Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 286/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 286
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan
- -- JUDECĂTOR 3: Nimineț Ștefan
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.705/A din 08.09.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4030/2005.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17.04.2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta, când Curtea, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.04.2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.975/24.03.2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.14035/2004, s-a dispus, în baza art.70 alin.1 din Legea nr.243/2002, condamnarea inculpatului, fiul lui C-tin și, născut la 24.11.1982 în municipiul B, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în mun. B,-.A,.31, județul B, cunoscut cu antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat a României, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.1 alin.1 din Legea nr.252/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art.864Cod penal, raportat la art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.362/D/1999 din 18.11.1999 a Tribunalului Bacău și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.11 pct.2 lit.a CPP, raportat la art.10 lit.d Cp.p., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.04.2004, inculpatul a fost returnat din Marea Britanie și ca urmare, i-a fost suspendat dreptul de a călători în străinătate până la data de 05.04.2008.
Din acest motiv, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a pleca în străinătate în mod fraudulos.
În baza acestei rezoluții, în data de 01.06.2004 inculpatul a ieșit din țară, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, deplasându-se prin punctul de frontieră cu ajutorul unui tren de mărfuri.
Ulterior inculpatul a trecut fraudulos frontiera mai multor state - Ungaria, Austria, Bulgaria, deplasându-se în Anglia, unde a ajuns la data de 12.06.2004.
În momentul în care a încercat să coboare din containerul în care se afla ascuns, în portul, inculpatul a fost surprins de autoritățile engleze și reținut într-un centru pentru străini.
Avându-se în vedere că ulterior mai fusese expulzat de autoritățile engleze, inculpatul s-a prezentat acestora sub identitatea falsă " ". Sub această identitate, inculpatului i s-au eliberat documentele de călătorie și a fost returnat în țară la data de 26.06.2004.
Situația de fapt reținută de instanță a fost probată cu: procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarația olografă a inculpatului în momentul returnării, talonul completat de inculpat, documentul de călătorie cu identitate falsă, declarația martorului, verificările privind intrările și ieșirile din țară ale inculpatului, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște săvârșirea faptelor.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului de a ieși în mod fraudulos din România, având pașaportul reținut, precum și de a trece fraudulos frontierele mai multor state în baza rezoluției unice de a ajunge în Anglia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat a României, prevăzută de art.70 alin.1 din Legea nr.243/2002 și trecerea ilegală a frontierei unui stat străin în formă continuată, prevăzută de art.1 alin.1 din Legea nr.252/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, comise în concurs real, pentru care instanța a dispus condamnarea acestuia.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, în cauză, instanța a reținut că aceasta a existat sub forma intenției, întrucât inculpatul cunoscând că are suspendat dreptul de a călători, a ignorat această interdicție, prevăzând astfel rezultatul periculos și urmărind sau acceptând posibilitatea producerii acestuia.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptelor,împrejurările concrete în care au fost comise, având interdicție de a călători, urmările produse.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr.362/D din 18.11.1999 a Tribunalului Bacău, definitivă prin neapelare la 11.12.1999, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 lit.a,g,i și alin ultim, cu aplicarea art.99 și art.109 Cod penal, art.74 lit. a,c și art.76 lit.b Cod penal, iar în baza art.1101Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art.1101Cod penal, s-a constatat ca fiind o infracțiune săvârșită în timpul minorității, condamnarea anterioară nu atrage starea de recidivă.
În consecință, în baza art.70 alin.1 din Legea nr.243/2002, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat a României, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.1 alin.1 din Legea nr.252/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Având în vedere că faptele deduse judecății au fost comise în termenul de încercare de 5 ani, stabilit prin sentința penală nr.362/D/1999 din 18.11.1999 a Tribunalului Bacău, definitivă prin neapelare la 11.12.1999, instanța, în baza art.864Cod penal, raportat la art.83 Cod penal, a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.362/D/1999 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea pentru care, de asemenea, a fost trimis în judecată inculpatul, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d CPP, a dispus achitarea inculpatului, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective. S-a mai reținut că, potrivit art.293 alin. Cp, infracțiunea de fals privind identitatea constă în "prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate, dintre cele la care se referă art.145 Cp, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul."
S-a apreciat că autoritățile engleze, în fața cărora inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă -, nu face parte din categoria celor enumerate exemplificativ de art.145 Cod penal, care are în vedere autoritățile, unitățile sau instituțiile de naționalitate română.
În consecință, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, instanța a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal.
În baza art.191 alin.1 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal a declarat apel inculpatul, fără nici o motivare în cererea scrisă.
După sesizarea instanței, deși legal citat, inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a formula și susține motivele de apel.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece inculpatul nu a fost prezent la prima instanță, deși a fost citat, mandatul de aducere emis în cauză nefiind îndeplinit.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a constatat că apelul declarat este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o justă apreciere a probelor administrate, în baza cărora în mod corect, a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului. Pedeapsa aplicată este bine individualizată, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de textele de lege incriminatoare, precum și condamnarea anterioară a inculpatului, care relevă perseverența infracțională a acestuia.
Motivul invocat de apărător nu poate fi reținut ca fiind de natură să atragă desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpatul a lipsit de la judecată, însă a fost citat pentru fiecare termen, absența acestuia neputând împiedica soluționarea cauzei. Mandatul de aducere aflat la fila 25 din dosar nu a fost executat însă s-a reținut că instanța a dispus aducerea cu mandat a martorului și nu a inculpatului.
Examinând din oficiu legalitatea hotărârii atacate, Tribunalul a constatat că apelul declarat este admisibil în ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
S-a reținut că infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat a României este sancționată de art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001, astfel cum a fost modificată, completată și aprobată prin Legea nr.243/2002, cum s-a reținut prin hotărâre.
Tot astfel, infracțiunea de trecere ilegală a frontierei unui stat străin este prevăzută de art.1 alin.1 din OUG nr.112/2001 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.252/2002, și nu de art.1 alin.1 din legea menționată.
Cum prin schimbarea încadrării juridice a faptelor nu se aduce atingere principiului "non reformatio in pejus", statornicit în cuprinsul art.372 Cod proc.penală, ci se are în vedere doar calificarea juridică corectă a acestora, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod proc.penală, s-a admis apelul declarat, s-a desființat în parte hotărârea apelată, reținându-se cauza spre rejudecare.
În fond s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul prevăzut mai sus, s-au menținut pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării art.33 lit.a, 34 lit.b și art.864raportat la art.83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul.
Deși calea de atac nu a fost exercitată în termenul legal de 10 zile, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 cod pr. penală, deoarece inculpatul nu a fost prezent la nici un termen la judecata în apel și nici nu a început executarea pedepsei.
Oral, prin apărător, dar și în concluzii scrise depuse în cauză inculpatul a solicitat admiterea recursului și pe fond achitarea în temeiul art. 10 lit. b/1 cod pr. penală;
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susținut în esență că a trecut ilegal frontiera de stat a României și a altor stare cu intenția de a-și găsi de lucru în străinătate, ceea ce a și realizat, în prezent lucrând în Anglia, situație ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea a susținut că în actualul context geopolitic, marcat de intrarea României în Uniunea Europeană, infracțiunea de trecere ilegală a frontierei apare ca lipsită de pericol social.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385/9 alin. 3 Curtea C.P.P. constată că recursul este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 70 alin. 1 din Legea 243/2002, art. 1 alin. 1 din Legea 252/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. 1 cod penal, reținându-se în sarcina sa că la data de o1.06.2004 a ieșit fraudulos din țară, în condițiile în care anterior îi fusese suspendat dreptul de a călători în străinătate.
În mod ilegal, inculpatul a trecut și frontierele altor state- Ungaria, Austria, Belgia și Anglia, unde a ajuns la data de 12.06.2004.
Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut în mod corect existența faptelor de trecere ilegală a frontierei de stat a României și cea continuată de trecere ilegală a unui stat străin, precum și vinovăția inculpatului, în declarațiile date în cursul urmăririi, acesta având o atitudine sinceră.
În ce privește evaluarea gradului de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată că cele două instanțe nu au avut în vedere dispozițiile art.18/1 alin. 2 cod penal, potrivit cărora la stabilirea în concret gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Pe de altă parte, gradul de pericol social este dat de importanța economică, socială, morală sau politică a calorii afectate prin faptă.
Incriminarea faptelor de trecere frauduloasă a frontierei constituie o restrângere a dreptului la liberă circulație, drept care însă odată cu integrarea României în Uniunea Europeană a dobândit un conținut nou, ca stat membru, România având obligația asigurării exercitării acestui drept pentru toți cetățenii Uniunii. În acest context, importanța valorii ocrotite de dispozițiile OUG nr.105 și 112/2001 s-a diminuat, reducându-se astfel și gradul de pericol social al faptelor.
În același timp, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că scopul în care au fost comise faptele a fost acela de a lucra în străinătate, din înscrisurile depuse în recurs rezultând că inculpatul lucrează în prezent în Anglia, bucurându-se de apreciere la locul de muncă.
Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea că faptele au fost comise în urmă cu aproape patru ani și că executarea unei pedepse privative de libertate după un interval relativ mare nu ar mai fi de natură să realizeze scopul educativ.
În plus, din datele existente la dosar rezultă că inculpatul este tânăr și a manifestat preocuparea de a-și asigura în mod licit mijloacele de existență.
Faptul că în minoritate a suferit o condamnare pentru infracțiunea de furt nu conduce automat la concluzia că inculpatul s-ar caracteriza printr-o perseverență infracțională, cu atât mai mult cu cât noile fapte sunt de alt gen și de la data condamnării anterioare (18 decembrie 1999) și până în anul 2004, inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni.
Din considerentele arătate, instanța de recurs apreciază că faptelor reținute le lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. În consecință, în baza art.38515pct.2 lit.b CPP se va admite recursul peste termen, se va casa în totalitate decizia și sentința cu privire la cele două infracțiuni de trecere frauduloasă a frontierei și se va reține cauza spre rejudecare.
Pe fond, în baza art.11 pct.2 lit.a CPP, coroborat cu art.10 lit.1CPP, va achita pe inculpatul ( cu date cunoscute) pentru săvârșirea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, prin schimbarea încadrării juridice din infractiunea prev. de art.70 din Legea 243/2002 și pentru infracțiunea continuată de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 prin schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art.1 alin. 1 din Legea 252/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
In baza art. 181alin. 3 p coroborat cu art. 91 lit. c va aplica inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
În baza art.191 pct.1 lit.d CPP va obliga inculpatul să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Va anula formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 975/24.03.2005 a Judecătoriei Bacau.
În baza art.192 al.3 CPP cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.b CPP coroborat cu art.3853al.2 CPP coroborat cu art.365 CPP admite recursul declarat peste termen de inculpatul împotriva deciziei penale nr.705/A/8.09.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.4030/2005 (nr.vechi).
Casează în totalitate decizia precum și sentința penală nr. 975/24.03.2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.14053/2004, reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art. 11 pct.2 lit. a coroborat C.P.P. cu art. 101achităC.P.P. pe inculpatul ( cu date cunoscute) pentru săvârșirea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.70 din Legea 243/2002 și pentru infracțiunea continuată de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 112/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.1 alin. 1 din Legea 252/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
In baza art. 181alin. 3 p coroborat cu art. 91 lit. c aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
În baza art.191 pct.1 lit.d CPP obligă inculpatul să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Anulează formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 975/24.03.2005 a Judecătoriei Bacau.
În baza art.192 al.3 CPP cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2008, cu opinia separată a domnului judecător, care este pentru respingerea recursului.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.SP
Red.DA
Red.DR EE 09.05.2008
Tehnored. PE ex.2 12.05.2008
OPINIA SEPARATĂ A D-LUI JUDECĂTOR - -
Soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, motiv pentru care se impunea respingerea ca nefondat recursului declarat de inculpat.
Faptele săvârșite de inculpat prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, întrucât prin ele s-a adus o atingere importantă unor valori apărate de lege.
Trecerea frauduloasă a frontierelor unui stat nu trebuie minimalizată, dimpotrivă trebuie examinată cu toată atenția și sancționată corespunzător, cunoscând faptul că aceasta este generatoare de săvârșirea altor infracțiuni.
În raport și de persoana inculpatului care posedă antecedente penale și care a dovedit persistență infracțională, este evi8dent că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 18/1 cod penal.
Deși inculpatul a fost returnat la 5.o4.2004 din Marea Britanie și i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate până la data de 5.04.2008, cel în cauză nu s-a conformat și a luat hotărârea infracțională de a pleca din nou în străinătate în mod fraudulos, săvârșind faptele pentru care a fost judecat în dosarul de față.
României și a cetățenilor acesteia au de suferit ca urmare a unor fapte de genul celei săvârșite de inculpatul din dosarul de față.
unui loc de muncă în străinătate trebuie să se facă în mod legal cu respectarea tuturor dispozițiilor aplicabile în domeniu.
A manifesta blândețe împotriva unor inculpați care nesocotesc dispozițiile legale referitoare la restricțiile ce le-au fost impuse cu privire la călătoriile în străinătate, înseamnă a nesocoti prevederile art. 52 cod penal referitoare la scopul pedepsei care este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare și un mijloc de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
JUDECĂTOR,
- -
Red. N-Șt/12.05.2008
Tehnored. PE/ 12.05.2008/ 3 ex
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan
