Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 1198/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1198/
Ședința publică din 30 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 356 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul recurent arată că nu-și însușește recursul și că nu a declarat el recurs, sens în care se ia o declarație inculpatului, consemnată în scris și depusă la dosar.
Avocatul din oficiu solicită să se ia act de retragerea recursului.
Procurorul solicită să se ia act de faptul că inculpatul își retrage recursul.
Inculpatul recurent solicită să se ia act de declarația dată, prin care arată că-și retrage recursul.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 356 din 11 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis cererea de rejudecare, formulată în baza art. 5221.C.P.P. de petentul, condamnat prin sentința penală nr. 234/23.05.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 657/2006. A anulat sentința penală nr. 234/23.05.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 657/2006 în partea referitoare la inculpatul și, în baza art. 332 alin. 2.C.P.P. a dispus restituirea cauzei la procuror ( - Biroul Teritorial Arad ), pentru refacerea urmăririi penale în ceea ce-l privește pe acest inculpat. A dispus anularea mandatului de executare emis pe numele inculpatului în baza sentinței penale nr. 234/23.05.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 657/2006, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri de restituire. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut că prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Arad nr. 218/D/P/2005, au fost trimiși în judecată inculpații, G, și învinuitul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001.
Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpații și învinuitul s-au constituit și asociat într-un grup infracțional organizat, având ca obiect coordonarea activității de trafic de migranți de origine ă pe relația Republica M - România - Ungaria, țările din Spațiul.
s-a înființat în timp și era formată din persoanele mai sus menționate, care acționau conjugat și coerent în scopul obținerii în mod direct de beneficii financiare.
Atribuțiile fiecărui membru al rețelei erau următoarele: inculpatul și învinuitul racolau cetățeni din Republica M, după care, împreună cu inculpata, îi aduceau la A, inculpatul se ocupa de cazarea cetățenilor moldoveni la domiciliul său contra unor sume de bani, inculpatul se ocupa de găsirea unei călăuze și transportul cetățenilor moldoveni pentru a trece ilegal în Ungaria și punerea lor în legătură cu inculpatul G - zis - și, care trebuiau să îi preia pe cetățenii moldoveni din momentul în care ajungeau în Ungaria și să-i treacă tot ilegal în Austria.
De la fiecare cetățean, inculpatul și învinuitul urmau să primească sume cuprinse între 2000 și 3000 Euro de persoană, bani care erau împărțiți și celorlalți membri ai rețelei, în funcție de implicarea acestora în traficul de emigranți.
Prin sentința penală nr. 234 din 23 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 657/2006, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, a fost condamnat același inculpat, la 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, rezultând de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
Hotărârea menționată a rămas definitivă față de inculpat la data de 05.07.2006, prin neapelare.
În data de 07.11.2007, inculpatul a fost arestat în Italia, în vederea extrădării, pentru executarea pedepsei la care a fost condamnat, iar în data de 16.01.2008 a fost predat autorităților române.
La data de 12.06.2008 a fost înregistrată la Tribunalul Arad cererea de rejudecare formulată în temeiul art. 5221.C.P.P. arătându-se în motivare următoarele:
Activitatea de urmărire penală s-a desfășurat în lipsa învinuitului, cu încălcarea gravă a dreptului său la apărare, întrucât acesta, pe parcursul urmăririi penale, nu a fost niciodată legal citat pentru a se prezenta în fața procurorului pentru a fi audiat, a i se da posibilitatea să ia cunoștință de învinuirile care i se aduc și a-și propune probe în apărare. Potrivit principiului înscris în art. 6.C.P.P. organele judiciare sunt obligate ca, în cursul procesului să asigure părților deplina exercitare a drepturilor lor procesuale în condițiile prevăzute de lege, să administreze probele necesare în apărare, să încunoștiințeze pe învinuit despre faptele pentru care este cercetat. Cum inculpatul a fost cercetat în lipsă, cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea - fără a fi legal citat, nu a putut fi ascultat cu privire la fapta pentru care a fost cercetat, nu i s-a dat posibilitatea de a-și face apărările și de a aduce probele necesare, nu i s-a respectat dreptul de a fi asistat de un apărător ales, necunoscând faptul că este implicat într-un proces penal. Încălcând prevederile legale amintite, organul de urmărire penală nu a respectat principiul conform căruia orice persoană are dreptul la un proces echitabil (art. 6 din ). Tot conform art. 6 alin. 3 lit. a și b din, orice acuzat are dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa și, de asemenea, să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.
S-a arătat totodată că, în lipsa citării legale a persoanei cercetate, actele de urmărire penală sunt efectuate cu nesocotirea dispozițiilor legale, încălcându-se grav dreptul la apărare al învinuitului. În aceste condiții, actele respective sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 2.C.P.P. nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un alt mod decât prin refacerea lor cu respectarea dispozițiilor legale încălcate, sancțiunea fiind restituirea dosarului la organul de urmărire penală, conform art. 332.C.P.P. pentru refacerea acesteia.
Prezentarea materialului de urmărire penală este un moment procedural de maximă importanță în exercitarea dreptului la apărare, întrucât este momentul când cel cercetat ia cunoștință de toate probele strânse de organul de cercetare, fiind primul moment în care inculpatul este în măsură să propună probe pentru a demonta acuzațiile aduse de parchet.
Motivația procurorului că învinuitul se sustrage de la urmărirea penală, și din acest motiv nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, nu poate fi primită atâta vreme cât nu există la dosar dovada că acesta ar fi fost încunoștiințat în vreun fel de existența acestui dosar. Faptul că era dat în urmărire generală în România la acea dată, nu elibera organul de urmărire penală de obligația de a-l cita legal, la adresa cunoscută din Republica M, loc.,-, pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală. Sustragerea de la urmărire penală reprezintă o acțiune intenționată și presupune în mod obligatoriu cunoașterea de către învinuit despre declanșarea și derularea urmăririi penale împotriva sa.
Analizând motivele expuse de apărătorul inculpatului, Tribunalul Arada apreciat că acestea sunt întemeiate, constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 5221alin. 2 rap. la art. 405 alin. 1.C.P.P. în sensul că, după admiterea în principiu a cererii de rejudecare, se aplică regulile de procedură privind judecata în primă instanță; prin urmare instanța a luat în analiză regularitatea actului de sesizare, cu privire la modalitatea în care procurorul a efectuat actul procesual al prezentării materialului de urmărire penală.
Astfel, potrivit art. 257.C.P.P. (în situația urmăririi fără punere în mișcare a acțiunii penale), procurorul îl cheamă pe învinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală, potrivit disp. art. 250 și urm. În C.P.P. plus, s-a specificat faptul că în prezenta cauză urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror, potrivit art. 209 alin. 3 rap. la art. 27 pct. 1 lit. f
C.P.P.Pe de altă parte, art. 254.C.P.P. reglementează expres cazurile de neprezentare a materialului de urmărire penală, specificându-se că dacă inculpatul este dispărut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de urmărire penală sau a procurorului, prezentarea materialului nu e posibilă, motiv pentru care în referatul întocmit potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.
Or, în situația în care procurorul efectuează urmărirea penală, nu se mai întocmește referat potrivit art. 259.C.P.P. dar aceasta nu înseamnă că procurorul nu trebuie să constate cauza împiedicării prezentării materialului, anume dispariția sau sustragerea învinuitului de la chemarea sa.
Pornind de la aceste considerente, raportat la speța de față, tribunalul a remarcat faptul că procurorul nu a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului, fără să rezulte faptul că acesta este dispărut ori s-a sustras chemării procurorului.
De altfel, din dosar nici nu rezultă faptul că învinuitul a fost vreodată chemat la parchet în scopul prezentării materialului, neexistând vreo citație sau mandat de aducere în acest sens.
Este adevărat că inculpatul a fost dat în urmărire locală și generală în România, și chiar dacă a fost arestat în absență într-un alt dosar penal al A ( 324 dosar ), aceasta nu înseamnă că în prezenta cauză există dovada înștiințării inculpatului despre acuzațiile aduse, sau eventuale dovezi ale sustragerii sale de la urmărirea penală.
Pentru a considera că o persoană se sustrage de la chemarea organelor de urmărire penală, este necesar ca aceasta să cunoască despre existența acestei chemări, și să se poată trage în mod rezonabil concluzia că aceasta nu intenționează să dea curs chemării autorităților.
Așadar, pentru a concluziona că învinuitul s-a sustras chemării organelor de urmărire penală, la dosar ar trebui să existe dovada că acesta a fost înștiințat despre această chemare, dovadă ce se realizează în principal prin citație, emiterea unui mandat de aducere sau alt mijloc din care rezultă neechivoc efectuarea chemării în mod legal.
Potrivit art. 177 alin. 1.C.P.P. învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu e cunoscută, la adresa locului de muncă. Dacă acesta locuiește în străinătate (art. 177 alin. 8), citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, ori prin scrisoare recomandată.
S-a reținut că din toate lucrările dosarului penal rezultă că învinuitul locuiește în Republica M, localitatea,- (nemaifiind văzut în România de mai mult timp), iar adresa acestuia este cunoscută.
Tribunalul Arada apreciat ca inexplicabil faptul că procurorul nu a făcut nici un demers pentru a-l cita pe cetățeanul menționat, la adresa din Republica De altfel, în art. 177 alin. 1 se prevede că doar în cazul în care nu e cunoscută adresa unde locuiește inculpatul, acesta se citează la alte adrese.
Așadar, cel puțin pentru actul procesual al prezentării materialului de urmărire penală, procurorul ar fi trebuit să-l citeze pe învinuitul de la domiciliul din M, unde acesta locuiește efectiv, neexistând date că ar fi dispărut.
Prin urmare, modul în care procurorul a înțeles să desfășoare actul procesual vizând prezentarea materialului de urmărire penală pentru învinuit, reprezintă în opinia primei instanțe o nesocotire a dispozițiilor legale cuprinse în art. 257 rap. la art. 254.C.P.P. combinat cu art. 177 alin. 1 și 8.C.P.P. ajungându-se în acest mod la încălcarea vădită a dreptului la apărare al acestuia.
Raportat la cele arătate anterior, Tribunalul Arada constatat că nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, nu e sancționată de lege cu nulitatea absolută, dar, încălcarea prevederilor menționate, ce privesc desfășurarea procesului penal, atrage, potrivit art. 197 alin. 1.C.P.P. sancțiunea nulității actului, dacă încălcarea a fost invocată în termenele și condițiile prevăzute de art. 197 alin. ultim C.P.P. și s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
De asemenea, în mod excepțional, instanța poate lua în considerare din oficiu încălcările dispozițiilor legale, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei (art. 197 alin. 4 partea finală).
Drept urmare, tribunalul a apreciat că anularea actului procesual al (ne)prezentării materialului de urmărire penală se impune pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului, fiind indubitabil faptul că nerespectarea dispozițiilor legale în materie (soldată cu trimiterea în judecată a unei persoane care nu are cunoștință despre faptul că este acuzat de fapte penale grave), a cauzat învinuitului o vătămare localizată în dreptul de apărare al acestuia, vătămare ce nu poate fi remediată decât prin refacerea actelor constatate nule, de către organul judiciar care le-a întocmit.
S-a pus problema dacă, datorită efectului extensiv al nulității, constatarea nulității unui act atrage și nulitatea actelor posterioare, acte între care există o legătură cauzală; în speță este vorba despre regularitatea actului de sesizare al instanței (rechizitoriul), act întocmit la momentul imediat următor privind (ne)prezentarea materialului de urmărire penală, știut fiind că după îndeplinirea dispozițiilor referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se consideră terminată (art. 258 alin. 1.C.P.P.). În reglementarea Codului d e procedură penală nu există dispoziții exprese în ce privește efectul extensiv al nulității, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret.
Astfel, tribunalul a apreciat că, în mod formal, rechizitoriul nu ridică probleme de neregularitate, dar întrucât s-a constatat nulitatea actului procesual anterior, al prezentării materialului de urmărire penală, este evident că, în cazul refacerii acestuia, se impune și refacerea actului de sesizare a instanței.
Altfel spus, întrucât rechizitoriul a fost dat în condițiile în care actul procesual anterior (prezentarea materialului de urmărire penală) nu a fost întocmit în condițiile legii, rezultă că nu au fost respectate dispozițiile privind legala sesizare a instanței.
Pe cale de consecință, potrivit art. 197 alin. 2.C.P.P. dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, care nu poate fi înlăturată în nici un mod.
Pentru cele expuse anterior, tribunalul a reținut incidența disp. art. 332 alin. 2.C.P.P. care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs inculpatul, arătând la motivele cererii că se va ocupa avocata.
La termenul de judecată din data de 30 decembrie 2008, inculpatul a arătat în fața instanței că își retrage recursul formulat, deoarece nici el și nici avocata acestuia nu au formulat recurs.
Față de actul de voință al inculpatului, care a declarat în ședință publică că își retrage recursul formulat, fapt care a fost consemnat și în declarația acestuia, dată în fața instanței de judecată, instanța în baza disp. art. 3854.C.P.P. rap. la art. 369.C.P.P. va lua act de retragerea recursului formulat de către inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 3854.C.P.P. rap. la art. 369.C.P.P. ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 356/11 noiembrie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. Gh./05.01.2009
Tehnored./2 ex./08.01.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1198/
Ședința publică din 30 decembrie 2008
În baza art. 3854.C.P.P. rap. la art. 369.C.P.P. ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 356/11 noiembrie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
