Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Decizia 86/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.86/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursurilor penale promovate de inculpații, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea 141/1997, împotriva deciziei penale nr. 259 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați (sentință fond nr. 1577 din 16 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați ).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010, care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 28 ianuarie 2010 și, respectiv, 4 februarie 2010.
Ulterior deliberării,
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 1577 din 16 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați au fost condamnați inculpații, prin sentința penală nr. 1577 din 16 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați (dosar nr.7641/P/2002) au fost condamnați inculpații, și la câte o pedeapsă închisorii în cuantum de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe perioada termenului de încercare de 3 ani.
Prin aceeași sentință penală au fost condamnați inculpații și la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la aceeași infracțiune prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 178 din Legea 141/1997.
În baza dispozițiilor art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală și art. 191 al 1 Cod procedură penală s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a avut în vedere următoarele:
Inculpatul provine din Republica M și în perioada cuprinsă între anii 1990-1998 venit în mod frecvent în municipiul G întrucât se ocupă cu comercializarea de diferite produse alimentare și țigări.
În anul 1997, inculpatul a formulat cerere pentru repatrierea acestuia în România.
Prin adresa cu nr. H(02)/-5 s-a comunicat inculpatului că i-a fost aprobată repatrierea acestuia.
La data de 23 iunie 1998 inculpatul a hotărât să își stabilească domiciliul în municipiul
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Anexa nr. 6 Hotărârii de Guvern nr. 626 din 6 octombrie 1997 "persoanele fizice care își stabileau domiciliul definitiv în România putea introduce în țară, fără a fi supuse plății taxelor vamale, pe baza adeverinței emise de Ministerul Afacerilor Externe al României, orice bunuri prezentate la vămuire, inclusiv două mijloace de transport auto, indiferent de categoria acestora".
Având în vedere dispozițiile legale menționate, inculpatul a hotărât să-și vândă repatrierea pentru suma de 2.000 DN (mărci germane).
Cu ajutorul actului prin care i se aprobă repatrierea unei persoane fizice din Republica M, în România exista posibilitatea introducerii a două autoturisme, indiferent de anul de fabricație și prin folosirea unor documente comerciale falsificate, bunurile respective erau scutite de plata taxelor vamale.
Astfel, în vara anului 1998, data nu s-a putut stabili exact, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul, care avea viză. În baza relațiilor de prietenie, inculpatul i-a solicitat inculpatului să-i achiziționeze un autoturism marca -- din Austria pentru suma de 8.000 DM (mărci germane).
Inculpatul a fost de acord cu condiția ca la întoarcere inculpatul să-l aștepte în Ungaria întrucât doar acesta avea permis de conducere categoria
Astfel, în ziua de 22 iulie 1998, conform înțelegerii, cei doi s-au întâlnit în Ungaria. În continuare, inculpatul a condus autocamionul marca până la vama Nădlac. După ce au fost opriți pentru controlul vamal, inculpatul a coborât din autocamion, s-a îndreptat către organele de control cărora le-a precizat că autocamionul aparține inculpatului.
După ce organele de poliție vamală au făcut înregistrarea în condica de trafic și mențiunile corespunzătoare în pașaportul inculpatului cei doi s-au îndreptat spre municipiul
Întrucât autocamionul era fabricat în anul 1989 și nu putea fi înmatriculat, în baza rezoluției infracționale comune, inculpatul i-a solicitat inculpatului să-l ajute să-l înmatriculeze și implicit să eludeze plata taxelor vamale.
În vederea înmatriculării inculpatul a luat legătura cu inculpatul pentru a se preocupa de formalitățile vamale necesare.
Acesta i-a precizat că are un prieten cetățean care are cunoștințe la vama. De asemenea, i-a menționat că pentru înmatriculare este necesar un act de repatriere.
Cei doi inculpați împreună cu învinuitul au fost de acord în privința obținerii unui act de repatriere al unui cetățean care și-a stabilit domiciliul în România.
