Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 233/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 233/R/2008
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, împotriva deciziei penale nr. 193/A din 7 iunie 2007 Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1304 din 9 iunie 2006 Judecătoriei Oradea.
Se constată că recursurile au fost dezbătute în ședința publică din 10 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 17 aprilie 2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1304 din 09 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 334 cod procedură penală s- dispus schimbarea încadrării juridice privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, noua încadrare juridică fiind art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 25 cod penal, raportat la art. 71 alin. 2 din OUG 105/2001, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de2 ani închisoare.
În baza art. 25 cod penal, raportat la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. cod penal, a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu art. 71, 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de o zi, cu ordonanța de reținere din 26.02.2002 și arestarea preventivă de la 27.02.2002 la 13.03.2002( data punerii în libertate prin decizia penală nr. 110/R/13.03.2002 a Tribunalului Bihor ), măsură luată cu mandatul de arestare preventivă nr. 153/27.02.2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
S-a dispus revocarea arestării preventive a inculpatului dispusă prin ordonanța din 09.05.2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în temeiul căreia s-a emis mandat de arestare preventivă nr. 84/09.05.2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
În baza art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, s-a dispus condamnarea inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 1 zi, cu ordonanța din 15.03.2002 și arestării preventive de la 16.03.2002, la 19.07.2002 (data punerii în libertate prin decizia penală nr. 353/R/19.07.2002 a Tribunalului Bihor ), măsură luată cu mandatul de arestare preventivă nr. 161/16.03.2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În baza art. 71 alin. 1 din OUG 105/2001 a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de o zi cu ordonanța din 18.03.2002 și arestării preventive de la 19.03.2002, la 14.06.2002 (data punerii în libertate prin decizia penală nr. 291/R/14.06.2002 a Tribunalului Bihor ), măsură luată cu mandatul de arestare preventivă nr. 50/19.03.2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
S-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000.000 lei, consemnată la CEC O, cu recipisa nr. 60/- din 10.06.2002, aflată în original la dosarul nr. 7137/R/2002 al Judecătoriei Oradea, la fila 2.
În baza art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților, și, asupra nerespectării prevederii art. 83 Cod penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpaților, și, sunt grațiate integral, în condițiile art. 7 din aceeași lege.
În baza art. 117 Cod penal cu aplicarea art. 438 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus expulzarea inculpaților, și.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
I Cetățenii pakistanezi și și-au stabilit reședința în România în cursul anilor 1992 și respectiv 1995, ambii având statut de refugiați.
În cursul lunii octombrie 2001 au rămas fără loc de muncă, întrucât în municipiul B au fost retrase autorizațiile de funcționare pentru tonetele comerciale, motiv pentru care, având fiecare dintre ei familii de întreținut, s-au hotărât să plece în Austria pentru a asigura existența membrilor familiilor lor.
În aceste împrejurări, în cursul lunii ianuarie 2002 l-au contactat pe, cetățean afgan, care locuia în incinta Oficiului Național pentru, căruia i-au solicitat sprijinul pentru a părăsi România.
La data de 21.01.2002, cei doi s-au întâlnit cu în incinta Restaurantului din B -, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință că fiecare va trebuie să suporte prețul de 2.000 USD în vederea cazării și transportului fraudulos până în Austria.
La data de 24.01.2002, cei doi s-au întâlnit din nou cu, care i-a condus în Autogara Militari, loc în care, grupului li s-au mai adăugat doi cetățeni străini neidentificați, iar grupul de 4 persoane a fost predat lui, care s- ocupat de îmbarcarea în autobuzul care efectua cursa B-
Pe parcursul călătoriei, a ținut legătura telefonic atât cu, căruia îi comunica situația pe parcursul drumului, cât și cu alte persoane, neidentificate, care avea rolul de antemergători și comunicau dacă traseul ce urmează a fi parcurs este liber de control polițienesc.
Pe raza municipiului C, grupul de cetățeni străini a fost transbordat din autobuz în două autoturisme, iar în timp de 3 ore, au fost duși până în localitatea, la domiciliul lui (, nr. 141). Discuțiile privind cazarea celor 4 cetățeni străini au fost purtate de către cu, care apoi, i-a cazat pe cei patru străini și le-a dat hrană pe perioada de 2 zile.
În timpul șederii grupului la domiciliul lui, a ținut în permanență legătura cu acesta, pentru a stabili momentul prielnic pentru trecerea frontierei, condiționat de starea vremii, deoarece prin zona prin care se preconiza trecerea, se află un canal colector, care în caz de precipitații abundente nu putea fi trecut.
