Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 308/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 308 R Dosar nr-
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul ( fost ) împotriva deciziei penale nr 346/A din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr -.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 2 aprilie 2008, când părtile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 16 aprilie 2008, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 346/3 decembrie 2007 Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 1129/2007 a Judecătoriei Brașov, care a fost desființată și rejudecând s-a dispus:
În baza art. 709 alin 1 din OUG 115/2001 aprobată prin legea nr. 243/2002, condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 07.03.1979 în loc Sf. G, jud. C, CNP -, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei statului român.
În baza art. 1 alin 1 din OUG 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal ( 5 acte materiale) s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei statului străin.
În baza art. 293 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 86/4 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 77/21.04.2004 a Judecătoriei Tg. S, definitivă la data de 07.03.2005 prin decizia penală nr. 36/A din 17 februarie 2005 Tribunalului Covasna și s-a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 5 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3079/16.12.2004 a Judecătoriei Brașov definitivă la data de 15.06.2005 prin decizia penală nr. 312/30.05.2005 a Tribunalului Brașov.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de 9 luni, 1 an, 3 ani și 5 luni și 1 an si 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la fondul cauzei.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 1129 din 13 iunie 2007, Judecătoria Brașova dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 18/1 Cod penal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei statului român prev de art. 70 alin 1 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 18/1 Cod penal, a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei statului străin prev de art. 1 alin 1 din OUG 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev de art.293 alin 1 Cod penal.
În baza art. 18/1 alin 3 Cod penal raportat la art. 91 alin 1 Cod penal, a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, a obligat inculpatul să achite suma de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 aprobata prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 5 acte materiale ) și de art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 19.01.2005 a trecut fraudulos frontiera statului român ascuns într-un, iar în perioada 19-22.01.2005 a trecut granițele Ungariei și Austriei, intrând fraudulos și în Italia. S-a mai reținut că la data de 15.06.2005, inculpatul s-a prezentat sub identitate falsă în fața autoritarilor italiene.
La stabilirea stării de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpatului date atât in faza de urmărire penala cat si in fata primei instanțe, înscrisuri provenite de la autoritățile italiene si raport de constatare tehnico-științifica grafica nr 6915/17.07.2006 întocmit de IPJ
Ca urmare, prima instanța a stabilit ca inculpatul a fost returnat in baza acordului de readmisie din Italia, fiind preluat de autoritățile romane la data de 16.06.2005, la Punctul Politie de Frontiera Aeroportul Internațional B Baneasa " ". Cu acea ocazie inculpatul a declarat ca in ziua de 20.01.2005 a trecut fraudulos frontiera de stat ascuns intr-un pe care l-a luat din G, in schimbul sumei de 1500 euro. Ajuns in Italia si-a căutat soția care era plecata in acest stat din 5.01.2005, pentru a munci, insa acolo se îndrăgostise de un alt, fapt care l-a determinat pe inculpat sa ajungă fraudulos in Italia. In acest stat inculpatul a locuit cu familia sa pana in momentul in care a fost reținut si verificat de politia italiana care, ulterior, l-a depus la un centru pentru străini, fiind apoi returnat in tara, la In fata autoritarilor italiene s-a prezentat sub identitate falsa, respectiv sub numele de, născut la data de 7.03.1979, sperând ca in acest fel va putea rămâne in Italia. In acest sens a completat un act " scheda d`identita per cittadini rumeni ", in privința căruia, in raportul de constatare tehnico-stiintifica grafica s-a stabilit ca scrisul executat aparține inculpatului. Prima instanța a reținut din declarațiile inculpatului ca aceasta deplasare pana in Italia a făcut-o sub imperiul emoției determinate de probabilitatea destrămării căsătoriei, dat fiind ca aflase de la un prieten, martorul, ca soția sa intenționează sa introducă acțiune de divorț, aspect confirmat de martorul audiat. S-a mai avut in vedere ca, in baza unei sentințe judecătorești definitive, inculpatului i-a fost restricționat dreptul la libera circulație pana in anul 2007.