Inculpatul a luat legătura cu făptuitorul în vederea obținerii actului menționat. La aproximativ două zile de la discuția avută cu făptuitorul, inculpatul a fost întrebat telefonic de către martora dacă dorește să cumpere un act de repatriere pentru suma de 2000 DM iar acesta a fost de acord.
După ce a primit suma de 2000 DM de la ceilalți doi, inculpatul a mers în localitatea unde s-a întâlnit cu martora. Acolo, inculpatul a primit actul de repatriere, adeverința de la poliție și buletinul de identitate care aparțineau inculpatului, acte în original, pentru care a plătit conform înțelegerii suma de bani solicitată.
La sfârșitul lunii iulie 1998 la domiciliul inculpatului a venit făptuitorul căruia i-a înmânat actele autocamionului și actele pe carele avea de la martora în vederea obținerii chitanței în care să se menționeze scutirea de la plata taxelor vamale.
În aceleași împrejurări, inculpatul i-a dat făptuitorului și un set de documente pentru un autocamion marca Iveco care aparțineau martorei și avea ca an de fabricație 1986. De asemenea, făptuitorul a primit și două contracte de vânzare cumpărare redactate în limba germană în alb, iar rubricile respective trebuiau completate de inculpatul.
Ulterior, făptuitorul s-a deplasat cu autocamionul marca spre mun. G unde s-a întâlnit cu inculpatul. Acesta din urmă a completat datele de pe contractele respective în conformitate cu datele din cărțile de identitate ale mașinilor și a semnat la rubrica cumpărător.
În primul contract se prevedea că firma vinde inculpatului un autocamion marca cu nr. de înmatriculare P - 3137. fără a menționa prețul de cumpărare. De asemenea, se prevedea că acest act a fost încheiat la data de 12 iulie 1998 la sediul firmei din Germania.
În C de-al doilea contract se prevedea că numitul vinde inculpatului un autocamion marca Iveco pentru suma de 10.000 DM. De asemenea se prevedea că acest act a fost încheiat la data de 20.06.1998 în localitatea din Germania.
În continuare, făptuitorul a mers cu cele două contracte menționate și cu setul de documente pe care le preluase de la inculpatul în punctul de trecere a frontierei din județ
La data de 6 august 1998, făptuitorul a luat legătura cu inculpatul căruia i-a predat contractele de vânzare cumpărare false, documentul de repatriere a inculpatului și cărțile de identitate ale autocamioanelor respective.
În baza atribuțiilor de serviciu, inculpatul a înmânat actele respective controlorilor vamali pentru a fi întocmite declarațiile vamale de tranzit din Republica M în România. În continuare, în baza relațiilor de prietenie a întocmit chitanțele cu nr. 182 și 183 din 6 august 1998 prin care cele două autocamioane erau scutite de plata taxelor vamale.
După ce au obținut cele două chitanțe făptuitorul a mers la domiciliul inculpatului care a semnat la rubrica călător oficiant. În continuare, făptuitorul i-a lăsat declarația vamală de tranzit inculpatului și s-a deplasat cu autocamionul la domiciliul inculpatului căruia i-a predat toate actele pentru cele două autocamioane inclusiv chitanțele vamale.
Conform înțelegerii inculpații și a depus documentele respective la SC " " SRL A, martorei, societate care avea ca obiect de activitate înmatriculări auto pentru a se ocupa de ultimele formalități legale.
La data de 8 octombrie 1998 inculpatul a mers în mun. G unde s-a întâlnit cu inculpatul. Cei doi au încheiat contract de vânzare cumpărare pentru autocamionul marca pentru suma de 100 milioane lei.
Ulterior, inculpatul a înmatriculat prin intermediul societății sus menționate autocamionul respectiv cu nr. de înmatriculare -.
Autocamionul marca Iveco nu a mai putut fi înmatriculat în același mod întrucât au fost sesizate organele de poliție.