La data de 26.02.2002, în jurul orelor 18, a transmis prin intermediul lui, ca cei patru să se pregătească de plecare și să își strângă lucrurile. În aceeași zi, în jurul orelor 20,00, s-a prezentat cu aceeași șoferi și aceleași autoturisme cu care grupul a fost transportat de la C la O, mașini cu care i-a transportat pe cei patru refugiați până la un pod situat în localitatea.
În acest loc, a predat grupul unei călăuze care folosea numele de, neidentificat până în prezent, și care i-a călăuzit pe timp de noapte pe cei patru cetățeni străini până într-un nou punct de întâlnire, unde erau așteptați de o altă călăuză.
În tot acest timp, prima călăuză ținea în permanență legătura, prin telefonul mobil, cu celelalte două călăuze care urmau să preia și să conducă grupul, desfășurate pe itinerarul ce urma să fie parcurs. După fiecare interceptare efectuată în acest mod, fiecare călăuză se alătura grupului, astfel încât pe teritoriul Statului Ungar a ajuns grupul format din cei 4 cetățeni străini, precum și 3 călăuze.
Ajunși pe teritoriul Statului Ungar, în jurul orelor 2,00, călăuzele i-au deposedat pe transfugi de toate sumele de bani pe care le aveau asupra lor, motiv pentru care, și s-au hotărât să se întoarcă în România, solicitând autorităților maghiare să fie predați autorităților române.
În aceste condiții, la data de 14.03.2002, cei doi au fost remiși Poliției de Frontieră Române, care după audierea lor, a procedat la verificarea informațiilor preluate și au identificat domiciliul lui.
II. La începutul lunii octombrie 2001 l-a instigat pe numitul (trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 08.01.2002) să călăuzească un grup de 3 cetățeni afro-asiatici din B până în localitatea, unde urmau să fie trecuți în mod fraudulos frontiera de stat.
La data de 13.11.2001, și s-au deplasat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare -, împrumutat de la numitul din O, până în Municipiul Aici a luat contact cu cei 3 cetățeni străini, și, pe care, i-a îmbarcat în autoturismul de mai sus, condus de, îndrumându-l pe acesta să îi ducă până în localitatea, unde vor fi preluați de călăuza, care îi va trece peste frontieră în Ungaria.
a rămas în B, însă a plătit suma de 800.000 lei lui, cu titlu de avans, urmând ca după trecerea grupului în Ungaria să îi mai plătească 100 DM de persoană.
În noaptea de 14/15.11.2001, a refuzat să oprească la semnalul echipajului de poliție de frontieră pe raza localității, după care a abandonat pe cei trei cetățeni străini și a fugit de la locul faptei.
Prin decizia penală nr. 193/A din 7 iunie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații și împotriva sentinței penale mai sus arătate, pe care a apreciat-o ca fiind temeinică și legală.
Tribunalul a reținut că, prima instanță, în mod corect investită fiind cu soluționarea cauzei în urma admiterii recursului în anulare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a judecat fondul prin prisma întregii probațiuni administrate în cauză iar în ceea ce privește pe inculpatul, a ținut seama și de cele două motive invocate în promovarea căii extraordinare de atac.
Cele două motive pe care Parchetul Înaltei Curți le-a indicat în promovarea recursului în anulare au fost că faptelor săvârșite de inculpatul li s-a dat o încadrare juridică greșită prin nereținerea stării de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b cod penal, iar cel de-al doilea motiv îl constituie aplicarea nelegală a dispozițiilor art.86/1.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se află în imposibilitatea de a cunoaște realitatea susținerilor inculpatului câtă vreme încheierile care fac parte integrantă din hotărârea atacată, nu au fost semnate de judecătorul care a soluționat cauza, respectiv cele de la filele 114 și 115.
Constatându-se existența unor motive de nulitate absolută, Înalta Curtea admis recursul în anulare, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, obligând instanța să analizeze și cele două motive inițiale care au stat la baza promovării recursului în anulare.
În acest sens, instanța de rejudecare în mod corect s-a considerat investită, date fiind existența cazurilor de nulitate absolută constatată de Înalta Curte, cu soluționarea întregii cauze pe fond.
În urma analizării materialului probator, instanța de fond în mod legal și temeinic a reținut vinovăția inculpaților și sub aspectul săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiuni la regimul frontierei de stat a României, reglementate de 105/2001. S-a considerat că faptele inculpatului au fost săvârșite în stare de recidivă post executorie întrucât din fișa de cazier judiciar a rezultat că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința pen. nr.80/1997 a Tribunalului Bihor, modificată prin decizia penală nr. 81/A/1997 a Curții de APEL ORADEA.
