001 (filele 8, 25, vol. IV) din care rezultă că 2000 a vândut autoutilitara și a eliberat 13 chitanțe fiscale având date diferite (filele 10-22, vol. IV) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismului. Actele au fost înregistrate de în contabilitatea -TRANS având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 60.672.269 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de persoana fizică - martorul care a declarat în faza de urmărire penală că la data de 25.10.2001 a vândut o autoutilitară către -TRANS prin de la care a primit prețul într-o singură, iar nu de la 2000 care de fapt doar a intermediat vânzarea-cumpărarea (filele 27-28, vol. IV). Declarația este susținută și de cea dată în fața instanței de judecată prin care martorul arată că își menține declarațiile date anterior (fila 403, vol. I).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă și din declarația inculpatului potrivit căruia cumpărătorul i-a solicitat o factură fiscală de la societatea sa prin care să justifice în contabilitatea societății sale cumpărarea autovehiculului de la o persoană juridică, plătitoare de TVA. Potrivit numitului acesta a completat factura fiscală nr. - pe care a semnat-o și ștampilat-o, trecând la rubrica furnizor 2000 și cumpărător -TRANS, specificând totodată și vânzătorul, numitul (filele 29, 31, vol. IV).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale (filele 33, 35-36, 37, vol. IV) și în cursul cercetării judecătorești (fila 216, vol. I), inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a descris modul de operare folosit. Cu toate acestea instanța a avut în vedere că depoziția inculpatului dată în fața instanței în sensul că după 8 sau 10 zile a primit chitanțele din care rezultă că ar fi plătit către 2000 (fila 216, vol. I) nu se coroborează cu declarațiile proprii date în fața organelor de cercetare penale (fila 36, vol. IV), cu declarațiile inculpatului date în fața organelor de cercetare penală (fila 31, vol. IV) din care nu rezultă că respectivele chitanțe completate și ștampilate de ar fi fost date numitului la o dată ulterioară celei de 25.10.2001 și nici cu ale martorului care în fața instanței a arătat că s-au încheiat atunci contractul de vânzare, fișa de înmatriculare și toate actele necesare radierii autovehiculului (fila 403, vol. I).

7. În ce privește pe inculpata instanța a reținut că în fapt, la data de 15.03.2001, aceasta în calitate de administrator la a cumpărat de la martorul un autoturism 9-5 pentru suma de 661.500.000 ROL și împreună cu acesta s-a deplasat la 2000 unde a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare și a fost plătit prețul (fila 12, vol. V). Pentru un comision de 8.823.529 ROL (conform declarației inculpatului - filele 64, 66, 67, vol. V) inculpatul a emis factura nr. - (filele 11, 14, vol. V) din care rezultă că 2000 a vândut autoturismul și a eliberat 16 chitanțe fiscale având date diferite (filele 15-30, 40, 42, vol. V) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismului. Actele au fost înregistrate de în contabilitatea având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 107.214.287 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de persoana fizică - martorul care a declarat în faza de urmărire penală că la data de 15.03.2001 a vândut o autoutilitară către de la care a primit prețul, în același timp prezentându-se la o tonetă din târgul unde s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între el și reprezentată de. A mai arătat martorul că nu cunoaște factura fiscală nr. -/15.03.2001, document prezentat de organele de poliție (filele 61, 62, vol. V).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă și din declarația inculpatului potrivit căruia i-a solicitat să întocmească documente de vânzare-cumpărare pentru achiziția pe firmă a autovehiculului cumpărat de la persoana fizică. Potrivit numitului acesta a întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit în care a menționat vânzătorul și cumpărătorul, datele de identificare ale autovehiculului și prețul de 661.000.000 ROL. A mai adăugat inculpatul că după perfectarea actelor de radiere și înscriere, cumpărătoarea a revenit pentru a-i fi liberată factură fiscală pentru înregistrarea autovehiculului în contabilitate cu TVA deductibil, solicitându-i acte din care să rezulte că este plătitor de TVA. A fost completată astfel factura fiscală nr. -/15.03.2001 la solicitarea cumpărătoarei, semnată de, ștampilată cu ștampila firmei, numita semnând la rubrica de primire. De asemenea, au fost emise chitanțe fiscale completate și semnate de inculpat pe care a aplicat ștampila 2000 (filele 64, 66-67, vol. V).

Fiind audiată în cursul urmăririi penale (filele 69, 71-72, 73, vol. V), dar și în cursul cercetării judecătorești (filele 274-275, vol. I), inculpata a recunoscut faptele pentru care a fost trimisă în judecată și a descris modul de operare folosit. Cu toate acestea însă, instanța nu poate reține declarația inculpatei în sensul că a întrebat un polițist ce trebuie să facă iar acesta a îndrumat-o către o gheretă unde l-a întâlnit pe inculpatul întrucât este neverosimilă. Mai mult decât atât, depoziția este contrazisă de martorul care în fața instanței de judecată a arătat că nu era niciun polițist în târg care să fi îndrumat oamenii spre acea tonetă (fila 29, vol. II).

8. În ce privește pe inculpatul instanța a reținut că în fapt, la data de 20.07.2001, acesta în calitate de administrator la TRANS COM a cumpărat de la martorul un autotractor și o autoremorcă fiecare pentru suma de 95.200.000 ROL și împreună cu acesta s-a deplasat la 2000 unde a fost întocmit contract de vânzare-cumpărare și a fost plătit prețul (fila 20, vol. VI). Pentru un comision de 2.400.000 ROL (conform procesului-verbal aflat la fila 6, vol. VI, dar și potrivit declarației numitului aflată la fila 53, vol. VI precum și cea dată în fața instanței - fila 167, vol. I) au fost emise facturile fiscale nr. -/20.07.2001 și -/20.07.2001 (filele 17, 18, vol. VI) din care rezultă că 2000 a vândut autoturismele și a eliberat 7 chitanțe fiscale având date diferite (filele 10-16, vol. VI) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismelor. Actele au fost înregistrate de în contabilitatea TRANS COM având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 30.400.000 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de persoana fizică - martorul (persoană rămasă neidentificată).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă și din declarația inculpatului potrivit căruia la data de 20.07.2001 la punctul de lucru al societății angajații săi din acea perioadă au întocmit două facturi fiscale, vânzător fiind, iar cumpărător TRANS COM, la rubrica furnizor fiind menționată 2000 A mai arătat inculpatul că toate chitanțele emise sunt ștampilate cu ștampila societății sale date lucrătorului de serviciu, toate ștampilele de pe chitanțe și facturi fiind avizate de el (filele 46, 48, vol. VI).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a descris modul de operare folosit, subliniind că a solicitat vânzătorului facturi fiscale pentru a le introduce în contabilitate și a deduce TVA-ul (filele 50-51, 53-54, 55, vol. VI).

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în cursul cercetării judecătorești acesta a declarat că a vrut să cumpere autovehiculele de la o firmă pentru a putea deduce cheltuielile pe firmă și arătând că nu putea să deducă TVA dacă ar fi cumpărat de la o persoană fizică (fila 167, vol. I).

9. În sfârșit, în ce privește activitatea infracțională a numitului, instanța a reținut că în fapt, la data de 29.10.2002, prin administrator a cumpărat de la același un autoturism Opel Vectra pentru suma de 200.000.000 ROL (fila 23, vol. VII). Pentru un comision de 2.300.000 ROL (potrivit procesului-verbal aflat la fila 21, vol. VII, declarației numitului aflată la fila 57, vol. VII, dar și declarației numitului - fila 56, vol. VII), a emis factura fiscală nr. -/29.10.2002 (filele 9, 10, vol. VII) din care rezultă că 2000 a vândut autoturismul și a eliberat 9 chitanțe fiscale având date diferite (filele 18-20, vol. VII) pentru a nu depăși plafonul de 30.000.000 ROL care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar, chitanțe din care rezultă că 2000 a primit prețul autoturismului. Actele au fost înregistrate de în contabilitatea având ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 31.932.773 ROL.

Autoturismul nu a aparținut niciodată 2000 fiind vândut de inculpatul.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B, inculpații, G, și, precum și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 a arătat că instanța s-a pronunțat cu privire la altă infracțiune decât cea rezultată în urma schimbării de încadrare juridică, Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 26 rap. la art. 11 pct.1 lit. c din Legea nr. 87/1994 modif. art. 290 alin. 1 Cod penal și art. 26 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modif. rap. la art. 289 Cod penal, toate cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

La termenul de judecată din 13.06.2007 s-a pus în discuție în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 26 rap. la art. 11 pct. 1 lit. c din Legea 87/1994 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal în infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal. Prin hotărâre s-a schimbat încadrarea juridică în art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, iar condamnarea inculpatului s-a dispus în baza art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

Rezultă că instanța a dispus schimbarea de încadrare într-o singură infracțiune (unitate simplă), iar ulterior s-a pronunțat asupra unei infracțiuni în formă continuată.

La dezbateri, procurorul a susținut schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune complexă de evaziune fiscală, având în vedere că a intervenit decizia în interesul legii nr. 4/2008, potrivit căreia infracțiunea de evaziune fiscală absoarbe infracțiunea prevăzută de legea contabilității.

În motivarea apelului său, inculpatul, în esență, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât nu s-a pronunțat explicit asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, apreciind eronat că faptele ce au fost reținute în sarcina sa sunt în concurs, fără a respinge motivat susținerile ce au vizat cererea de schimbare încadrare juridică. A mai precizat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că prejudiciul nu a fost acoperit în totalitate și l-a obligat la acoperirea acestuia și de asemenea, în mod greșit a apreciat că faptele reținute în sa întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 13 din legea nr. 87/1994, art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit a Cod penal și nu ale unei singure infracțiuni prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.

La susținerea pe fond a apelului a arătat că este vorba despre o singură infracțiune de evaziune fiscală, pentru care solicită achitarea inculpatului, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsindu-i intenția.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a arătat că inculpatul a achitat prejudiciul reținut în expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, dar și în rechizitoriu, iar în cursul judecății nu a existat o altă probă care să dovedească contrariul, simpla adresă comunicată de către ANAF nefiind suficientă pentru dovedirea acestor aspecte. De asemenea, arată că ANAF nu a făcut niciodată dovada că inculpații ar avea datorii către stat, inculpatul achitându-și în întregime datoriile către stat.

În motivarea apelului său, inculpatul, în esență, a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea inf. prev. de art. 290 Cod penal, întrucât facturile nu au fost întocmite de el, aflându-se în provincie la datele întocmirii acestora, iar facturierul și ștampila firmei sale erau lăsate în grija salariatelor sale, solicitând, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și achitarea acestui inculpat în temeiul disp. art. 10 lit. c Cod proc.pen. acesta nefiind vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Pe latură civilă, arată că prezintă handicap, fiind scutit de impozite sau taxe către stat, precum și faptul că nu el a săvârșit fapta.

În motivarea apelului său, inculpatul, în esență, a arătat că instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor, deoarece infracțiunile de fals intelectual și uz de fals se absorb într-o singură infracțiune complexă aceea de evaziune fiscală și solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i Cpp și art. 10 din Legea nr. 241/2005 încetarea procesului penal și aplicarea unei sancțiuni administrative.

La dezbaterea pe fond a apelului, apărătorul din oficiu a solicitat achitarea acestuia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în temeiul art. 10 lit. a Cod proc.pen. având în vedere poziția procesuală a acestui inculpat, iar pe latură civilă solicită exonerarea inculpatului de la plata contribuțiilor către stat.

nculpatul nu și-a motivat în scris apelul, iar la dezbaterea pe fond a acestuia, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pe latură civilă a solicitat exonerarea inculpatului de la plata debitelor către stat.

Inculpații G și nu și-au motivat în scris apelurile, iar la dezbaterea pe fond a acestuia, apărătorul ales a solicitat să se ia în considerare recursul în interesul legii. Pe latură civilă, a solicitat să se constate că acești inculpați nu mai aveau obligații restante.

