Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 758/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 758/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva deciziei penale numărul 187/A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 2009 prin care s-a amânat pronunțarea asupra recursurilor declarate în cauză pentru acest termen de judecată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 420/2008, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul, la:
-3 ani închisoare pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prev. și ped. de art. 273 din Legea nr.86/2006 (fost art.178 din Legea nr.141/1997);
În baza art.65 alin.2 a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pe Cod Penal o durată de 3 ani.
-3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod Penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații prev. și ped. de art.292 Cod Penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații prev. și ped. de art.292
Cod PenalÎn baza art.33 lit.a Cod Penal, art.34 lit.b a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalÎn baza art.86/1, 86/2 a Cod Penal dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
A pus în vedere inculpatului disp. art.86/4
Cod PenalA dispus ca inculpatul să respecte măsurile prev. de art.86/3 luate Cod Penal și urmărite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
În baza art.71 alin.5 a Cod Penal dispus și suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
A obligat pe inculpat să plătească părților civile Statul Român - prin ANAF B - reprezentat de DGFP H D și Biroul Vamal Tg. J suma de 32.659,6 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art.7 și 21 din Legea nr.26/1990 a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri să se efectueze cuvenitele mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului al jud. G și la cazierul fiscal al inculpatului.
A obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a îndeplinit funcția de Președinte al Consiliului Județean G în perioada 1.07.1996 - iunie 2004, pe durata a două mandate. În această calitate, inculpatul a reprezentat județul G în relațiile cu celelalte autorități publice, persoane fizice și juridice române și străine, precum și în justiție, conform împuternicirilor conferite de dispozițiile art.114 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, modificată și completată.
În aceeași perioadă, inculpatul a îndeplinit - pe rând - funcția de membru, vicepreședinte și apoi de președinte al Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia.
Potrivit Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia este un organism neguvernamental, non profit, apolitic, de utilitate publică, cu personalitate juridică și coordonat de Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia - denumit Consiliu Regional.
Această agenție era ca obiectiv, printre altele, creșterea activității regiunii în vederea atragerii investițiilor, iar ca atribuțiuni - selectează proiecte de dezvoltare regională și le propune Consiliului Regional pentru aprobarea cofinanțărilor din fondul pentru dezvoltare regională; urmărește și controlează executarea programelor, proiectelor de dezvoltare regională și ia măsurile de corecție necesare în vederea atingerii obiectivelor propuse; acționează pentru atragerea de resurse de finanțare la fondul pentru dezvoltare regională; stabilește zonele defavorizate din cadrul regiunii împreună cu consiliile locale și județene; prezintă spre avizare Consiliului Regional documentațiile legale privind aceste zone; răspunde față de Consiliul Regional, Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională și față de organele abilitate prin lege pentru corecta gestionare a fondurilor alocate.
În virtutea funcțiilor deținute, inculpatul a acționat în mod discreționar, urmărind satisfacerea propriilor interese, motiv pentru care a determinat anumite persoane din anturajul său să întocmească anumite înscrisuri al căror conținut nu corespundea adevărului și impunând unor funcționari publici să întocmească unele acte cu încălcarea dispozițiilor legale.
În vara anului 2000, inculpatul a achiziționat din străinătate două autoturisme, marca 75 fabricație 1991 și BMW 316 fabricație 1990, care nu puteau fi înscrise în circulație în România, datorită vechimii.
Inculpatul a recunoscut că a cumpărat cele două mașini din Italia - ca persoană fizică - cu ocazia vacanței din luna august 2000(306) pentru că erau la un preț bun. Tot el declară că autoturismul 75 intrat prima dată în țară, când a revenit din concediu, sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie 2000. Inițial contractele de vânzare - cumpărare au fost încheiate de inculpat - în calitate de cumpărător și "Nuova Auto di " și, respectiv "" SRL Nuova - în calitate de vânzători.
-se cum ar putea să înscrie în circulație mașinile și cum ar putea evita plata taxelor vamale, apropiații săi l-au sfătuit pe inculpat să înființeze o societate comercială în zonă defavorizată, aceasta beneficiind de anumite facilități. Ceea ce inculpatul a și făcut.
