Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 84/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 270 din Lg. nr.86/2006 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 84
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Ghertner Artur
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în oraș de, nr.1016 A, jud. S, împotriva deciziei penale nr.472 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că înțelege să nu mai facă completări la declarațiile anterioare sau să dea o nouă declarație.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, arată că recursul formulat vizează trei chestiuni. Prima dintre ele o constituie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută în art.270 din Legea nr.86/2006, în contravenția prevăzută de art. 653 lit.a din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal. Arată că la data săvârșirii faptei intrase de puțină vreme în vigoare Legea 86/2006, respectiv noul Cod Vamal care a înlocuit Legea 141/1996. De la data publicării acestuia, s-a prevăzut în dispozițiile finale un termen de 60 de zile pentru a intra în vigoare, rezultând astfel data de 10 iunie, fapta fiind săvârșită în luna septembrie. În dispozițiile acestui Cod Vamal se precizează că faptele care nu sunt infracțiuni vor fi reglementate în Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, concretizat în nr.HG 707/2006. Nu s-a făcut nicio dovadă, așa cum prevede art.270 din Codul Vamal, că inculpatul a fost acela care ar fi săvârșit infracțiunea, întrucât aceasta presupune introducerea sau scoaterea din țară prin orice mijloace a unor mărfuri supuse regimului vamal. Este de notorietate faptul că inculpatul a fost surprins cu baxuri de țigări, împreună cu doi cetățeni ucraineni, însă în țară și prin urmare nu putea fi autorul infracțiunii de contrabandă întrucât nu el este acela care le-a trecut granița, fiind incidentă o eventuală complicitate. Apreciază că această situație de fapt se circumscrie perfect contravenției prevăzută în Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, în care se stipulează că se sancționează sustragerea de la controlul vamal a unor mărfuri sau bunuri. Este adevărat că o astfel de faptă constituie contravenție dacă nu este săvârșită în acele condiții în care, potrivit legii penale, constituie infracțiune. Arată că pentru existența infracțiunii se impunea ca inculpatul să fi trecut marfa peste linia de frontieră, ceea ce organul de urmărire penală nu a reținut în sarcina sa. Al doilea motiv de recurs vizează existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, ea fiind săvârșită în condițiile art.46 alin.2 din Codul penal. Arată că inculpatul a mai fost condamnat în urma săvârșirii unei fapte similare și, în urma confiscării țigărilor, cetățenii ucraineni au suferit prejudicii pe care, prin constrângerea morală inculpatului în a săvârși noi astfel de fapte (în cazul de față), doresc să le recupereze.
În subsidiar, al treilea motiv de recurs vizează înlocuirea răspunderii penale cu una cu caracter administrativ, având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.90 din Codul penal. Prejudiciul a fost recuperat, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, are o situație materială grea, ce rezultă și din ancheta socială, pe care o depune la dosarul cauzei, și are în întreținere doi copii minori.
Procurorul, având cuvântul, arată că, în ceea ce privește primul motiv de recurs, acesta nu poate fi luat în considerare, atâta vreme cât din probele existente la dosar, respectiv declarațiile inculpatului cât și datele cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultă fără nici un dubiu că cel în cauză a fost surprins în apropierea liniei de frontieră, având în autoturismul său o cantitate de țigări. Așa cum rezultă din declarațiile acestuia, a obținut-o de la doi cetățeni ucraineni care până în prezent nu au fost depistați, însă aceasta nu înlătură cu nimic răspunderea penală a celui în cauză în calitate de autor, atâta vreme cât acele țigări au fost trecute peste frontieră, nefiind obligatoriu ca inculpatul să fi trecut țigările peste graniță, fiind suficientă preluarea lor de pe linia acesteia. În ce privește intervenirea cazului care ar înlătura răspunderea penală, acesta nu este incident în cauză. Constrângerea morală, pentru a opera, trebuie să reprezinte un pericol grav pentru făptuitor și care să nu poată fi înlăturat într-un alt mod, condiții neîndeplinite în speță. Consideră că hotărârile pronunțate, în ceea ce privește condamnarea inculpatului, sunt legale și temeinice, dată fiind și condamnarea anterioară a acestuia.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, instanța rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.338/9.05.2007, Judecătoria Rădăuțil -a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev.de art.270 din Lg.86/2006, cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.707/19.06.2006 a aceleiași instanțe, dispunându-se ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, în total 9 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor civile prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.118 lit.d Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a 8.000 pachete de țigări, dispuse în 8 baxuri de țigări marca " " și 8 baxuri cu țigări marca "".