În motivarea apelului său, inculpatul arătat că instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor, deoarece infracțiunile de fals intelectual și uz de fals se absorb într-o singură infracțiune complexă aceea de evaziune fiscală și solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i Cpp și art. 10 din Legea nr. 241/2005 încetarea procesului penal și aplicarea unei sancțiuni administrativ. De asemenea, solicită să se constate că faptele săvârșite nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni și solicită achitarea în baza art. 10 lit.¹Cpp.

La dezbaterea apelului apărătorul ales a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod proc.pen. în sensul că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv intenția. Astfel, s-a dovedit că acțiunea este singulară, neconstituind un obicei, apreciind, totodată, că nu este îndeplinită nici condiția pericolului social și în subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 10 lit.¹Cod proc.pen.

În motivarea apelului său, inculpatul, în esență, arătat că faptele săvârșite nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni și solicită achitarea în baza art. 10 lit.¹Cpp; instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor, deoarece infracțiunile de fals intelectual și uz de fals se absorb într-o singură infracțiune complexă aceea de evaziune fiscală și solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i Cpp și art. 10 din Legea nr. 241/2005 încetarea procesului penal și aplicarea unei sancțiuni administrativ. Pe latură civilă arată că a achitat în întregime prejudiciul cauzat astfel că pretențiile părții civile sunt neîntemeiate, iar instanța în mod greșit l-a obligat la plata despăgubirilor către partea civilă.

În motivarea apelului său, inculpata, în esență, a arătat că instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor, deoarece infracțiunile de fals intelectual și uz de fals se absorb într-o singură infracțiune complexă aceea de evaziune fiscală și solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i Cpp și art. 10 din Legea nr. 241/2005 încetarea procesului penal și aplicarea unei sancțiuni administrative. Pe latură civilă arată că și-a achitat integral debitul, iar instanța, cu depășirea competenței, a pronunțat o hotărâre de domeniul dreptului fiscal prin care a fost obligată la penalități și dobânzi.

În concluziile scrise depuse la dosar, apărătorul inculpatei a arătat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d Cpp. totodată, se mai susține că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând achitarea în baza art. 10 lit.¹Cpp.

La dezbaterea apelului a solicitat a se dispune încetarea procesului penal, având în vedere că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pe latură civilă, a solicitat a se constata că din toate actele existente la dosar rezultă că inculpata și-a achitat întregul prejudiciu menționat în cursul urmăririi penale, în acest sens fiind adresa emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D (fila 185 din dosarul de fond), din care rezultă că TVA-ul de plată aferent lunii iunie 2004 fost achitat cu ordinul de plată nr. 58/22.07.2004 și nici după această dată inculpata nu figurează cu vreun debit la plata TVA-ului, astfel că în mod netemeinic instanța de fond a dispus obligarea apelantei-inculpate la plata acelei sume de bani.

Prin decizia penală nr.154/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B și de inculpații, G, și de partea civilă ANAF, s-a desființat în parte sentința penală atacată și în fond:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B și de apelanții inculpați.

1. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal precum și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și, respectiv, beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2020/11.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, pe care a adăugat-o la fiecare dintre pedepsele stabilite anterior, rezultând două pedepse de 1 an și 7 luni închisoare și, respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele menționate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu aplic. art. 124 Cod penal s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

3. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele menționate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 7 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s- dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

4. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele menționate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

5. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 290 alin. 1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele menționate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

6. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele menționate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executări pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

7. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele menționate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu aplic. art. 124 Cod penal s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu aplic. art. 124 Cod penal s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

10. În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit.¹Cod procedură penală corob. cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal și a fost aplicată amenda administrativă în cuantum de 1000 lei prev. de art. 91 lit. c Cod penal, care se înregistrează în cazierul judiciar.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a înlăturat dispoziția privind obligarea, în solidar, a inculpaților și, inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC 2000 IMPES SRL și inculpata în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata obligațiilor fiscale accesorii, astfel cum sunt precizate la pct. III pct. 6 din dispozitivul sentinței apelate, și a fost respinsă acțiunea formulată de partea civilă împotriva acestora.

S-a înlăturat dispoziția privind confiscarea specială a sumei de 29.712.940 lei de la inculpatul.

În baza art. 163 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente, după cum urmează:

- și SC 2000 SRL - până la concurența sumei de 14.151 lei;

- și SC SRL - până la concurența sumei de 2530 lei:

- și SC SRL - până la concurența sumei de 5000 lei;

- și SC - - - până la concurența sumei de 3665 lei;

- și SC TRANS COM SRL - până la concurența sumei de 2956 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale cu privire la latura civilă a cauzei, precum și cele referitoare la anularea înscrisurilor falsificate și cheltuielile judiciare.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpații, și, câte 300 lei pentru fiecare inculpat, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în privința încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați există o succesiune în timp a legilor care incriminează faptele deduse judecății, respectiv Legea nr. 87/18.10.1994 și Legea nr. 241/15.07.2005, iar această din urmă lege prevede o serie de cauze de nepedepsire dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat.

A mai reținut tribunalul că o parte din inculpați au achitat integral prejudiciul creat, astfel că în privința lor a dispus încetarea procesului penal.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații, G și.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de Legea nr. 82/1991.

Susține Parchetul că se impunea schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de evaziune fiscală și fals intelectual în infracțiunea de evaziune fiscală, aceasta absorbind în conținutul său pe cea de fals intelectual.

Inculpații, și au solicitat să se constate că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel că se impune încetarea procesului penal.

Inculpatul a criticat soluția de condamnare, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor și a solicitat să se dispună achitarea sa.

Examinându-se cauza prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, se reține că este neîntemeiată.

Prin decizia penală nr. IV/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că "fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențiate în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, raportat la art. 289 Cod penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală".

Din această decizie rezultă că în conținutul complex al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 pct. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994) intră numai infracțiunea prev. de art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, raportat la art. 289 din Codul penal, însă nu și la infracțiunile prev. de art. 290 respectiv art. 291 Cod penal, cum este situația în speță, acestea fiind infracțiuni mijloc de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală și nu o infracțiune componentă a infracțiunii complexe de evaziune fiscală.

În această situație, instanța de fond în mod corect s-a pronunțat asupra infracțiunii prev. de art. 290 și 291 Cod penal ca infracțiuni distincte, soluție menținută în mod corect și de instanța de apel.

Tot în mod corect a procedat tribunalul atunci când nu a dat curs cererii de schimbare a încadrării juridice și a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea absorbită.

Dispozițiile art.334 Cod procedură penală nu sunt incidente în cazul în care inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, iar instanța apreciază că poate fi condamnat numai pentru una din ele, situație în care infracțiunile pentru care nu se pronunță o soluție de condamnare, instanța urmărind să pronunțe o soluție prevăzută de lege, alta decât cea de condamnare (achitarea sau încetarea procesului penal).

Odată ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aceasta încetează a mai fi exercitată în cazurile expres prevăzute de lege (enunțate la art. 10 din Codul d e procedură penală), prin pronunțarea uneia din soluțiile stabilite la art. 11 din Codul d e procedură penală, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.

Prin prisma celor arătate mai sus, se apreciază că motivul de recurs formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat ca atare.

Nu poate fi primită nici critica adusă soluției de inculpatul.

Instanțele au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, iar instanța de apel a dat și o încadrare juridică corectă faptelor deduse judecății.

Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile inculpaților, G și, declarațiile martorilor, și precum și declarațiile inculpatului, rezultă că în calitate de administrator la SC 2000 SRL, în schimbul unor comisioane, a eliberat mai multe facturi fiscale din care rezultă că SC 2000 SRL a înstrăinat altor societăți bunuri, în special autoturisme și a eliberat chitanțe fiscale din care rezultă că societatea sa a încasat prețul bunurilor vândute, deși aceste bunuri nu au aparținut niciodată societății pe care o administra.

S-a recurs la acest procedeu pentru a se putea deduce în mod ilegal TVA-ul aferent bunurilor tranzacționate de către societățile cumpărătoare.

Facturile au fost semnate, ștampilate și completate în special de inculpatul, iar o parte din ele au fost completate cu acordul acestuia de către persoanele din firma sa.

Spre exemplu, la data de 13.08.2001, inculpatul, în calitate de administrator la SC SRL a cumpărat de la martorul un autoturism Opel Astra pentru suma de 200.000.000 lei și împreună cu acesta s-a deplasat la SC 2000 SRL unde a fost întocmit un contract de vânzare - cumpărare și a fost plătit prețul (vol I, fila 13 ).

Pentru un comision de 2.560.000 lei încasat de la inculpatul, așa cum atestă factura fiscală aflată la fila 18 și chitanțele aflate la filele 17 și 53 vol. I, inculpatul a emis factura nr. -/13.08.2001 (vol. I, fila 12 ) din care rezultă că SC 2000 SRL a vândut autoturismul și a eliberat opt chitanțe fiscale având date diferite (filele 15-17) pentru a nu de depăși plafonul de 30.000.000 lei care poate fi folosit de o societate într-o zi pentru plata în numerar. Din chitanțele respective a rezultat că SC 2000 SRL a primit prețul autoturismului, iar actele au fost înregistrate de inculpatul în contabilitatea SC SRL având drept rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 31.923.773 lei.

În realitate, autoturismul nu a aparținut niciodată SC 2000 SRL, el fiind vândut de martorul către, reprezentant al SC SRL pentru suma de 200.000.000 lei, încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare pentru un vehicul prin SC 2000 SRL (vol I, filele 19,20 ).

Același mod de operare a fost folosit de inculpatul și în cazul inculpaților, G, și.

Astfel, la data de 07.11.2001, inculpatul, în calitate de administrator la SC SRL a cumpărat de la martorul un autoturism VW Passat pentru suma de 400.000.000 lei și împreună s-au deplasat la SC 2000 SRL, unde s-a întocmit un contract de vânzare - cumpărare, s-a plătit prețul, iar pentru un comision de 3.000.000 lei, încasat de la, inculpatul a emis factura nr. -/07.11.2001 din care rezultă că SC 2000 SRL a vândut autoturismul și a eliberat 14 chitanțe fiscale (filele 1-19, 21, 25, 42) din care rezultă că s-a primit prețul autoturismului. Respectivele acte au fost înregistrate de în contabilitatea SC SRL având drept scop deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 63.865.546 lei.

La data de 17.11.2001, inculpatul G administrator și asociat la și-a vândut autoturismul proprietate personală marca Ford către pentru suma de 196.000.000 lei, s-a deplasat la sediul firmei SC 2000 SRL, unde s-a redactat contractul de vânzare - cumpărare în care pentru a semnat, celălalt asociat al firmei.

În schimbul unui comision de 3.129.411 lei, inculpatul a emis factura fiscală nr. -/07.11.2001 din care rezultă că autoturismul a fost vândut de SC 2000 SRL și a eliberat opt chitanțe fiscale care atestau că această firmă a primit prețul autoturismului.

Actele au fost înregistrate în contabilitatea firmei și acest lucru a avut ca rezultat deducerea ilegală a TVA-ului în sumă de 31.294.117 lei.

La data de 11.09.2001, inculpatul, administrator la SC - - a cumpărat de la martorul, în târgul auto din județul B, un autoturism VW Passat, pentru suma de 330.000.000 lei, ulterior inculpatul s-a deplasat la SC 2000 SRL, unde pentru un comision de 2.500.000 lei (chitanță aflată la filele 8, 35 - vol. III) inculpatul a emis factura nr. -/11.09.2001 (vol. III filele 9,11). Această factură a fost înregistrată de inculpatul în contabilitatea SC - -, iar în urma acestui fapt s- dedus ilegal TVA în valoare de 52.689.076 lei.

La data de 25.10.2001, inculpatul, în calitate de administrator la -TRANS a cumpărat de la martorul o autoutilitară pentru suma de 380.000.000 lei și s-a deplasat la SC 2000 SRL unde a întocmit un contract de vânzare - cumpărare (vol. IV - fila 26 ). Pentru un comision de 5.000.000 lei (filele 9,24 vol. IV ) inculpatul a emis factura nr. -/25.10.2001 (vol. IV filele 8 și 25) din care rezultă că a vândut autoutilitara respectivă și a eliberat 13 chitanțe fiscale (vol. IV filele 10-22 ) din care rezultă că SC 2000 SRL a primit prețul autoturismului. Actele au fost înregistrate de inculpatul în contabilitatea -TRANS, fapt în urma căruia s-a dedus în mod ilegal TVA în valoare de 60.672.269 lei.

La data de 15.03.2001, inculpata în calitate de administrator la SC SRL a cumpărat de la martorul un autoturism pentru suma de 661.500.000 lei, iar la sediul SC 2000 SRL s-a întocmit un contract de vânzare - cumpărare, iar pentru un comision de 8.823.529 lei inculpatul a emis factura nr. - (vol. V filele 11-14 din care rezultă că SC 2000 SRL a vândut autoturismul și a eliberat un număr de 16 chitanțe fiscale (vol. V filele 15-30, 40, 42) acestea atestând că s-a primit prețul. Actele au fost înregistrate de inculpata în contabilitatea SC SRL având ca scop deducerea ilegală de TVA în sumă de 107.214.287 lei.

La datele de 20.07.2001, inculpatul, în calitate de administrator la SC TRANS COM SRL a cumpărat de la martorul un autoturism și o autoutilitară fiecare pentru suma de 95.200.000 lei. La sediul SC 2000 SRL s-a întocmit contractul, iar pentru un comision de 2.400.000 lei (vol. IV, - fila 6) au emis facturile fiscale nr. -/20.07.2001 și -/20.07.2001 și s-au eliberat șapte chitanțe fiscale (vol. VI filele 10.16), care atestă că s-a primit prețul autoturismului. Actele respective au fost înregistrate de în contabilitatea SC COM SRL, având drept scop deducerea ilegală de TVA în sumă de 30.400.000 lei.

În fine, la data de 29.10.2002, prin administrator administrator un autoturism Opel Vectra pentru suma de 200.000.000 lei.

Pentru un comision de 2.300.000 lei, inculpatul a emis factura fiscală nr. -/29.10.2002 (filele 9,10 - vol. VII) din care rezultă că SC 2000 SRL a vândut autoturismul și a eliberat nouă chitanțe fiscale (vol. VII filele 18-20) care atestă primirea prețului. Actele au fost înregistrate în contabilitatea L și în consecință s-a dedus în mod ilegal un TVA în valoare de 31.932.773 lei.

Se constată, așadar că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și fără dubii vinovăția inculpatului.

Fapta inculpatului, care cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat mai multe facturi fiscale și chitanțe fiscale, atestând în mod nereal că SC 2000 SRL (la care era administrator) a vândut mai multe autoturisme, primind bani pentru acestea, deși societatea sa nu a avut niciodată în proprietate aceste bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului care cu intenție și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a înlesnit înregistrarea unor operațiuni comerciale nereale de către mai multe societăți comerciale, având drept urmare deducerea nelegală a TVA-ului prin emiterea unor facturi cuprinzând mențiuni nereale privind vânzarea unor bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, așa cum în mod corect au reținut instanțele de fond și apel.

Pentru considerentele sus arătate critica formulată de inculpatul se constată a fi neîntemeiată

Având în vedere cele ce preced, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge toate recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

Vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații, G și împotriva deciziei penale nr. 154/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurenții-inculpați, G și la câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat din care câte 200 de lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații și la câte 150 de lei fiecare cheltuieli judiciare statului din care câte 50 de lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact./19.01.2010.

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală

Red. - Judecătoria Sectorului 4

Președinte:Bădescu Liliana
Judecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea

#Judecator Badescu Liliana

Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 1621/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 1621/2009. Curtea de Apel Bucuresti