Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 393/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 393/
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.171 din 26 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-și a sentinței penale nr.2223 din 20 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.257/2004, privind pe inculpații,trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.266 cod penal, art.215 cod penal, Legea nr.141/1997.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- intimații inculpați și, ambii personal și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.08870/2008, emisă de Baroul C;
- intimatul inculpat, personal și asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2503/2008, emisă de Baroul C;
Se constată lipsa:
- intimatei inculpate, pentru care se prezintă din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2504/2008, emisă de Baroul C;
- intimatului inculpat, pentru care se prezintă din oficiu avocat ( ), în baza împuternicirii avocațiale nr.2505/2008, emisă de Baroul C;
- intimatei parte vătămată Direcția Regională Vamală
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Grefierul de ședință, în referatul oral asupra cauzei aduce la cunoștință completului de judecată, faptul că mandatele de aducere emise pe numele inculpatelor și nu au putut fi executate, întrucât sunt plecate în Italia de 4 ani de zile.
Având pe rând cuvântul, intimații inculpați, și, precizează că nu doresc să dea declarații în prezenta cauză.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul în susținerea motivelor de recurs, critică soluțiile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 cod penal și art.178 din Legea nr.141/1997 în infracțiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997, în condițiile în care în doctrină este stabilit faptul că, această infracțiune cu specific vamal dacă are drept consecință prejudicierea bugetului prin neachitarea taxelor vamale trebuie reținută în concurs cu infracțiunea de înșelăciune.
Achitarea inculpaților pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 este o altă critică pe care o aduce hotărârii pronunțate în cauză în condițiile în care există dovada faptului că inculpatul știind că se pot introduce în România autoturisme cu scutire de taxe vamale a contactat pe coinculpatul și pe cetățeanul, care a acceptat să introducă pe numele său cele două autoturisme Ford cu scutire de plata taxelor vamale, în calitate de repatriată.
de această procedură s-au efectuat mai multe vânzări succesive, deși cumpărătorii știau că nu urmează să devină proprietarii acestor autoturisme, ci doar pentru a-i facilita inculpatului introducerea în țară, este vorba de și, cetățeni ai M, repatriați care au acceptat să figureze ca proprietari ai autoturismelor, ceea ce reflectă și caracterul nereal înscrisurilor încheiate în fața notarului și lipsa acestora de intenție de a dobândi proprietatea acestor bunuri.
Pe cale de consecință, având în vedere aceste demersuri făcute de inculpatul, dar și dispozițiile legale care vorbesc de folosirea la autoritatea vamală a unor înscrisuri nereale, inculpatul neavând proprietatea să introducă personal în țară aceste autoturisme în regim de scutire de taxe vamale și, apelând de acești terți, vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178, apreciază că este dovedită.
De asemenea, se critică greșita achitare a inculpaților și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu trimiterea celor două facturi 001 și 002/10.11.2000, întocmite de inculpatul și semnate de inculpata, cunoscând semnificația acestor facturi, care atestau în fals realizarea unui contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism între SC și SC - din Republica M și realizarea unui contract de vânzare-cumpărare a autoturismelor. Scopul întocmirii acestor înscrisuri fiind folosirea ca documente justificative la vamă, condiție necesară pentru atingerea scopului propus de evitare a plăților taxelor vamale.
Ultima critică ce se aduce hotărârii pronunțate este greșita achitare a inculpaților și, pentru infracțiunea de fals în declarații și a inculpaților și pentru aceeași infracțiune.
Consideră că, inculpații și au fost instigați de inculpații și, instigare cărora cei doi inculpați s-au subordonat, i-au dat eficiență, s-au prezentat în fața notarului și au declarat aspecte nereale care a condus la obținerea încheierii autentificate a două contracte de vânzare-cumpărare fiind în deplină cunoștință cu privire la aspectele prezentate în fața notarului, întrucât, inculpatul avea un interes direct în încheierea unor acte prin care să se evite plata acelorași taxe vamale pentru cele două autoturisme.
Față de argumentele expuse, apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale sub acest aspect, achitarea inculpaților este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate în cauză și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpaților.
Avocat având cuvântul pentru intimații inculpați și, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice. Apreciază că nu se poate dispune condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății, motivat de împrejurarea că săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate și, apoi instigare la fals în declarații, s-au desfășurat faptele, care nu pot primi această încadrare juridică, în condițiile în care operațiunile care au stat la fundamentul trimiterii celor două autoturisme din SUA în România de către fiul lui și, apoi, vânzării acestor autoturisme, precum și documentele care au fost întocmite, s-au desfășurat în limitele legii și cu respectarea dispozițiilor legale privind introducerea bunurilor în țară, vânzarea acestora și scoaterea autoturismelor din țară pentru Republica Toate operațiunile pe care le-a efectuat inculpatul așa cum au fost reținute ca situație de fapt în rechizitoriu și ulterior și de către instanța de fond sunt operațiuni permise de lege. În aceste condiții nu pot fi reținute în sarcina inculpaților infracțiunile deduse judecății și, în mod corect s-a dispus achitarea acestora.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Avocat având cuvântul pentru intimata inculpată, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Avocat ( ) având cuvântul pentru intimata inculpată, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorul său.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorul său.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorul său.
A,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr.2223 din 20.10.2006,pronunțată de Judecătoria Constanța, in dosarul penal nr.257/2004, instanța dispus:
. A admis în parte cererile privind schimbările de încadrări juridice reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților, formulate de avocații inculpaților după cum urmează:
- pentru inculpatul a schimbat încadrarea juridică a faptelordininfracțiunile prevăzute de art. 20 pen. rap la art. 215 al 2 pen. art. 25 pen. rap. la art. 292 pen. și art. 25 pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. Art. 33 lit. a) pen. îninfracțiunile prev. de art. 25 pen. rap. la art. 292 pen. și art. 25 pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art.13 pen. și art. 33 lit. a)pen.;
- pentru inculpatul a schimbat încadrarea juridică a faptelordininfracțiunile prev de art. 26 pen. rap. la art. 20 pen. rap. la art. 215 al.1,2 pen. art. 290 pen. art. 25 pen. rap. la art. 292 pen. și art. 178 din Legea nr. -îninfracțiunile prev. de art. 290 pen. art. 25 pen. rap. la art. 292 pen. și art. 178 din Legea 141/1997 cu aplic. Art. 13 pen. și art. 33 lit. a) pen.;
- pentru inculpata a schimbat încadrarea juridică a faptelordininfracțiunile prev. de art. 290 pen. art. 26 pen. rap. la art. 20 pen. rap. la art. 215 al 1,2 pen. art. 26 pen. rap. la art. 178 din Legea 141/1997îninfracțiunile prev. de art. 290 pen. și art. 26 pen. rap. la art. 178 din Legea 141/1997 cu aplic art. 13 pen. și art. 33 lit a)pen.;
- pentru inculpata a schimbat încadrarea juridică a faptelordininfracțiunile prevăzute de art. 292 pen. și de art. 26 pen.rap. la art. 20 pen. rap. la art. 215 al.1,2 pen.îninfracțiunile prevăzute de art. 291 pen. și de art. 26 pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. Art. 13 pen. și art. 33 lit. a) pen.;
- pentru inculpatul a schimbat încadrarea juridică a faptelordininfracțiunile prev. de art. 292 pen. și de art. 26 pen.rap. la art. 20 pen. rap. la art. 215 al 1,2 pen.înnfracțiunile prevăzute de art. 292 pen. și de art. 26 pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic art. 13 pen;
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) pr.pen. a fost achitat inculpatul - fiul lui și, ns. la 12.04.1940, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art 25 pen. rap. la art. 292 pen.și de art. 25 pen. rap la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic art. 13 pen.;.
II. In baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) pr.pen.a fost achitat inculpatul - fiul lui și ns. la 26.09.1971 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 pen. art. 25 pen. rap. la art. 292 pen. art.141/1997 cu aplic art. 13 pen;
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. D) pr.pen. fost achitată inculpata - fostă - fiica lui și -, ns.la 1.04.1974 - pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 290 pen. și art 26 pen. rap la art 178 din Legea nr.141/1997 cu aplic. Art 13 pen.;.
