Infracțiuni privind comerțul electronic (legea nr. 365/2002). Decizia 66/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 66/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu G--
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr. nr.162/F din 3 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea din 15 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de 22 ianuarie 2008, apoi pentru azi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 162/F din 3 octombrie 2007, TRIBUNALUL VÂLCEA a restituit cauza privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8.09.1980, în Rm.V, domiciliat în Rm.V,-, -.38/1,.A,.5, jud.V, arestat preventiv în lipsă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27
alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicareaart.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 Cod penal procurorului, pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că începerea urmăririi penale față de nu s-a efectuat în mod legal, întrucât organul de urmărire penală a procedat, prin ordonanța din 12.09.2007, la extinderea urmăririi penale față de acesta sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 24 al. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal, art. 24 al. 2 și art. 25 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit. a) Cod penal.
Aceasta, precizează tribunalul, după ce anterior dispusese, prin procesul - verbal din data de 05.07.2006, începerea urmăririi penale față de, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la data de 24.10.2006.
S-a observat de către prima instanță greșita aplicare a dispozițiilor legale, întrucât art. 238 Cod de procedură penală, reglementează instituția extinderii cercetării penale, ci nu a urmăririi penale.
Faptul că în doctrină s-a susținut că procurorul, în cazul în care efectuează urmărirea penală, va proceda potrivit art. 238 din oficiu, a fost apreciat ca fiind lipsit de relevanță juridică în speță căci, chiar în situația în care se acceptă că procurorul poate să dispună din oficiu extinderea cercetărilor penale, în afara limitelor obiectului cercetării stabilit prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, această extindere din oficiu a cercetărilor penale implică oricum și începerea urmăririi penale în condițiile legii, prin rezoluție (art. 228 Cod de procedură penală) împotriva persoanei cu privire la care s-au descoperit date că ar fi participat la săvârșirea faptei pentru care s-a dispus inițial începerea urmăririi penale față de un alt învinuit.
S-a concluzionat că ordonanța din 12.09.2007, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale față de, este nulă ca act procedural de începere a urmăririi penale față de acesta, neputându-se suplini absența actului de începere a urmăririi penale printr-o adăugare nepermisă la lege.
Ca o consecință, și sesizarea instanței prin rechizitoriu nu este, în opinia tribunalului, efectuată potrivit legii, motiv pentru care s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 332 alin.2 Cod de procedură penală, dispunându-se restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea și trimiterea cauzei la T IBUNALUL VÂLCEA, pentru judecarea în fond a acesteia.
În motivarea recursului, s-a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât procurorul, fie că supraveghează urmărirea penală, fie că o efectuează personal, poate să dispună orice act procedural necesar în desfășurarea urmăririi penale proprii, prin urmare poate aplica dispozițiile art. 238 din cod.
A apreciat recurentul ca fiind inacceptabilă ideea instanței de fond potrivit căreia, după ce s-a pronunțat asupra extinderii urmăririi penale prin ordonanță, procurorul trebuia să dispună și începerea urmăririi penale prin rezoluție, întrucât prima măsură procesuală o include pe cea de-a doua.
În fine, procurorul a arătat că acest caz, invocat ca temei al restituirii, nu-și găsește corespondent între cazurile de restituire expres și limitativ prevăzute de art. 332 Cod de procedură penală, și nici printre acelea care atrag sancțiunea nulității absolute.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cum și sub toate aspectele, astfel cum obligă dispozițiile art. 385/6 alineatul ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
La data de 5 iulie 2006 procurorul a dispus, prin proces - verbal, începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, față de numitul -, întrucât din actele premergătoare efectuate s-au desprins indicii potrivit cărora acesta deține la domiciliul său astfel de echipamente ( 4 vol. 1 dosar de urm. penală).
Ulterior, la data de 12 sept. 2006, prin ordonanță, același procuror a dispus extinderea urmăririi penale față de, sub aspectul infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică în formă continuată, deținerea de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație și de echipamente, în scopul contrafacerii acestor instrumente.
Această măsură a fost motivată prin aceea că, fiind efectuată o percheziție domiciliară, s-au descoperit la domiciliul învinuitului dispozitive de natura celor anterior descrise ( 5 vol. 1 dosar de urm. penală). Au fost găsite de asemenea, sume de bani fabuloase, a căror proveniență nu a putut fi justificată.
La data de 24 oct. 2006, prin ordonanță, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 24 alin. 2, art. 25 și art. 27 din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din cod ( 10 vol. 1 dosar de urm. penală).
La emiterea acestei ordonanțe s-a ținut seama că din actele efectuate rezultau indicii potrivit cărora cel în cauză a comis infracțiuni de falsificare a instrumentelor de plată electronică în formă continuată, de deținere a unor instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație și de echipamente, în scopul contrafacerii acestor instrumente, că a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos.
Prin rechizitoriul din data de 25 apr. 2007, inculpatul - a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor în legătură cu care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar în cuprinsul actului de sesizare a instanței se menționează că inculpatului nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală conform art. 250 din cod, întrucât acesta s-a sustras urmăririi.
Ca situație de fapt, s-a stabilit că învinuitul - a primit la data de 04.07.2006, prin intermediul serviciului de curierat rapid, un colet expediat de cetățeanul australian, conținând echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronică.
Acestea fuseseră achiziționate de învinuit la solicitarea inculpatului, care a profitat de boala psihică a celui dintâi; percheziția domiciliară efectuată asupra hard - discului și -urilor aparținând inculpatului a dat la iveală faptul că acesta ținea o evidență computerizată a unor operațiuni de natura celor prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, date de identificare și de securizare ale unor instrumente de plată electronică emise de bănci din străinătate în posesia cărora se intră, de regulă, prin lansarea unor atacuri informatice gen "spam", etc.
Situația reținută de instanța de fond, aceea că inițial urmărirea penală a fost începută, sub aspectul infracțiunii de deținere a unor echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronică, față de numitul - ( 4 dosar urm. penală), este corectă.
Tot astfel, întemeiat s-a stabilit, prin sentința recurată, că procurorul a uzat de dispozițiile art. 238 din Codul d e procedură penală, dispunând extinderea cercetării penale față de inculpatul ( 5 dosar urm. penală), față de care a fost apoi pusă în mișcare acțiunea penală ( 10 din dosar).
Potrivit acestora, organul de cercetare penală, dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului cercetării penale sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mișcare acțiunea penală sau date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice.
Textul de lege citat reglementează cadrul juridic în limitele căruia, după începerea urmăririi penale sau după punerea în mișcare a acțiunii penale, se continuă procesul penal în prima lui fază, în ipoteza în care se constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori date cu privire la participarea și a altei persoane la săvârșirea acelei fapte.
Spre deosebire de punerea în mișcare a acțiunii penale, care întotdeauna a avut un caracter formal și expres, începerea urmăririi penale putea fi și "implicită", astfel cum prevedeau dispozițiile art. 228 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în vigoare la data de 5 iulie 2006 (potrivit acestora, când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces - verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale).
Fiind vorba de o cauză în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, potrivit art. 209 alin. 2 rap. la art. 12 alin. 1 și alin. 7 din Legea nr. 508/2004, este evident că, odată începută urmărirea penală, acesta putea dispune extinderea cercetărilor, apoi punerea în mișcare a acțiunii penale, așa cum, de altminteri, a și procedat.
Interpretarea primei instanțe, potrivit căreia procurorului îi incumba obligația de a începe urmărirea penală și față de acest învinuit, după extinderea cercetărilor, este una formalistă și care excede cadrului legal.
În continuare, se observă că temeiul ce a stat la baza restituirii cauzei la procuror de către prima instanță, art. 332 alin. 2 din Codul d e procedură penală, se referă la nerespectarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței.
În speță, instanța a fost legal sesizată prin rechizitoriu, ce conține toate datele prevăzute în art. 263, iar trimiterea în judecată a inculpatului se referă la toate faptele în legătură cu care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Soluția pronunțată anterior într-un alt dosar al Curții de APEL PITEȘTI (decizia penală nr. 348/R/2007), invocată ca practică judiciară în susținerea cererii de restituire, se referă la o altă situație decât cea din prezenta cauză, și anume la împrejurarea că pentru anumite fapte, reținute în rechizitoriu, procurorul nu dispusese nici începerea urmăririi penale, nici punerea în mișcare a acțiunii penale, ci se limitase la a extinde cercetările și a dispune trimiterea în judecată a inculpatului.
Pentru cele ce preced, va fi pronunțată o soluție de admitere a recursului, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c) din Codul d e procedură penală, de casare în întregime a sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, TRIBUNALUL VÂLCEA.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr. 162 -F din 3 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în întregime sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
4 ex./18.02.2008
Jud.fond: escu.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara