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că la data de 26.09.2006, un echipaj al poliției de frontieră a oprit pentru control autoturismul marca VW Passat cu nr.de înmatriculare -, din care au fugit 2 persoane rămase neidentificate, iar la volan se afla inculpatul.
Cu ocazia controlului, a rezultat că în mașină s-a găsit cantitatea de 16 baxuri cu țigări dispuse în 8 baxuri de țigări marca " " și 8 baxuri cu țigări marca "".
S-a constatat că inculpatul, împreună cu doi cetățeni ucraineni, a transportat cele 16 baxuri cu țigări ce au fost trecute peste frontieră cu intenția de a fi ulterior valorificate.
Instanța nu a ținut cont de apărările inculpatului, care a susținut că a săvârșit fapta de frica cetățenilor ucraineni, fiind astfel constrâns moral, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.46 al.2 Cod penal. Nu s-a dovedit că acesta a fost amenințat cu un pericol grav care nu putea fi înlăturat în alt mod, martorii declarând doar ceea ce știau de la inculpat, iar aprecierile lor, în sensul că inculpatul era speriat sunt subiective și irelevante în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a fost motivat oral în instanță de apărătorul său ales, solicitând achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod procedură penală, cu aplicarea art.46 al.3 Cod penal - constrângerea morală. Aceasta deoarece fiind condamnat anterior pentru o faptă similară, aceiași cetățeni ucraineni care au fost prejudiciați ca urmare a confiscării țigărilor și banilor au exercitat presiuni asupra sa pentru a-și recupera pagubele.
Prin decizia penală nr. 472 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 338 din 09.05.2007 a Judecătoriei Rădăuți. S-a desființat în parte sentința penală, în sensul că, în baza art. 71 al. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal ( în loc de art. 64 lit. a și b Cod penal) și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare deciziei pronunțate.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că, așa după cum rezultă din declarațiile olografe ale inculpatului, date în fața organelor de poliție în zilele de 26 și 27.09.2006 (16-20 și 22-24 ds.), în ziua de 23.09.2006, când s-a întâlnit cu cetățeanul ucrainean, care i-a solicitat să-l ajute să transporte țigările de pe teritoriul ucrainean pe cel românesc, unde urmau a fi valorificate, i-a comunicat că nu dorește să mai facă contrabandă, deoarece în luna martie 2006 fost prins de către poliția de frontieră pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, ocazie cu care a pierdut mulți bani. Deci, abia la data de 23.09.2006 cetățeanul ucrainean, împreună cu colegul său, au aflat de faptul că inculpatul a fost cercetat penal și i s-au confiscat țigările și banii, astfel încât nu se justifică susținerea acestuia în sensul că a fost amenințat de către cei doi în vederea recuperării prejudiciului creat.
Tot în declarațiile respective, inculpatul a arătat că a acceptat colaborarea cu cetățenii ucraineni întrucât avea nevoie de bani, urmând să fie recompensat de către aceștia cu suma de 500 dolari. Ori, dacă acei cetățeni ar fi dorit să-și recupereze prejudiciul, nu mai aveau cum să-i promită și să-i achite inculpatului suma menționată mai. În nici una din aceste declarații inculpatul nu a arătat că a fost amenințat de către cei doi cetățeni ucraineni pentru a accepta săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză.
Este real faptul că în declarația din 27.09.2006 (fila 24 ds.), după ce a fost depistat, inculpatul a arătat că este de acord să colaboreze cu poliția în vederea identificării cetățenilor ucraineni și, însă acest accept și l-a dat cunoscând faptul că se află în perioada termenului de încercare a unei pedepse de 3 luni închisoare cu suspendare pentru o infracțiune de contrabandă. Dacă ar fi dorit să-i denunțe pe cei doi ucraineni, ar fi putut-o face anterior depistării sale. Ori, conform propriei sale declarații (16 verso), a fost de acord cu propunerea făcută de, de a schimba locul de unde urma să ridice țigările, astfel încât, împreună cu acesta și numitul au mers prin pădure și au stabilit un alt loc unde urma să se desfășoare activitatea infracțională.
Abia în fața instanței de judecată inculpatul și-a schimbat poziția procesuală (42 ds.fond), arătând că a săvârșit infracțiunea întrucât a fost amenințat de către cei doi cetățeni ucraineni, în sensul că-i vor da foc la locuință sau vor trimite persoane peste el în casă, propunându-și proba cu martori în acest sens, care au confirmat susținerea sa.
Având în vedere faptul că inculpatul a susținut acest aspect doar în fața instanței de judecată ca o modalitate de apărare, Tribunalul a constatat că în cauză nu a existat nici o constrângere morală asupra acestuia, care a desfășurat activitatea infracțională cu intenție, în scopul obținerii de foloase materiale pentru sine. Neexistând această cauză de înlăturare a caracterului penal a infracțiunii, Tribunalul nu a procedat la achitarea inculpatului.
De altfel, prima instanță a dat dovadă de clemență în sensul că, deși inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în perioada termenului de încercare a pedepsei de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată la care a fost condamnat pentru o infracțiune similară, a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.c Cod penal, aplicându-i o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege.
În temeiul art.371 al.2 Cod procedură penală, instanța de control judiciar a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și a constatat că în mod greșit instanța de fond i-a interzis inculpatului în totalitate, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art.64 lit.a Cod penal.
Astfel, în ce privește pedeapsa accesorie prevăzută la art. 71 Cod penal, deși legiuitorul român a stipulat în mod expres la art.71 alin.2 Cod penal că pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal, nu se poate face abstracție de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care a statuat într-o speță (cauza Hisst Regatul Unit 2 din 06.10.2005) că prin interzicerea drepturilor de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, în considerarea acestei hotărâri a CEDO prin care s-a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, judecătoria în mod greșit i-a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, acesta a arătat că fapta comisă (sustragerea mărfurilor de la controlul vamal) nu constituie infracțiune, ci contravenția prev. de art. 653 lit. a din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal. De asemenea, chiar în ipoteza în care s-ar reține că activitatea inculpatului s-ar circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii vamale, încadrarea juridică dată faptei este cea prev. de art. 26 rap. la art. 270 din Legea 86/2006. Astfel, el a fost surprins cu pachetele de țigări, nefiind persoana care le-a trecut peste frontieră, din Ucraina.
De asemenea, în cauză există un motiv care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea morală, aplicabile fiind disp. art. 46 al. 2 Cod penal.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, în condițiile art. 90 Cod penal, avându-se în vedere că prejudiciul a fost recuperat, iar inculpatul a recunoscut fapta comisă și are o situație familială grea.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 13, 17, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la data de 26.09.2006, ora 02,30, a fost surprins în trafic, transportând o cantitate de 16 baxuri țigări, pe care le preluase în acea noapte de la circa 50 metri de linia de frontieră ce separă România de Ucraina, din teritoriul românesc.
Aceste țigări au fost introduse în țară de către cetățeni ucraineni (rămași neidentificați), activitatea inculpatului concretizându-se în alegerea prealabilă a locului prin care urmau să fie trecute peste linia de frontieră, iar ulterior, în preluarea și transportul lor.
Potrivit art. 270 din Legea 86/2006, constituie infracțiune de contrabandă introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
Or, prin activitatea desfășurată, inculpatul nu a introdus personal, peste frontieră, țigările, ci doar le-a preluat ulterior de pe teritoriul românesc, după o înțelegere prealabilă.