Așadar, uzând de influența pe care o deținea, inculpatul l-a contactat telefonic pe viceprimarul localității, pentru a-i găsi un spațiu disponibil care să fie sediul firmei pe care intenționa să o înființeze. Acesta, la rândul său, l-a chemat pe contabilul-șef de la SC ""(fostă ) -, cerându-i să identifice un spațiu. Datorită disponibilizărilor de personal din industria minieră, pe raza comunei, existau mai multe imobile libere, astfel că martorului nu i-a fost greu să soluționeze favorabil cererea inculpatului.
La data de 11.09.2000 un reprezentant al inculpatului(rămas neidentificat) s-a deplasat la. În biroul viceprimarului și în prezența contabilului a fost semnat și ștampilat contractul de închiriere nr.268/2000 între SC "" SA - în calitate de locator și SC "" SRL, jud. G - în calitate de locatar. Formularul de contract nu aparținea unității locatoare, dar era semnat de către inculpat și a fost acceptat de reprezentantul acesteia. Deși contractul a fost parafat nu s-a procedat la identificarea imobilului și nici nu s-a trecut la predarea sa efectivă.
Apartamentul nr.4 situat în comuna -.2, parter era într-o stare avansată de degradare(lipsă: ușă acces, geamuri calorifere), fiind impropriu pentru funcționarea unui sediu de firmă. Mai mult, acesta era deja folosit de alte persoane, respectiv familia și, care depozitau cărbuni, ceea ce denotă că inculpatul n-a intenționat niciodată să desfășoare o activitate comercială în adevăratul sens al cuvântului.
De altfel, contractul este nereal, deoarece nu apare în evidențele locatorului, i s-a aplicat un număr de înregistrare fictiv, nu s-a procedat la primirea-predarea efectivă și nici nu s-a perceput vreo chirie. Este clar că inculpatul n-a urmărit decât satisfacerea propriilor interese și anume obținerea de facilități fiscale.
La data de 28.09.2000 a fost redactat și autentificat actul constitutiv al SC "" SRL, jud. G, iar în următoarea zi firma a fost înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a jud. Societatea avea sediul social în comuna -.2,.4, parter, jud. G și ca asociați pe inculpatul,.
La scurt timp, inculpatul a obținut Certificatul provizoriu de investitor în zonă defavorizată seria - 05.001 cu nr. 0006/1.11.2000, care-i era necesar la autoritatea vamală în vederea scutirii de la plata taxelor vamale și a TVA-ului. Deși în baza lui inculpatul și-a luat angajamentul să investească în domeniul transportului auto de persoane și să creeze 10 noi locuri de muncă în zona defavorizată în care-și avea sediul societatea, în realitate nu s-a întâmplat acest lucru.
Fiind în posesia certificatul de investitor în zonă defavorizată, inculpatul a declanșat procedurile de vămuire a celor două autovehicule de proveniență străină, achiziționate inițial în nume propriu și aduse deja în țară. Inculpatul recunoaște că și-a rugat prietenul italian să revină la firmele de unde cumpărase autoturismele și să refacă actele, iar la cumpărător să apară SC "" SRL, jud. Ceea ce s-a și întâmplat, documentele de achiziție însă păstrându-și data de 10.08.2000, dată la care firma inculpatului nu exista nici măcar pe hârtie.
Cele două facturi au fost traduse din limba italiană și prezentate Biroului Vamal Tg.J în luna noiembrie 2000, împreună cu certificatul de investitor în zonă defavorizată, certificatul de înmatriculare al SC "" SRL și cereri prin care se solicita scutirea de la plata taxelor vamale și a TVA-ului, conform art.5 al.1 lit.a din OUG nr. 24/1998, aprobată și modificată prin Legea nr.20/1999. În cereri inculpatul - în calitate de administrator al SC "" SRL, jud. G - menționa că cele două autoturisme sunt destinate transportului local de persoane, în vederea realizării obiectului de activitate al firmei sale.
Prin urmare, Biroului Vamal Tg.J a îndeplinit la data de 9.11.2000 formalitățile vamale de import definitiv pentru cele două mașini. Pentru un 75 fabricație 1991, cu nr. de înmatriculare -, cu o capacitate cilindrică de 1962 cmc, în valoare de 4.500.000 lire italiene, operațiune materializată în nr. 1.2581/9.11.2000, inculpatul a beneficiat de facilități vamale în sumă totală de 70.630.474 lei vechi, reprezentând taxe vamale de 34.962.408 lei vechi, suprataxă vamală de 2.330.827 lei vechi, accize de 2.237.594 lei vechi și TVA de 31.099.645 lei vechi.
Pentru BMW 316, 11090AB 55412, fabricație 1990, cu o capacitate cilindrică de 1.573 cmc, în valoare de 3.000 DM, operațiune materializată în nr 1.2583/9.11.2000, inculpatul a beneficiat de facilități vamale în sumă totală de 51.193.140 lei vechi, reprezentând taxe vamale de 26.595.336 lei vechi, suprataxă vamală de 1.773.022 lei vechi, accize de 283.683 lei vechi și TVA de 22.541.099 lei vechi.
Ca atare, inculpatul a beneficiat de facilități vamale și fiscale în sumă de 32.659,6 lei, motiv pentru care părțile vătămate Statul Român - prin ANAF B - reprezentat de DGFP H D și Biroul Vamal Tg. J s-au constituit parte civilă în cauză cu această valoare.
Inculpatul n-a recunoscut fapta, susținând că a acționat potrivit legii, însă ansamblul probelor de la dosar au dovedit indubitabil vinovăția inculpatului.
S-a reținut că inculpatul a uzat de întreaga sa in fluență pe parcursul derulării întregii activități infracționale.
Acordarea ilegală a acestor facilități a fost posibilă dat fiind faptul că, martorul - inspector în cadrul Biroului Vamal Tg. J, care a procedat la vămuirea (verificarea) autoturismelor prezentate de inculpat n-a observat neconcordanța între datele înscrise pe actele aparținând de SC "" SRL.
Pentru a-și păstra facilitățile ilegal obținute, inculpatul trebuia să creeze aparența de legalitate, în sensul că după expirarea certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorizată trebuia să obțină unul definitiv.
Conform legislației în vigoare la acea vreme, inculpatul trebuia să prezinte la expirarea celor trei luni documente care să ateste că SC "" SRL și-a început activitatea în zona defavorizată, să creeze minim două locuri de muncă sau folosirea autoturismelor(care figurau ca aport social) scutite de la plata taxelor vamale, în scopul creării de noi locuri de muncă și efectuarea de activități de transport persoane.
Aceste condiții nu erau îndeplinite în 1.02.2001, dar cu toate acestea Agenția pentru Dezvoltare Regională 4 Sud - Vest Oltenia i-a eliberat inculpatului un certificat definitiv de investitor la această dată. În realitate, certificatul a fost eliberat la finele lunii martie 2001, așa cum rezultă din chitanța nr. - și adresa din 8.02.2001, prin care i se cerea SC "" SRL să prezinte documentele necesare obținerii certificatului definitiv, respectiv copii după actele de identitate ale angajaților, după facturile de investiții și un document contabil care să ateste începerea activității.
Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia și-a trimis reprezentanții în teritoriu. Din declarațiile martorilor și - angajați ai Agenției și responsabili de zona județului Gar eieșit că au fost nevoiți să apeleze la adresa din 8.02.2001, deoarece luaseră anterior legătura telefonic cu inculpatul, solicitându-i documentația aferentă, iar acesta nu s-a conformat. Cei doi au recunoscut apoi că au eliberat certificatul definitiv de investitor în zonă defavorizată cu data de 1.02.2001 pentru a exista o continuitate. Cu siguranță justificarea nu poate fi acceptată, deoarece la data respectivă firma administrată de inculpat nu îndeplinea nici una din condițiile cerute de legislație, dar pentru că era vorba de Președintele Consiliului Județean G, care îndeplinea și funcții de conducere în cadrul Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia nu au fost obiecții.
În mod normal, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia nu trebuia să-i acorde SC "" SRL certificatul definitiv de investitor în zonă defavorizată. Mai mult, trebuia să sesizeze organele vamale pentru retragerea facilităților fiscale acordate.
Este adevărat că cei doi angajați ai Agenției s-au deplasat de mai multe ori în teritoriu, însă n-au verificat existența spațiului ori dacă cele două autoturisme pentru care s-au obținut facilități vamale servesc scopului declarat. Aceștia au recunoscut că nu de puține ori, inculpatul îi invita la sediul Consiliului Județean G, unde erau puși în legătură cu martora, care le punea la dispoziție documentele SC "" SRL.