In baza art. 11 pct 2 lit a) rap la art 10 lit.d )pr.pen.a fost obligată inculpata - fiica lui și, ns.la 18.05.1969 în loc. Republica M- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev de art 292 pen. și art 26 pen. rap la art 178 din Legea 141/1997 cu aplic art 13 pen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. A) rap- la art- 10 lit d) cod pr.penală, a fost achitat inculpatul - fiul lui și, ns.la data de 16.10.1956 în loc - Republica M - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 292 cod penal și art. 26 cod penal, rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic art. 13 cod penal.
S-a luat act că partea vătămată Direcția Generală Vămilor C nu a formulat pretenții civile în prezenta cauză.
A fost respinsă cererea privind restituirea celor două autoturisme marca Ford ( an de fabricație 1998, nr. de identitate 1 6536 WK-) și marca Ford Escort ( an de fabricație 2000, nr. de identitate 3.-) ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința penală mai sus menționată prima instanță a reținut următoarele:
In actul de sesizare a instanței s-a reținut că la începutul anului 2000 inculpatul a fost contactat de fiul său, stabilit în SUA, care i-a promis că îi va expedia două autoturisme marca Ford. Aflând că valoarea taxelor vamale pentru cele două autoturisme depășește posibilitățile sale financiare, inculpatul l-a întrebat pe inculpatul ( care deținea o firmă de intermediere) despre modalitatea în care ar putea să aducă cele două mașini în țară și să plătească mai puțin. Inculpatul i-a sugerat să găsească un cetățean repatriat și chiar i- făcut cunoștință cu numita - cetățeancă a M, ce urma să obțină repatrierea.
Inculpatul l- contactat pe fiul său și i-a solicitat acestuia să întocmească conosamentele pentru destinatarul. Aflând ulterior despre modificările legislative survenite în privința condițiilor cerute pentru introducerea în țară - fără plata taxelor vamale a autoturismelor persoanelor fizice care își stabilesc domiciliul definitiv în România ( aceștia urmând să beneficieze de scutiri de taxe vamale la import în ceea ce privește mașinile cu condiția să demonstreze că au fost proprietari cu 6 luni înainte).
În acest context inculpatul i-a cerut fiului său să schimbe conosamentele și să treacă la destinatari numele său și al fiicei sale - -, și ascultând sfatul inculpatului, a apelat la doi cetățeni moldoveni stabiliți în România - și. Au fost din nou schimbate conosamentele trecându-se ca destinatari cei doi cetățeni moldoveni. Întrucât taxele de depozitare a celor două autoturisme erau ridicate la data de 10.10.2000 cei patru inculpați s-au deplasat în zona liberă, pentru întocmirea formalităților pentru depozitarea celor două autoturisme în acest loc.
Pe baza cererilor formulate de inculpații și, le-au fost eliberate acestora licențe de lucru valabile până la 10.11.2000; toți cei patru inculpați au obținut permise de aces în Zona Liberă.Pe baza documentelor comerciale de transport ( facturile externe datate 20.02.2000 și 15.03.2000 prin care vindea către și autoturismele Ford și Ford Escort și conosamentele ), autoritatea vamală constănțeană a întocmit declarațiile vamale de tranzit 5213 și 5214/20.10.2000.
Aflând de la inculpatul că pentru a tranzita cele două mașini în Republica trebuie ca taxele vamale să fie garantate de o persoană juridică, și la propunerea celui dintâi, inculpatul a fost de acord să fie întocmite prin notariat actele de vânzare a mașinilor către firma Com Com SRL, administrată de inculpata ( ) soția lui.In acest context au fost întocmite contractele de vânzare - cumpărare autentif. Sub nr. 697 și nr. 698/10.11.2000 prin care și respectiv au înstrăinat către cumpărătorul Com Com SRL cele două autoturisme Ford.
Formalitățile de tranzitare a celor două autoturisme din Zona Liberă în Republica M prin Vama au fost efectuate de SA, garantarea datoriilor vamale fiind făcută cu certificatul de garanție izolată nr. 20GI-/ZL. Declarațiile vamale de tranzit nr. 1622 și 1623/10.11.2000 au fost îmtocmite de pe baza facturilor nr. 001 și nr. 002/10.11.2000. Aceste facturi au fost semnate de către inculpata () și atestau vânzarea celor două autoturisme Ford și Ford Escort către din loc., Republica Pe baza acestor facturi,a contractelor de vânzare - cumpărare și licențelor de reexpediere au fost întocmite nr. 1622 și nr.1623/10.11.2000 de către SA și prezentate Biroului Vamal Zona Liberă C Sud.
La data de 15.11.2000 cei patru inculpați s-au deplasat cu autoturismele spre Republica Aici mașinile urmau să îi fie vândute numitului cetățean, un cunoscut al inculpatului, care le-ar fi introdus în România și le-ar fi revândut inculpatului.
La autoritatea vamală inculpatul a prezentat facturile nr. 001 și nr.002 din 10.11.200, contractele de vânzare - cumpărare autentif. Sub nr. 697 și nr. 698/10.11.2000 prin care și respectiv au înstrăinat către cumpărătorul Com Com SRL cele două autoturisme Ford. La Vama din Republica inculpatul și au prezentat autorităților vamale alte două facturi pentru cele două mașini, diferite de cele prezentate de inculpatul autorităților vamale.
Până în luna august 2001 inculpatul a avut în posesie cele două autoturisme ca urmare a procurilor autentificate sub nr 3780 și nr.3781/16.11.2000 la un birou notarial din Republica M în temeiul cărora era împuternicit de către să le conducă, să le deplaseze peste hotare, să le radieze și să le vândă.
In luna august 2001inculpatul și l-au contactat pe inculpatul și l-au asigurat că sunt în curs demersuri pentru aducerea în România a celor două autoturisme. In acest context inculpatul le-a dat celor doi autoturismele Ford Escort și Ford pentru a le înmatricula definitiv în Republica Inculpatul a dat și o declarație autentică în care menționa că cele două autoturisme marca Ford sunt proprietatea martorului,iar în cursul aceleiași luni inculpatul l-a anunțat pe inculpatul că și- însușit cele două autoturisme și nu dorește să i le predea.
Împotriva sentinței penale menționate declarat apel Parchetul de pe lăngă Judecătoria Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
1) S-a arătat că in mod greșit au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte false la autoritatea vamală prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 cod penal, întrucât instanța de fond nu a avut in vedere întreaga activitate desfășurată in cauză de către inculpați.
Înscrisurile vamale,comerciale( facturile și contractele de vânzare - cumpărare pentru cele două autoturisme), și de transport prezentate de inculpatul, la autoritatea vamală,la instigarea sau respectiv cu complicitatea celorlalți inculpați, aduc atingere încrederii publice în înscrisuri, deoarece acestea nu se bucură de veridicitate, nu exprimă o situație adevărată, reală.
Față de modalitatea de tranzitare a autoturismelor in Republica M,se poate constata ca documentele vamale și de transport prezentate de inculpatul nu exprimă adevărul, ci o situație, falsă fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de.art.178 din Legea nr.141/1997.
2) S-a mai susținut că in mod greșit au fost achitați inculpații si pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privata prev.de art.290 cod penal, întrucât facturile nr.001 si nr.002 au fost intocmite de către inculpatul si au fost semnate de, aceasta cunoscând semnificația lor.
3) S-a mai apreciat că in mod greșit au fost achitați inculpații si pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals in declarații, cât si a inculpaților si pentru săvârșirea infracțiunii de fals in declarații.
Fapta inculpaților și, care, instigați de ceilalți inculpați, și, s-au prezentat la notarul public și au declarat aspecte care nu corespundeau realității,ducând la încheierea autentificată a două contracte de vânzare-cumpărare, aduce atingere scopului urmărit de legiuitor prin încriminarea faptelor de fals în declarații.
In raport de probele administrate, in cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de.art.292 cod penal.
4)S-a mai susținut că in mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor din rechizitoriu, considerând in mod eronat ca infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 absoarbe infracțiunea prevăzută de art. 215 cod penal.
In ce privește latura obiectivă a infracțiunii prev.de.art.178 din Legea 141/1997, aceasta vizează folosirea unor documente falsificate la trecerea frontierei iar la infracțiunea de înșelăciune,acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat producerea unei pagube, in timp ce în cazul infracțiunii prev. de art.178 din Legea 141/1997,nu se prevede necesitatea obținerii unui astfel de rezultat.
Urmează a se analiza deosebirea intre aceste două infracțiuni in ceea ce privește latura subiectivă a acestora, întrucât cele două infracțiuni sunt distincte,instanța de fond se contrazice in cadrul hotărârii deoarece prin schimbarea de încadrare juridică realizată, instanța admite indirect că între noțiunile de " folosire de documente falsificate" și " inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate" există identitate și față de aceste expuneri instanța de fond in mod greșit a dispus achitarea inculpaților.
Prin decizia penală nr.171 din 26.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, s-a respins, în baza art.379 pct.1 lit.b) cod pr.penală, ca nefundat apelul declarat deParchetul de pe lângă Judecătoria Constanțaîmpotriva sentinței penale nr.2223/20.10.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr-257/2004.
În baza art.192 al.3 cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia (din care suma de 150 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu av. A deleg.nr.1995/2007 se avansează din fondurile.Justiției).
În termen legal și motivat împotriva deciziei penale nr. 171 din 26.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și a sentinței penale nr. 2223 din 20.10.2006, pronunțată de Judecătoria Constanțaa declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greșita schimbare de încadrare juridică din infracțiunile prev. de art.215 cod penal și art.178 din Legea nr.141/1997 în infracțiunile prev. de art.178 din legea nr.141/1997;
- greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 din legea nr.141/1997 cu aplicarea art.13 cod penal;
- greșita achitare a inculpaților, pentru infracțiunea prev. de art.290 cod penal;
- greșita achitare a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în declarații și a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței și deciziei penale recurate în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA este nefundat pentru următoarele considerente:
Analizând și apreciind corect probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
Cum motivele de recurs au fost invocate și în fața instanței de apel, care le-a analizat temeinic, motivând convingător hotărârea pronunțată, curtea, nu va insista asupra analizei acestora, reluând aceleași considerente.
1. În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța constată că schimbarea încadrării juridice din art.215 cod penal cu art.20,25,26 după caz, în art.178 din Legea nr.141/1997 este corectă.
Într-adevăr, ambele infracțiuni implică o activitate de inducere în eroare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv art.178 din legea nr.141/1997, care, prin conținutul său constitutiv absoarbe infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 A.1,2 cod penal.
Față de momentul comiterii infracțiunilor, în mod corect s-a reținut aplicarea legii penale mai favorabilă.
2. Nici critica parchetului care vizează achitarea în baza art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.d cod pr.penală a inculpatului pentru instigare la infracțiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 cu art.13 cod penal și a inculpaților, pentru complicitate la aceeași infracțiune, nu poate fi primită.
În mod corect s-a reținut că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, respectiv - latura obiectivă.
În speță, numai operațiunile de vânzare-cumpărare succesive a celor două autoturisme sunt fictive nu și actele prezentate la autoritatea vamală asupra cărora nu s-a intervenit material prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori alterarea în orice mod a înscrisului pentru a fi atrasă răspunderea penală prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 a celor patru inculpați, astfel, cum greșit susține acuzarea că l-ar fi instigat sau l-ar fi ajutat pe inculpatul să prezinte la autoritatea vamală documente comerciale sau de transport false.
3. Motivele de recurs care vizează achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cod penal și a inculpaților și pentru instigare la fals în declarații, a inculpaților și pentru infracțiunea de fals în declarații sunt de asemenea neîntemeiate.
În mod corect au reținut instanțele de fond și de apel, lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.292 cod penal, și anume, latura obiectivă.
Pentru considerentele expuse, alături de cele cuprinse în hotărârile recurate curtea și le însușește, în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii va respinge recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca nefundat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.171 din 26 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-și a sentinței penale nr.2223 din 20 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.257/2004, privind pe inculpații,trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.266 cod penal, art.215 cod penal, Legea nr.141/1997, ca nefondat.
Onorariul avocat oficiu în sumă de câte 100 lei se avansează din fondul ( pentru intimații HG, și )
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 1008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./28.10.2008
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Maria Uzună