S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus menționată, implicit vinovăția inculpaților cu materialul probator administrat cauzei (declarațiile martorilor, și, raportul de expertiză criminalistică nr. 382/2000 a - Laboratorul Interjudețean de expertize Criminalistice În privința laturii civile a cauzei instanța de fond a apreciat că nu există constituire legală de parte civila - Direcția Vamală Regionala G neavând calitate procesuală, Vama aflându-se în afara razei teritoriale a acesteia.
Împotriva sentinței penale mai sus detaliate, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, Direcția Regională Vamala G precum și inculpații, și.
Primul apelant, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația apreciat soluția instanței de fond ca fiind nelegală sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și dar și sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 88 Cod penal în privința inculpaților. De asemenea, arată acest apelant faptul că sentința primei instanțe este și netemeinică sub aspectul cuantumului redus al pedepselor aplicate inculpaților, și raportat la gravitatea faptelor comise; partea civilă apelantă Direcția Regională Vamală Gac riticat hotărârea apelată întrucât aceasta nu vizează decât aspectele penale ale cauzei nefăcând vorbire despre prejudiciul reclamat în cauză în termenul legal prev. de art. 15 Cod procedura penala (suma de 8842,28 USD) - prejudiciul cauzat prin neplata drepturilor vamale aferente autovehiculelor introduse fraudulos în țară.
Inculpatul apelant a arătat în detalierea motivației căii de atac promovate că nu a realizat nici un act ce ține de latura obiectivă a infracțiunii deduse judecății - dar că în C mai rău caz i se putea reține o complicitate la această faptă și că în cauză sunt elemente de natură a justifica o reduce substanțială a pedepselor aplicate (lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală cooperantă sinceră, absența oricărui beneficiu de pe urma infracțiunii, diminuarea rezonanței infracțiunii).
Prioritar a solicitat acest inculpat apelant - motivul de apel fiind însușit și de inculpatul apelant - a se constata ca încheierea din 9 iunie 2006 la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei nu este semnată de judecător ci doar de grefier - ceea ce potrivit art. 305 al 2 Cod procedură penală atrage nulitatea acesteia.
Inculpatul apelant a apreciat că sub aspectul limitelor activității sale în conjunctura dedusă judecății s-ar impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 litera raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală. De asemenea, apelantul - inculpat a solicitat achitarea sa în conformitate cu disp. art. 10 litera d Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală apreciind că a lipsit contribuției sale, latura subiectivă.
Acest ultim temei al achitării (art. 10 litera d Cod procedură penală) a fost invocat și de către inculpatul apelant - reclamând de asemenea, lipsa intenției infracționale și arătând că și-a îndeplinit doar activitățile de serviciu.
Prin decizia penală nr. 259 din 8 mai 2008 Tribunalului Galați s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galațis -a desființat sentința penală apelată iar în rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei penale reținute în sarcina inculpaților, și din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 și în această încadrare juridică nouă a fost condamnat fiecare dintre inculpații menționați la câte o pedeapsă a închisorii în cuantum de 1 an, cu reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 litera a Cod penal în referire la art. 76 litera c Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei penale reținute în sarcina inculpaților și din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 și în această nouă încadrare a fost condamnat fiecare dintre inculpații și la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare cu reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 litera a, art. 76 litera c Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 1 an închisoare aplicate inculpaților, și pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza aceluiași temei legal (art. 81 Cod penal) s-a suspendat condiționat executarea pedepselor închisorii (câte 6 luni închisoare) aplicate inculpaților, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-au dedus din pedepsele astfel aplicate inculpaților, și perioadele executate în stare de arest preventiv, după cum urmează:
- pentru inculpatul de la 5 mai 2000 la 29 mai 2000;
- pentru inculpatul de la 5 mai 2000 la 13 iunie 2000;
- pentru inculpatul de la 5 mai 2000 la 13 iunie 2000;
- pentru inculpatul de la 5 mai 2000 la 3 iulie 2000.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore (ziua de 9 mai 2000).