În fapt sediul firmei administrate de inculpat era în incinta Consiliului Județean G, deoarece spațiul declarat în acte era impropriu utilizării scopului declarat. Inculpat a susținut că a procedat la amenajarea acestui spațiu - cu uși, geamuri -, dar nu e vina sa că acestea au fost furate. În realitate - așa cum rezultă din declarațiile familiei, procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și planșele foto -, aceștia au fost constrânși să renunțe la locuință, iar garsoniera respectivă a fost abandonată și niciodată acolo n-a ființat vreun sediu de firmă.
Dându-și seama că funcționarii Agenției nu vor putea tolera această situație multă vreme și pentru a-și putea păstra facilitățile obținute, inculpatul a luat hotărârea de a crea impresia că a început derularea activității propuse în actul constitutiv al societății sale. Pentru aceasta inculpatul a luat legătura cu martorul - director la SC SRL și i-a cerut să-i găsească două peroane cu domiciliul în zonă defavorizată și cu permis de conducere pentru a-i angaja la SC "" SRL.
Prin intermediul martorului Lozan au fost încadrați conducători auto la SC "" SRL martorii și - ambii din. Din declarațiile șoferilor rezultă că aceștia au semnat contractele de muncă la sediul SC SRL, dar nu au discutat niciodată cu inculpatul și nu au cunoscut faptul că vor desfășura activități pentru firma acestuia. Cei doi nu au cunoscut pe toată perioada angajării lor care este sediul SC "" SRL și declară că au fost contactați de ing. Lozan la jumătatea lunii martie 2001. Prin urmare nu putea fi angajați înainte de eliberarea certificatul definitiv de investitor în zonă defavorizată din data de 1.02.2001, dovadă fiind și contractele individuale de muncă nr. 99246 și 99247 înregistrate la. G la 13.03.2001.
De asemenea, ambii conducători auto au declarat că în perioada angajării nu au condus nici unul din autoturismele 75 ori BMW 316. Conform bonurilor de transport primele activități desfășurate de SC "" SRL sunt înregistrate începând cu data de 30.05.2001 și constau în folosirea unui autovehicul 244 înmatriculat sub nr. -.
Între SC SRL și SC "" SRL a fost încheiat un contract de prestări servicii - transport persoane. Întrucât prima firmă avea nevoie de un autovehicul pentru a-și transporta muncitorii la lucru autoturismele 75 și BMW 316 nu îndeplineau aceste condiții. De aceea la data de 22.02.2001, inculpatul a încheiat un "PROTOCOL" între el -ca persoană fizică și SC "" SRL. În urma acestui acord, inculpatul punea la dispoziția firmei sale "autoturismul 244 cu nr. de înmatriculare - pentru a efectua prestările de serviciu cerute de SC SRL ", iar în schimb primea cele două autoturisme aduse din străinătate pentru "a-i satisface nevoile de transport solicitate"(360-dosarul instanței).
S-a reținut că cele două autoturisme scutite de la plata taxelor vamale nu puteau fi destinate transportului de persoane într-o zonă defavorizată, preponderent minieră. Inculpatul a încercat să demonstreze cu martorii și - angajați ulterior la SC "" SRL în perioada iunie 2005 - martie 2006 în calitate de mecanici auto că și aceste două mașini erau folosite pentru "deplasări la C" ori "utilizate de șefi pentru a se deplasa la B sau unde mai era nevoie"(320,321-dosarul instanței). Însă martorul recunoaște că pentru aceste mașini n-a întocmit niciodată foi de parcurs, iar bonurile de benzină erau decontate fie inculpatului, fie unei persoane care-i ținea acestuia contabilitatea. Mai mult, SC "" SRL nu a solicitat licență de transport persoane pentru cele autovehicule 75 și BMW 316, deși ca să funcționeze legal ar fi trebuit să o facă.
Este cert că inculpat, de la început, a intenționat să folosească aceste autoturisme în interes propriu și nicidecum pentru derularea unei activități comerciale utile într-o zonă defavorizată.
Pentru că inculpatul, posibil la presiunea funcționarilor de la Agenție, în cele din urmă, trebuia să facă dovada existenței unui spațiu, a solicitat autorităților locale din repartizarea unei alte locații. În acest fel SC "" SRL a încheiat un alt contract de închiriere pentru imobilul situat în, dar nici la acest sediu funcționarii Agenției nu au găsit pe nimeni.
Ulterior, a fost constată de o echipă de control din cadrul Direcției Generale a Vămilor - Serviciu Inspecție și Control pentru activitatea vamală încălcarea dispozițiilor legale, drept pentru care s-a încheiat procesul verbal nr. 4217/8.02.2002 în vederea recuperării diferențelor datorate de SC "" SRL.
Deși s-a procedat în continuare la ținerea sub observație a SC "" SRL, nu s-au luat măsuri imediate, acesta funcționând până în martie 2006.
Întrucât neregulile la firma administrată de inculpat erau evidente, prin Hotărârea nr.13 din data de 20.05.2005 a Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia a fost dispusă retragerea certificatului de investitor pentru SC "" SRL, motiv pentru care s-a actualizat contravaloarea facilităților vamale ce i-au fost acordate, ajungând la suma de 32.659,6 lei.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 86/1 și 86/2 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă a dosarului, au fost introduse în cauză ca părți civile ANAF B reprezentată de DGFP H D și Biroul Vamal Târgu J, inculpatul fiind obligat la plata facilităților vamale ce i-au fost acordate în cuantum de 32.659,6 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, motivat, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și inculpatul și nemotivat partea civilă Autoritatea Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
În apelul părții civile Autoritatea Națională a Vămilor B s-a susținut că instanța de fond a omis să dispună obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere cuvenite, majorări ce trebuie plătite până la achitarea integrală a debitului.
În apelul inculpatului s-a solicitat sub aspectul laturii penale achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod proc. penală, întrucât fapta nu există pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 și achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 2 Cod penal și fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, lipsind atât latura materială cât și vinovăția.
S-a susținut că la momentul anului 2000, cele două autoturisme cumpărate din Italia puteau fi înmatriculate doar prin intermediul unor organizații non-profit, sau în baza unor aprobări speciale, că în aceste condiții inculpatul a înființat o societate comercială într-o zonă defavorizată pe care a înmatriculat autoturismele ce figurau în contabilitate ca aport social, că această societate și-a desfășurat activitatea în mod neîntrerupt având mai mulți angajați, încheindu-se la 11 septembrie 2000 și apoi la 15 iunie 2005 și contracte de închiriere pentru cele două locații în care succesiv și-a avut sediul societatea comercială înființată de inculpat și că la solicitarea SC SRL cele două autoturisme au fost puse la dispoziție pentru transport.
Sub aspectul laturii civile s-a susținut că prejudiciul a fost integral recuperat, întrucât inculpatul a plătit către Autoritatea Națională a Vămilor B - C suma de 10.594 lei, iar cele două autoturisme au fost vândute la licitație, cu suma totală de 5680 lei, ce a fost astfel recuperată de Autoritatea Națională a Vămilor B -
Tribunalul Hunedoara - secția penală - prin decizia penală nr. 126/A/6 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- a admis ca fondate apelurile declarate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și inculpatul împotriva sentinței penale atacate, care a fost desființată în parte și în consecință:
Prin aplicarea față de inculpatul apelant disp.art.74, 76 lit.c și e teza 1 Cod penal s-au stabilit următoarele pedepse:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prev.și ped. de art.273 din Legea nr.86/2006 (fost art.178 din Legea nr.141/1997), cu aplic.art.74 și 76 lit.c Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a,b și c Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.și ped.de art.215 al.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.41 al.2, 74 și 76 lit.c Cod penal;
- două luni închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații prev.și ped.de art.292 Cod penal cu aplic.art.74 și 76 lit.e teza 1 Cod penal;
- două luni închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații prev.și ped.de art.292 Cod penal cu aplic.art.74 și 76 lit.e teza 1 Cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 al.1 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a,b și c Cod penal.
A fost înlăturată aplicarea art.86/1, 86/2, 86/3 și 86/4 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.81 și 82 Cod penal s-a dispuns suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare compus din durata acesteia la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și 84 Cod penal.