Ajutorul dat cetățenilor ucraineni care au introdus țigările în România, atât cel prealabil, cât și cel ulterior, dar în urma unei înțelegeri anterioare în acest sens, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii decomplicitatela contrabandă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 din Legea 86/2006, sens în care Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice, în conformitate cu disp. art. 334 Cod procedură penală.
A susținut inculpatul că fapta săvârșită nu constituie infracțiune, ci contravenția prev. de art. 653 al. 1 lit. a din HG 707/2006 (Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României).
Or, activitatea desfășurată de inculpat și ceilalți făptuitori, rămași neidentificați, nu constituie o sustragere de la controlul vamal a unor bunuri sau mărfuri, ci a implicat o organizare prealabilă, cu determinarea rolului fiecărui participant, bunurile fiind trecute peste linia de frontieră printr-un alt punct decât cele în care funcționează un control vamal.
Prin urmare, nu se poate reține că se circumscrie conținutului constitutiv al contravenției prev. de textul de lege anterior menționat, pentru ca disp. art. 10 lit. b Cod procedură penală să devină aplicabile în cauză.
Deși inculpatul a arătat că a fost constrâns de către doi cetățeni ucraineni la săvârșirea faptei, prin amenințări în sensul că-i vor da foc la locuință, aceste apărări au fost corect înlăturate de către instanțele de fond și de apel, pentru considerentele pe larg acolo expuse.
Dacă în mod real s-ar fi simțit amenințat, ar fi trebuit să contacteze organele de poliție și să solicite sprijin, cu atât mai mult cu cât mai fusese anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură, pedeapsa aplicată fiind suspendată condiționat. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă însă că inculpatul ar fi procedat astfel, iar în plus a afirmat că a fost constrâns la comiterea faptei abia în faza cercetării judecătorești.
Prin urmare, în încadrarea mai arătată, fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat.
În raport de disp. art. 72 Cod penal și de contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii - și anume cea specifică complicelui -, se justifică reducerea pedepsei la 5 luni închisoare, pedeapsă care (alături de cea de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală 707/2006 a Judecătoriei Rădăuți ), executată în regim privativ de libertate, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv.
A solicitat, de asemenea, inculpatul înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, în condițiile art. 90 Cod penal.
Or, textul de lege anterior menționat reglementează condițiile ce se impun, în mod cumulativ, a fi îndeplinite.
La lit. a) a art. 90 Cod penal se prevede că această înlocuire poate fi dispusă dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârșit infracțiunile prevăzute în art. 208, 213, art. 215 al. 1, art. 217 al. 1, art. 219 al. 1, dacă valoarea pagubei nu depășește 10 lei sau infracțiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea pagubei nu depășește 50 lei.
Cum infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 din Legea 86/2006, nu îndeplinește cerințele anterior redate, disp. art. 90 Cod penal nu pot fi aplicate în speță, pentru a se dispune înlocuirea răspunderii penale.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat recursul, fiind date cazurile de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14, 17 Cod procedură penală, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în parte atât decizia penală atacată, cât și sentința penală 338 din 09.05.2007 a Judecătoriei Rădăuți, și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai arătate.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.04.1977, în comuna S M, județul S, domiciliat în comuna de, nr.1016 A, județul S, CNP -, împotriva deciziei penale nr.472 din data de 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât decizia penală mai -menționată cât și sentința penală nr.338 din data de 09.05.2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă prev.de art.26 Cod penal rap. la art.270 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.74 lit.c, 76 lit.d Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.270 din Legea nr.86/2006, la pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare (în loc de 6 luni închisoare).
În baza art.83 Cod penal adiționează pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.707/2006 a Judecătoriei Rădăuți la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 8(opt) luni închisoare (în loc de 9 luni închisoare).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
3 ex.20.02.2008
Jud. fond
Jud. apel
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica, Ghertner Artur