În conformitate cu dispozițiilor art. 71 alin 2 și 5 Cod penal s-a aplicat tuturor inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal și s-a dispus suspendarea executării acesteia pe durata termenelor de încercare corelative fiecărui inculpat.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale relative suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de Direcția Regională Vamală în prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 191 alin 1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului la judecata în fond a cauzei în sumă de 200 RON.
S-a respins ca fiind nefondat apelul formulat de inculpații, și precum și apelul promovat de DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G împotriva sentinței penale nr. 1577/2006 a Judecătoriei Galați
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în apel și la judecarea în fond a cauzei - 200 RON - s-a dispus a fi avansat Baroului din fondul Ministerului Justiției
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin 2 și 4 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpații - apelanți mai sus menționați precum și partea apelantă Direcția Regională Vamală G la plata a câte 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin 2 Cod procedură penală, s-a apreciat ca fiind fondat doar apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru următoarele considerente:
Prima instanță de judecată a evaluat corect situația faptică dedusă judecății fără a avea în vedere criteriile de individualizare a sancțiunilor aplicate inculpaților și, astfel, infracțiunea dedusă judecății și reținută în sarcina acestor inculpați în forma complicității (folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate - prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997) era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
În măsura în care forma de participație a inculpaților a fost configurată de disp. art. 26 Cod penal dar nu au fost reținute în favoarea acestora circumstanțe judiciare pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată la judecata în fond a cauzei apare ca nelegala. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 27 Cod penal potrivit cărora complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
Pe de alta parte, prima instanță de judecată nu a dat eficiența dispozițiilor art. 88 Cod penal vizând deducerea din pedepsele aplicate inculpaților a perioadelor executate sub imperiul măsurilor preventive.
În privința cuantumului pedepselor închisorii, aplicate autorilor, si instanța le-a apreciat ca fiind juste, în măsură asigura latura coercitivă/educativă a sancțiunii și s-a impus a fi avute în vedere elementele care circumstanțiază persoana inculpaților aflați la primul conflict cu legea penală; afișând o atitudine procesuală cooperantă.
Sub aspectul chestiunii prealabile invocate de inculpații apelanți și (nulitatea încheierii de dezbateri) s-a constatat faptul că aceasta este semnată de președintele completului de judecată (fila 90 dosar fond) cauza fiind reapelată în cadrul aceleiași ședințe de judecată după soluționarea unei cereri de recuzare.
În consecință s-a opinat că nu poate fi vorba de vreo cauza de nulitate - desfășurarea procesului în ședința de judecată fiind evidențiată în cauză.
Calea de atac promovată de partea civilă Direcția Generală Vamală s-a respins ca inadmisibilă - în condițiile în care Regionala Vamală I - introdusă în cauză în această calitate ca și autoritate competentă - în a cărei rază teritorială se afla Vama - nu a înțeles să uzeze de disp. art. 15 al 2 Cod procedură penală.
Cu privire la apelurile formulate de inculpații, și instanța le-a apreciat, de asemenea, ca fiind nefondate.
Infracțiunile deduse judecății în privința fiecărui inculpat apelant în forma de participație stabilită prin actul de sesizare au fost demonstrate; s-au avut în vedere declarațiile martorilor din lucrări, și, declarațiile inculpatului date în prima faza procesuală dar și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 382 din 30 noiembrie 2000 al Ministerului Justiției întocmit în cauză.
Față de toate aceste aspecte s- admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și s-a desființat sentința penală apelată.
În rejudecare, având în vedere că de la momentul săvârșirii faptelor până la acest moment al cercetării a intervenit Legea nr. 86/2006 (noul Cod Vamal) care prevede același regim sancționator în privința faptelor penale - obiect al prezentei cauze - dând acestora o altă numerotare - s-a dat eficiență dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 178 din Legea 141/1997 (respectiv din complicitate la această infracțiune în privința inculpaților și în infracțiunea/ respectiv complicitate la aceasta infracțiune în privința acelorași inculpați prev. de art. 273/din Legea 86/2006.