În aceste condiții, chiar dacă în baza art. 1 lit. a din Legea 137/1997 pedeapsa a fost constatată ca fiind grațiată, săvârșirea unei in fracțiuni cu intenție atrage existența stării de recidivă post condamnatorie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Inculpatul, prin recursul declarat, a solicitat casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată într-o singură infracțiune prev. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 195/2001, să se înlăture starea de recidivă și să se dispune condamnarea inculpatului, pentru această infracțiune, la o pedeapsă orientată spre minimul special și de asemenea, să se schimbe încadrarea juridică a infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 în cea prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, să i se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special, să se contopească cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivare s-a arătat că, instanța de fond, după rejudecare nu a observat că, în urma modificărilor substanțiale aduse OUG nr. 105/2001 prin Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 nu mai era aplicabil în cauză, iar cu privire la starea de recidivă că inculpatul era reabilitat de drept la data comiterii infracțiunilor din prezenta cauză, câtă vreme a fost condamnat, prin sentința penală nr. 80 din 9 iunie 1997, definită la 25 octombrie 1997, prin decizia penală nr. 18/A din 14 octombrie 1997 Curții de APEL ORADEA la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pedeapsă cu privire la care s-a constatat grațierea.
Inculpatul a solicitat, prin apărătorul său, casarea hotărârilor în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor, în raport de cele arătate de apărătorul ales al inculpatului recurent.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate de inculpați, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale, iar recursurile declarate de cei doi inculpați sunt fondate și urmează a fi admis ca atare, potrivit dispozitivului prezentei, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În cauză, se constată că instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, curtea urmează să constatate că, într-adevăr, prin Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003, publicată în Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003, intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării, art. 71 al OUG nr. 105/2001 s-a modificat, alin. 1 având următorul cuprins:, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și organizarea acestor activități constituie infracțiunea de trafic de migranți și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Anterior modificării intervenite prin Legea nr. 39/2003, organizarea activităților de racolare, îndrumare sau călăuzire a uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, se pedepsea, potrivit alin. 2 al art. 71 din OUG nr. 105/2001, cu o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Astfel fiind, este evident că în cauză instanțele trebuiau să aplice, în cazul tuturor inculpaților trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, legea penală mai favorabilă, respectiv să schimbe încadrarea juridică a faptelor în cea prev. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001.
Față de cele ce preced, urmează ca, sub acest aspect să se admită recursul inculpatului, cu efect extensiv și în ceea ce-i privește pe inculpații, și, iar hotărârile să fie casate în sensul că, în baza art. 334 Cod procedură penală, cu referire la art. 13 Cod penal, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor, în cazul în care aceștia au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, în cea prev. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001.
Pentru aceleași considerente, și în cazul inculpatului recurent, urmează să fie admis și recursul declarat de acesta sub acest aspect și să se schimbe încadrarea juridică a faptelor.
Sub aspectul reținerii stării de recidivă postcondamnatorie a inculpatului recurent, curtea constată că inculpatul recurent a fost condamnat, prin sentința penală nr. 80 din 9 iunie 1997 Tribunalului Bihor la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, prin privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 67 alin. 2 din Legea nr. 56/1992.
Curtea de APEL ORADEA, prin decizia penală nr. 81/A din 14 octombrie 1997 admis apelul inculpatului și a desființat sentința în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 4 luni la o pedeapsă de 2 ani închisoare, a înlăturat aplicarea art. 71 și 64 Cod penal și, în baza art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997 a constatat că pedeapsa astfel stabilită este grațiată în condițiile art. 10 din aceeași lege, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea unui număr de 13 inculpați cetățeni străini, la o pedeapsă de câte 2 ani și 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 68 lit. b din Legea nr. 56/1992.
Chiar dacă în dispozitivul deciziei penale mai sus arătate, instanța de apel nu menționează în mod expres că dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, coroborând dispoziția de înlăturare a aplicării art. 71 și 64 Cod penal și cea privind menținerea celorlalte dispoziții din sentința apelată din minuta deciziei, cu mențiunea explicită din considerentele acesteia în sensul că și sub aspectul modului de executare a pedepselor, prin privare de libertate, instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și ca atare, urmează a dispune înlăturarea dispozițiilor art. 71 și 64 Cod penal, curtea constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului a fost suspendată condiționat.
Potrivit art. 120 alin. 2 Cod penal, efectele grațierii condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, constă în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 72 Cod penal cu durata pedepsei grațiate iar, la împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 din Codul penal.