S-a stabilit că în cauză are calitatea de parte civilă Autoritatea Națională a Vămilor B reprezentată în prezent prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și constată că ANAF B și Biroul Vamal Tg.J nu au calitatea de părți civile în cauză.
S-a stabilit cuantumul despăgubirilor civile cuvenite părții civile Autoritatea Națională a Vămilor B reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T la 29.083 lei RON la care se adaugă majorări de întârziere calculate la debitul de 22.066 lei RON, începând cu data de 19.05.2006 și până la achitarea integrală a debitului.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost respins ca inadmisibil apelul introdus de partea civilă ANAF B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H împotriva aceleași sentințe.
A fost obligată partea civilă ANAF B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H la 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
În considerentele deciziei, instanța de apel a susținut că prima instanță reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute și a făcut o corectă încadrare juridică a acestora și nu se impune achitarea inculpatului.
Cât privește cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, avându-se în vedere persoana inculpatului, de conduita bună pe care acesta a avut-o până la data comiterii infracțiunilor, precum și de faptul că acesta a recuperat parțial prejudiciul ce a fost produs părții civile, Tribunalul a apreciat că se impune aplicarea prevederilor art. 74, 76 lit. c și e teza I Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare și reducerea pedepselor principale sub limita minimului special, precum și a pedepselor complementare, cuantumul de 2 ani fiind suficient.
Față de persoana inculpatului care este cadru universitar s-a apreciat că scopul preventiv-educativ și reinserția sa în societate pot fi realizate prin suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, nefiind necesare măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 Cod penal și nici termenul de încercare stabilit de instanța de fond de 6 ani.
Cât privește latura civilă a cauzei -a constatat că în faza de judecată, la instanța de fond, au fost introduse ca părți civile ANAF B și Biroul Vamal Târgu-
Or, în speță prin neplata taxelor vamale datorate bugetului de stat, săvârșindu-se pe lângă infracțiunea de înșelăciune și o infracțiune la regimul vamal, reprezentarea intereselor statului revine Autorității Naționale a Vămilor B, astfel că în prezenta cauză, au calitate de parte civilă Autoritatea Națională a Vămilor B, care este reprezentată în acest dosar de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, iar ANAF B și Biroul Vamal Târgu-J nu au calitate de părți civile, motiv pentru care apelul formulat de ANAF B prin DGFP Haf ost respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul.
Prin motivele scrise, parchetul a solicitat ca în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. penală casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând, menținerea pedepselor principale și complementare aplicate de instanța de fond.
A invocat temeiul motivului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod pr. penală.
Reprezentantul parchetului a extins motivele de recurs, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a fi reluate dezbaterile din momentul discutării extinderii procesului penal pentru faptele descoperite inculpatului, respectiv infracțiunea de fals în declarații și infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.
A solicitat să se precizeze care este conținutul acestor infracțiuni, în ce constau și când au fost comise.
Inculpatul a solicitat în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr. penală în principal, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
A invocat nelegalitatea soluționării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, ca urmare a judecării cauzei în lipsa unei părți, caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 21 Cod pr. penală, respectiv a părții civile Autoritatea Națională a Vămilor B pentru Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Se susține că această autoritate nu a avut calitatea de parte și nu a fost nicicând introdusă în cauză și nici citată în faza de cercetare penală și nici în fața instanței de fond, încălcându-se dispozițiile imperative prevăzute de art. 76 alin. 2 teza II Cod pr. penală.
În subsidiar, inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate și achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod pr. penală, pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prevăzută și pedepsită de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (fost art. 178 din Legea nr. 141/1997).
Susține inculpatul că nici o probă administrată în faza de cercetare penală sau în faza de cercetare judecătorească nu confirmă că în scopul de a beneficia de facilități finale a acționat cu intenție directă falsificând personal acte de care a uzat la autoritatea vamală sau să cunoască că documentația depusă cuprinde mențiuni false.
Cu privire la infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și două infracțiuni de fals în declarații prevăzute de art. 292 Cod penal, fapte pentru care procurorul a pus în mișcare acțiunea penală iar instanța extins procesul penal în baza art. 336 lit. a Cod pr. penală, prin încheierea din 2.10.2007 (fila 308 - fond) s-a susținut că pentru aceste fapte nu au fost respectate dispozițiile imperative statornicite de lege și nu s-a precizat în concret de către reprezentantul parchetului în ce constau aceste fapte sub aspectul laturii obiective și subiective, cu trimitere exactă la elementele constitutive ale fiecărei infracțiuni.
Examinând hotărârile atacate atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. 3 combinat cu art. 385/6 alin. 1 Cod pr. penală, Curtea constată fondate recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente:
Critica din recursul inculpatului și extinderea motivelor parchetului este fondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
procesului penal, făcută de instanța de fond prin încheierea de ședință din 2.10.2007 pentru alte fapte, respectiv două infracțiuni de fals în declarații prevăzute și pedepsite de art. 292 Cod penal și o infracțiune de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, nu respectă dispozițiile imperative ale art. 336 Cod pr. penală.
Din conținutul acestei încheieri ca și din cercetarea judecătorească ulterioară până la pronunțarea hotărârii, instanța pe baza probelor administrate avea obligația să examineze condițiile de admisibilitate a extinderii procesului penal cu faptele reținute în sensul de a analiza dacă noile fapte au legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și existența acestor fapte să rezulte din probele administrate.
obiectului judecății se face in rem, iar potrivit dispozițiilor art. 356 lit. b și c Cod pr. penală, fiecare faptă trebuie descrisă, în ce constă, când a fost săvârșită și să se analizeze probele pe care se fundamentează inculparea atât sub aspectul laturii obiective și subiective, cu trimitere exactă la elementele constitutive ale infracțiunii.
Instanța s-a limitat doar la a adăuga la încadrarea juridică "în drept și aceste fapte".
Instanța în rejudecare va dispune din oficiu administrarea de noi probe (înscrisuri, probe testimoniale, din care să rezulte că ar exista indicii în săvârșirea acestor fapte.
Persoana pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a extins procesul penal și pentru cele două fapte devine inculpat și pentru acestea, urmând să fie ascultat în această calitate cu privire la faptele care i-au fost puse în sarcină, asigurându-se în același timp toate drepturile și garanțiile procesuale.
Sub aspectul motivului de casare privind nelegalitatea soluționării acțiunii civile, urmare a judecării cauzei în lipsa unei părți, invocată de inculpat, Curtea constată întemeiată critica.
Instanța de fond a citat în mod greșit în calitate de parte civilă Statul Român prin B - reprezentat de H - D și Biroul Vamal Târgu-J, părți civile ce au fost citate și la instanța de apel.
Din procesul-verbal de control întocmit la data de 8.06.2005 încheiat de Autoritatea Națională a Vămilor B - Direcția Regională Vamală C, rezultă cu certitudine că această autoritate este prejudiciată, împrejurare confirmată și prin adresa nr. 4968/14.02.2009 (fila 152-apel) din care rezultă că Autoritatea Națională a Vămilor a comunicat și prin adresa nr. 14432 din 18.05.2006 fila 68 - dosarul Judecătoriei Târgu -J că s-a făcut constituirea de parte civilă în fața acestei instanțe, în favoarea acesteia de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C.
Prin necitarea acestei părți civile în fața celor două instanțe s-au înlăturat normele imperative prevăzute de art. 76 alin. 2 teza II, art. 320 și art. 346 Cod pr. penală.
În rejudecare, instanța de fond are obligația legală de a cita în calitate de parte civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B și după fixarea cadrului procesual să discute și să administreze în condiții de contradictorialitate aspectele care probează vinovăția sau nevinovăția inculpatului raportat la infracțiunile de care este acuzat.
Cu ocazia rejudecării vor fi analizate și celelalte critici formulate în recursurile parchetului și ale inculpatului.
Față de considerentele reținute mai sus, va admite recursurile formulate în cauză în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr. penală, se va casa decizia atacată și sentința instanței de fond și va fi trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Deva.
Conform art. 385/17 alin. 4 raportat la art. 383 alin. 3 Cod pr. penală, judecata se va relua de la termenul din 2 octombrie 2007.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 126/A/06.04.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 420/18.03.2008 a Judecătoriei Deva și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Deva.
Conform art. 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 3 Cod pr. penală, judecata se va relua de la termenul din 02.10.2007.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/27.01.2010
Jud. apel:,
Jud. fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