În privința tuturor inculpaților s-a reținut circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a Cod penal în considerarea comportamentului acestora anterior comiterii faptelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 81 Cod penal - apreciind că scopul pedepselor poate fi atins și fără - executare efectiva - s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor închisorii aplicate în cauză pe durata unor termene de încercare stabilite conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin 2 și 5 Cod penal s-a aplicat tuturor inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 74 lit. a, b si c Cod penal și s-a dispus suspendarea executării acesteia pe durata termenelor de încercare stabilite.
S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 88 Cod penal în privința fiecărui inculpat.
În conformitate cu art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor legale relative suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de Direcția Regională Vamală G pentru considerentele mai sus arătate și de asemenea, apelul promovat de această parte civilă.
S-au respins apelurile formulate de inculpații, iar în conformitate cu art. 189 și art. 192 alin. 2 si 4 Cod procedură penală s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel inculpații, și au invocat faptul că hotărârile instanțelor de fond și apel nu sunt corespunzător motivate situație în care s-ar impune casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea inculpații au solicitat achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 întrucât nu s-au prezentat în vama pentru a uza de documentele falsificate.
Totodată inculpații, și au invocat faptul că în mod greșit a dispus Tribunalul Galați respingerea apelurilor pe care le-au declarat câtă vreme a admis cererea lor de schimbare a încadrării juridice și de deducere din pedepsele aplicate a duratei arestării preventive.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a invocat aceleași motive de recurs ca și ceilalți inculpați însă a solicitat, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea dedusă judecății. A invocat că nu a cunoscut faptul că actele prezentate în vamă erau false, că a verificat cu bună-credință documentele ce i-au fost prezentate și că fapta sa poate constitui eventual o infracțiune în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu (art. 248 sau art. 249 Cod penal) pentru care termenul de prescripție a răspunderii penale este împlinit.
A mai susținut inculpatul că beneficiază de caracterizări favorabile și că o eventuală condamnare îl va împiedica să își continue activitatea profesională solicitând pentru aceste considerente a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit.1Cod penal.
Recursurile declarate de inculpați sunt fondate și urmează a fi admise.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prin hotărârile supuse controlului judiciar, s-a reținut corect situația de fapt și s-a dat faptelor comise de inculpații recurenți încadrarea juridică corespunzătoare.
Referitor criticile formulate de inculpați Curtea reține următoarele:
Nu se poate primi solicitarea inculpaților de casare a hotărârilor recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, sub cuvânt că acestea ar fi motivate necorespunzător, întrucât se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 356 și art. 383 Cod procedură penală referitoare la conținutul expunerii sentințelor pronunțate în fond și al deciziilor pronunțate în apel.
Ambele instanțe au analizat materialul probator administrat în cauză, înlăturând motivat apărările și susținerile formulate de inculpați, și au arătat care sunt temeiurile pentru care au dat faptelor cu care au fost sesizate încadrarea juridică menționată în dispozitiv.
Faptul că anumite critici formulate de inculpați, comune cu cele susținute de procuror în apelul promovat, nu au condus la o soluție prin care să se admită și apelurile declarate de inculpați, nu poate constitui un argument în susținerea ideii de nemotivare a deciziei și de trimiterea a cauzei spre rejudecare, acest aspect urmând a fi remediat de instanța de recurs.
În ceea ce privește vinovăția inculpaților, și Curtea constată că aceasta rezultă cu prisosință din probele aflate la dosarul cauzei.
În acest sens sunt declarațiile martorilor, și, declarațiile coinculpatului și chiar declarațiile inculpaților, și care au recunoscut parțial faptele comise.
Din probele mai sus arătate reiese că în luna august 1998, urmărind să înmatriculeze în România două autocamioane mai vechi de 8 ani, cei trei inculpați au folosit la autoritatea vamală, prin intermediul făptuitorului, două contracte de vânzare cumpărare falsificate, în sensul că aveau trecute în mod nereal drept cumpărător pe inculpatul, cetățean româno- care în urma repatrierii avea dreptul de a introduce în țară astfel de autovehicule fără plata taxelor vamale.