Decizia penală nr. 81/A din 14 octombrie 1997 a Curții de APEL ORADEAa rămas definitivă la 25 octombrie 1997, condiții în care, în data de 24 octombrie 1999, inculpatul recurent era reabilitat de drept. În aceste condiții, curtea va constata că, la data comiterii faptelor din prezenta cauză, respectiv iunie 2001 - ianuarie 2002, inculpatul era reabilitat de drept, astfel că, în raport de dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal nu se poate reține că acesta se afla în stare de recidivă postexecutorie, condiții în care și sub acest aspect, recursul declarat de inculpat va fi admis, iar hotărârile casate în sensul că se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul, și se vor casa cele două hotărâri pronunțate în cauză în sensul că, după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente și înlăturarea sporului de 1 an închisoare, precum și a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a,b c Cod penal, înb aza art. 334 Cod procedură penală, cu referire la art. 13 Cod penal, să se schimbe încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia din infracțiunile prev. și ped. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 și art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 într-o singură infracțiune prev. și ped. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că cele două fapte au fost săvârșite în realizarea aceleași rezoluții infracționale.
Pentru această din urmă infracțiune, respectiv pentru cea prev. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, curtea îi va aplica inculpatului recurent o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 334 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 13 Cod penal, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul din infracțiunea prev.și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, ținând seama și de contribuția inculpatului la comiterea faptei.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal se vor contopi cele două pedepse aplicate inculpatului recurent în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, iar în baza art. 86/1 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și se va fixa un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia va fi obligat inculpatul să respecte dispozițiile art. 86/3 Cod penal și i se va atrage atenția inculpatului, conform art. 359 Cod procedură penală.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 193/A din 7 iunie 2007 Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr. 1304 din 9 iunie 2006 Judecătoriei Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente și înlătură sporul de 1 an închisoare, precum și dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, art. 71 și 64 lit. a, b, c Cod penal;
2. În baza art. 334 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 13 Cod penal dispune schimbarea încadrării juridice privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatul, din infracțiunile prev. și ped. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 și art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal într-o singură infracțiune prev. de art. 71 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din Legea nr. 39/2003 și în baza acestui ultim text de lege aplică inculpatului o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare.
În baza art. 334 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 13 Cod penal dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe același inculpat din infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 (punctul 2 din rechizitoriu) în infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și, în baza acestui ultim text de lege ăl condamnă la:
- 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de:
-3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și fixează un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia obligă inculpatul să respecte dispozițiile art. 86/3 și-i atrage atenția conform art. 359 Cod procedură penală.
3. Admite recursul inculpatul și făcând aplicarea dispozițiilor art. 385/7 Cod procedură penală, cu efect extensiv și în ceea ce-i privește pe inculpații, și, pe cale de consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 13 Cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice din art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 în art. 71 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatul, din art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 în art. 71 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatul, din art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 în art. 70 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpații și.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
cu opinie seprată
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2ex. 5.05.2008, pc
OPINIE SEPARATĂ
Hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică sub aspectul încadrării juridice a faptelor și în ceea ce privește înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 195/2001 și art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, comise de inculpatul.
1. Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001.
Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunile sus-menționate în infracțiunile prev. și ped. de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 și art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, omițând să rețină la încadrarea juridică stabilită pentru ultimele două infracțiuni dispozițiile art. 13 Cod penal, întrucât, de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpat și până la soluționarea cauzei au survenit modificări legislative, respectiv OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României a fost modificată și completată prin Legea nr. 243/29.04.2002 și Legea nr. 39/21.01.2003.
În consecință, instanța de recurs avea obligația să reformeze hotărârile atacate doar în sensul de a reține dispozițiile legii penale mai favorabile, respectiv art. 13 Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 195/2001 și art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001.
Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Drept urmare, principiul activității legii penale - art. 10 Cod procedură penală și al legii penale mai favorabile - art. 13 Cod penal, devin principii cu valoare constituțională.
Principiul activității legii penale stipulează că acesta se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Răspunderea penală are loc încondițiile acestei legi,fiindcă toate persoanele aflate pe teritoriul României au obligația să o cunoască și să o respecte. De la această regulă există o singură excepție, prev. în art. 15 alin. 2 din Constituția României și în art. 13 Cod penal.
Potrivit art. 13 alin. 1 Cod penal, "În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă". În asemenea cazuri, toate legile succesive incriminează fapta respectivă, fiind vorba de aceleași infracțiuni, nu de una nouă, însă o sancțiune în limite speciale diferite.
În cauza dedusă judecății, astfel cum am reliefat anterior, sesizarea instanței s-a făcut pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 și art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001, faptă care are corespondent în art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și art. 71 alin. 1 din OUG ne. 105/2001, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal. Pentru aceasta din urmă, este reliefat că,conținutul textului din OUG nr. 105/2001 și limitele sancționatorii sunt același cu conținutul și limitele de pedeapsă prevăzute în legea nouă - Legea nr. 39/2003, și, prin urmare nu se impunea aplicarea prevederilor art. 13 Cod penal.
Instanța de recurs, în mod eronat, a apreciat că infracțiunea prev. de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 are corespondent în art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003, cu toate că art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 sancționa fapta persoanei care se asociază sau inițiază constituirea unei asocieri în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți ori aderă sau sprijină sub orice formă această asociere, iar art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, sancționează infracțiunea de racolare, călăuzire, îndrumare a unor persoane în scopul trecerii frontierei de stat, inclusiv organizarea acestor activități. Se observă că, dacă în vechea reglementare - OUG nr. 105/2001, activitatea infracțională de asociere în vederea comiterii infracțiunii de trafic de migranți constituia forma calificată a infracțiunii de racolare, îndrumare sau călăuzire a unor persoane pentru a trece fraudulos frontiera de stat a României, în oua lege - Legea nr. 39/2003 - se reglementează în texte distincte traficul de migranți - art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 și Legea nr. 39/2003 și constituirea grupului infracțional - art. 7 din Legea nr. 39/2003, combinat cu art. 2 lit. a pct. 13 din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, este de reliefat că modalitatea în care a procedat instanța de recurs, de a schimba încadrarea juridică conform art. 334 Cod procedură penală din art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 și art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 71 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 25 Cod penal rap. la art. 71 alin. 1 din Legea nr. 29/2003 este contrară dispozițiilor art. 13 Cod penal, conducând la o lex tertia, odată prin eliminarea agravantei din legea anterioară și încadrarea faptei în varianta simplă din OUG nr. 105/2001 și a doua oară prin alegerea unei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat (pentru aceeași faptă a fost condamnat de instanța de fond - punctul 1 din rechizitoriu). Procedând astfel, instanța de recurs i-a aplicat inculpatului două pedepse pentru aceeași infracțiune - art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001.
Instanța de control judiciar a extins nelegalitățile referitoare la schimbarea încadrării juridice pentru faptele reținute în sarcina inculpatului și cu privire la inculpatul.
Referitor la inculpații, și, având în vedere infracțiunile comise de aceștia, în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal, nefiind incidente aceste prevederi legale în speță.
2. Greșita înlăturare a stării de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Prin sentința penală nr. 80/9.06.1997, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatului a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 67 alin. 2 din Legea nr. 56/1992.
Hotărârea a fost reformată de Curtea de APEL ORADEA, prin decizia penală nr. 81/A/14.10.1997, în sensul că s-a redus pedeapsa la 2 ani închisoare, s-au înlăturat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 137/1997 privind grațierea unor pedepse.
În mod eronat, instanța de control judiciar a apreciat că intenția instanței de apel a fost aceea de a-i aplica inculpatului o pedeapsă în condițiile art. 81 Cod penal, chiar dacă se recunoaște că aceasta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 81, 82 Cod penal.
Înainte de a face aplicarea grațierii, instanța trebuie să individualizeze pedeapsa, stabilind modul ei de executare, precum și dacă suspendă executarea pedepsei ori nu, întrucât împrejurarea că pedeapsa nu va fi executată nu trebuie să influențeze individualizarea ei.
Din dispozitivul deciziei penale nr. 81/A/1997 a Curții de APEL ORADEA și considerentele acestei hotărâri, nu rezultă că instanța de apel a dorit să aplice inculpatului suspendarea condiționată a executării pedepsei. Grațierea se constată ulterior suspendării și are efecte mai întinse decât aceasta ori, astfel cum am reliefat anterior, instanța de apel a omis să stabilească modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare, rezumându-se doar la aoi ndividualiza în sensul reducerii cuantumului acestei de la 2 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Prin urmare, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 120 alin. 2 Cod penal și art. 86 Cod penal.
Termenul de reabilitare curge de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 81/A/14.10.1997, respectiv 25 octombrie 2007.
Nefiind îndeplinit termenul de reabilitare în raport de condamnarea ce constituie primul termen al recidivei mari postcondamnatorii, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, până la data săvârșirii din nou a unei infracțiuni, de același gen, la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat trebuie reținute dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal.
În consecință, infracțiunile săvârșite de inculpatul în condițiile recidivei postcondamnatorii - art. 37 lit. b Cod penal, pedeapsa stabilită de instanță în procesul de individualizare a pedepsei trebuia dispusă a se executa în regim prevenit de libertate, pentru a se atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
JUDECĂTOR,
- -
red. opinie 6.05.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