Faptul că inculpații nu s-au prezentat personal în vama, încredințând actele făptuitorului, făptuitor care a decedat în cursul urmăririi penale, nu poate să îi exonereze de răspundere penală câtă vreme aceștia s-au ocupat de introducerea în țară a autocamioanelor, de plăsmuirea actelor și de "cumpărarea repatrierii" de la inculpatul.
În consecință, vinovăția inculpaților, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de 273 din Legea nr. 86/2006, ce incriminează folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, a fost în mod corect reținută de instanțele de fond și de apel, critica inculpaților dovedindu-se a fi neîntemeiată.
Referitor la inculpatul Curtea reține că acesta a susținut în mod constant că și-a îndeplinit doar atribuțiile de serviciu și că în vama s-a prezentat inculpatul, căruia, după ce i-a verificat identitatea și actele de proveniență ale autovehiculelor i-a întocmit acestuia chitanțele vamale nr. 182 și 183 din 6 august 1998 în baza cărora cele două autovehicule erau scutite de la plata taxelor vamale.
Declarațiile inculpatului sunt infirmate de depoziția coinculpatului, care a precizat că nu s-a prezentat niciodată în vama cu cele două autocamioane, că nu a semnat chitanțele vamale mai sus arătate și că a fost de acord să participe la această modalitate de introducere în țară a autocamioanelor prin "vânzarea repatrierii" către inculpatul contra sumei de 2000 mărci germane.
Aceste aspecte sunt confirmate și de declarațiile inculpaților, și, care au precizat că înmatricularea camioanelor urma să se facă cu ajutorul unui vameș de la vama și de declarațiile martorilor și care au arătat concret modul în care s-a procedat în vederea valorificării dreptului pe care îl avea inculpatul de a introduce în țară două autovehicule, indiferent de vechimea acestora.
În ceea ce privește semnăturile de pe chitanțele vamale în litigiu este de menționat că expertizele efectuate în cauză au avut concluzii contradictorii, precizându-se fie că au fost executate de inculpatul (fila 141 dosar urmărire penală), fie că semnătura prezintă elemente insuficiente pentru a se putea exprima o concluzie certă (fila 152 dosar urmărire penală), fie că semnăturile nu au fost executate de inculpatul (fila 159 dosar urmărire penală) însă Curtea urmează a reține aceste din urmă concluzii câtă vreme sunt singurele care se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză.
De altfel referitor la susținerile inculpatului, care a arătat că și-a respectat îndatoririle de serviciu și a verificat actele prezentate în vamă pentru cele două autocamioane, Curtea reține că potrivit Ordinului circular nr. 5 din 19 februarie 1997 emis de Direcția Generală a Vămilor (fila 97 dosar fond) lucrătorii vamali trebuiau să se asigure că titularul ce introduce în țară autovehiculul este adevăratul proprietar al acestuia.
Conform ordinului titularul avea obligația de a prezenta, pe lângă actele care atestă proprietatea asupra bunului și documentele de călătorie care să ateste că la data achiziționării autovehiculului se afla în țara de unde s-a achiziționat bunul ori eventualele asigurări pe parcurs extern emise pe numele titularului de autoritățile din țara unde a fost achiziționat bunul, care pot demonstra că titularul a călătorit.
Aceste acte nu au fost solicitate de către inculpatul și de altfel inculpatul nici nu avea cum să prezinte astfel de acte pentru că nu el a adus în țară cele două autovehicule, situație în care se constată că susținerile inculpatului, referitoare la verificarea cu bună credință a documentelor și la faptul că acestea au fost prezentate în vamă de către, nu corespund adevărului.
Așa fiind Curtea constată că în mod justificat au fost înlăturate apărările inculpatului și s-a reținut, pe baza celorlalte probe adminJ. în cauză, că acesta a ajutat pe inculpații, și să folosească la autoritatea vamală documente falsificate în scopul introducerii în țară a unor autovehicule care să fie scutite de la plata taxelor vamale.
Și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul, Curtea constată că hotărârea instanței de apel este legală.
Astfel, pe de o parte, fapta inculpatului nu poate constitui infracțiunea de "neglijență în serviciu" întrucât inculpatul a acționat cu intenție, cunoscând că adevăratul proprietar al celor două autovehicule trecute prin vama nu este inculpatul, acesta folosindu-se doar de dreptul său de repatriat pentru ca ceilalți inculpați să poată introduce în țară autovehiculele fără plata taxelor vamale, iar pe de altă parte fapta nu poate fi încadrată nici în prevederile art. 248 Cod penal întrucât aceste dispoziții legale au caracter subsidiar față de celelalte dispoziții penale ce incriminează conduita ilicită a funcționarilor publici.
În sfârșit nici solicitarea de achitare a inculpatului, pe motiv că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu poate fi primită favorabil câtă vreme aceasta nu aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală și nici nu este lipsită în mod vădit de importanță pentru a se putea considera că nu constituie infracțiune.
Împrejurarea că inculpatul beneficiază de caracterizări favorabile a fost avută în vedere de instanțe la dozarea sancțiunii și la individualizarea modalității de executare dar nu poate conduce la aplicarea în cauză prevederilor art. 181Cod penal dat fiind că celelalte criterii care trebuie analizate pentru aprecierea gradului de pericol social al unei fapte prevăzute de legea (modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce) penală impun concluzia că fapta inculpatului prezintă în concret gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Există însă și aspecte sub care hotărârea instanței de apel este criticabilă și se impune a fi reformată.
Astfel Curtea reține că, deși Tribunalul Galația modificat hotărârea instanței de fond și sub aspectele susținute de inculpați în apelurile promovate (în sensul schimbării încadrării juridice a faptei și a deducerii duratei arestui preventiv), prin decizia pronunțată a respins ca nefondate apelurile inculpaților obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea Curtea constată că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a pedepsei accesorii stabilite pentru inculpații recurenți întrucât interzicerea dreptului de a vota nu este justificată raportat la natura infracțiunii comise de aceștia.
Tot astfel, în ceea ce îi privește pe inculpații, și, Curtea constată că nu se justifică aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal deoarece aceștia nu s-au folosit de vreo funcție sau profesie anume pentru a comite infracțiunea, spre deosebire de inculpatul care a acționat folosindu-se de calitatea sa de vameș.
În consecință, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații, și, extinzând efectele acestora și față de inculpatul, va casa în parte decizia penală recurată iar în rejudecare va dispune conform celor mai sus arătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații: (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 06.11.1963 în comuna, județul N, cu domiciliul în A,-, județul A, și fără forme legale în A,-, județul ), (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 27.01.1972 în orașul R, județul S, cu domiciliul în A,-, județul ), (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 25.05.1970 în localitatea, județul A, cu domiciliul în A,-, județul A și în A,-, județul ) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 13.10.1961 în orașul H, județul V, cu domiciliul în H,-, județul V și în I,-, județul ), extinzând efectele acestora și față de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 28.11.1976 în satul Vadu lui, raion, Republica M, cetățean repatriat în România, cu domicilii cunoscute: în G,-, județul G, în G,-, - 14, apartament 22, județul G, în G, III, -ufăr 5, apartament 20, județul G, sau în A,--3, apartament 5, județul ), împotriva deciziei penale nr.259/08.05.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (sentința penală nr.1577/16.06.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.7461/2002).
Casează în parte decizia penală nr. 259/08.05.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite și apelurile inculpaților, și declarate împotriva sentinței penale nr. 1577/16.06.2006 a Judecătoriei Galați.
Înlătură din cuprinsul deciziei penale recurate dispoziția privind obligarea inculpaților, și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Modifică dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii în sensul că:
Aplică inculpaților, și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, teza a II-a, lit. b Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red./23 februarie 2010
Tehnored.
2 ex./3 martie 2010
Fond:
Apel: -
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