Prima instanța a analizat starea de fapt reținuta si persoana inculpatului prin prisma dispozițiilor art 17 si 18/1 Cp, reținând ca acțiunile acestuia nu au avut drept consecința o urmare socialmente care sa prezinte grad de pericol important. S-a avut in vedere ca anterior inculpatul a mai comis infracțiuni, insa fost condamnat pentru savarsirea lor, instanța apreciind ca sancțiunea ce se impune a fi aplicata inculpatului trebuie sa fie proporționala cu fapta săvârșita. Ca urmare, prima instanța a concluzionat ca faptele săvârșite de inculpat nu constituie infracțiuni întrucât au adus o atingere minima valorilor sociale proteguite, prin conținutul lor concret fiind lipsite in mod vădit de importanta si ca atare neprezentând pericolul social al unor infracțiuni.
Ca urmare, in baza art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit b/a1 Cpp corob cu art 18/1 Cp, a dispus achitarea inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis in judecata, aplicându-i acestuia o amenda administrativa in cuantum de 1000 lei.
Sub aspectul cheltuielilor judiciare avansate de stat, instanța a făcut aplicarea art 192 al 1 pct 1 lit d Cpp, obligând inculpatul la plata acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov care a criticat-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, arătându-se in motivarea caii de atac ca faptele săvârșite de inculpat sunt grave acestea întrunind, fata de criteriile de stabilire a in concret a gradului de pericol social prevăzute de art 18/1 al 2 Cp, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
In acest context s-a criticat faptul ca instanța nu a avut in vedere conduita inculpatului anterioara săvârșirii faptelor, respectiv starea de recidiva postcondamnatorie, savarsirea unor infracțiuni de același gen, savarsirea uneia dintre fapte in termenul de încercare stabilit printr-o condamnare anterioara, precum si gravitatea faptelor.
Prezent in instanța la judecarea apelului, inculpatul a fost audiat, declarația sa fiind atașata dosarului. De asemenea a depus la dosar un înscris reprezentând copia sentinței civile nr 4386/24.05.2006 a Judecătoriei Brașov prin care s-a dispus desfacerea casatoriei inculpatului.
Analizând actele si lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt si de drept si prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul constata următoarele:
In procesul-verbal încheiat de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera la 16.05.2006 se consemnează ca la acea data, orele 23, 30, pe pe baza acordului de readmisie cu Italia, a fost returnat in tara numitul care a declarat in fata autoritarilor italiene, așa cum arata înscrisul prezentat de autoritățile italiene, că se numește. Întrucât inculpatul a indicat modalitatea in care a ieșit din tara si a intrat si ieșit din Ungaria si Austria si, in cele din urma, a intrat in Italia, respectiv ascuns intr-un pe care l-a luat din G, contra sumei de 1500 euro, fata de acesta s-a demarat începerea de cercetări sub aspectul infracțiunilor pentru care, ulterior, a fost trimis in judecata.
In toate declarațiile date pe parcursul procesului penal, inclusiv in apel, inculpatul a avut o poziție constanta arătând ca a luat hotărârea de a trece fraudulos granița urmare a faptului ca a aflat de la un prieten al sau, pe nume ca soția sa, aflata la munca in Italia, se întâlnește cu un alt, dorind chiar sa divorțeze. Ca urmare, s-a interesat si a aflat despre o persoana din G care urma sa plece cu un, cu care de altfel a si mers ascuns in remorca, pana in Italia. Inculpatul a mai declarat ca a mai trecut prin aceasta situație, trecând fraudulos frontiera si fiind apoi returnat din Austria. Ca urmare a fost condamnat si i-a fost restrâns dreptul la libera circulație. După ce a ajuns in Italia, inculpatul a locuit împreuna cu soția sa, părinții săi aflându-se tot in străinătate, iar in timpul unui control stradal efectuat de politia italiana la sfârșitul lunii mai 2005, fost legitimat si condus la sediul unitații de politie unde i s-a dat sa completeze un formular cu datele de identitate, ocazie cu care a declarat nereal ca se numește, născut la 07.03.1979, considerând ca in acest mod va putea rămâne in continuare in Italia alături de familie, evitând astfel returnarea. Dupa doua săptămâni a fost trimis in tara, pe aeroport declinându-si reala identitate.
La dosar se afla si înscrisul remis de autoritățile italiene intitulat " scheda d`identita ` per cittadini rumeni " in care, cu excepția numelui de familie si a datei sosirii in Italia, restul datelor de identitate corespund realității. Completarea de către inculpat a acestui înscris este confirmata si printr-o proba științifica, respectiv raportul de constatare tehnico-stiinfitica grafica.
Martorul audiat de prima instanța a confirmat susținerile inculpatului legate de situația sa familiala la momentul luării hotărârii de a trece fraudulos granița, martorul fiind acela care i-a adus la cunoștința faptul ca sa se întâlnește cu un alt. De asemenea, a mai arătat ca inculpatul a discutat la telefon cu soția sa despre acest lucru si a fost foarte afectat. Depozitia martorului confirma si împrejurarea ca părinții inculpatului se aflau si ei in Italia.
Analizând fisa de cazier judiciar a inculpatului, se constata ca acesta a fost condamnat prin sentința penala nr 77/21.04.2004 a Judecătoriei Tg S definitiva prin decizia penala nr 35/!.07.02.2005 a Tribunalului Covasna la o pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic art 86/1 Cp pe durata unui termen de încercare de 5 ani prelungit ulterior, prin sentința penala nr 221/26.09.2005 a Judecătoriei Tg S, la 6 ani, in acest termen de încercare fiind savarsita fapta prevăzuta de art 293 al 1 Cp, fapt ce atrage incidenta dispozițiilor art 37 lit a Cp.
De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentința penala nr 3079/16.12.2004 a Judecătoriei Brașov definitiva la data de 15.06.2005 prin decizia penala nr 312/30.05.2005 a Tribunalului Brașov, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu aplic art 81 Cp, pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni, infracțiunea de fals privind identitatea fiind săvârșita in aceeași zi in care hotărârea menționata a rămas definitiva.
Prin aceste doua hotărâri, inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea unor infracțiuni de furt calificat si lipsire de libertate in forma complicității.
In fisa de cazier a inculpatului se mai menționează o alta condamnare anterioara fata de către intre timp a intervenit reabilitarea, fiind aplicata inculpatului o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savarsirea unei infracțiuni similare cu una dintre cele pentru care este cercetat in prezenta cauza si anume de trecere frauduloasa a frontierei unui stat străin.
Din coroborarea tuturor acestor probe, rezulta ca, urmare a plecării soției sale in străinătate si pe fondul unei stări emoționale puternice generate de vestea ca soția sa se întâlnește cu un alt, intenționând sa nu se mai întoarcă in România, dar si având in vedere ca pana in cursul anului 2007 avea interdicție stabilita prin hotărâre judecătoreasca de a deține pașaport, inculpatul a luat hotărârea de a trece fraudulos granița României si granițele străine ale statelor a căror tranzitare era necesara in vederea ajungerii in Italia, pentru a-si rezolva problemele conjugale.
Ca urmare, inculpatul a reușit, potrivit susținerilor sale, contra sumei de 1500 euro, ca la data de 19.01.2005 sa părăsească statul R, trecând granița in remorca unui pe care l-a luat din Ca urmare, in aceasta maniera frauduloasa, a ieșit din România, a intrat si ieșit în și din Ungaria si Austria si a intrat in Italia. Asa cum s-a menționat anterior, inculpatul nu s-a aflat la prima abatere de acest gen, fiind condamnat anterior pentru o fapta similara pentru care, potrivit susținerilor sale, a fost returnat din Austria.
La data de 15.06.2005 inculpatul a fost depistat de autoritățile italiene, iar cu ocazia completării unui înscris aflat la dosar a declarat in parte in mod nereal datele sale de identitate in scopul de a reuși sa eludeze o eventuala returnare in tara, având, de altfel, experiența anterioara.
Analiza realizata de către prima instanța cu privire la evaluarea gradului de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu are in vedere aspecte precum faptul ca inculpatul nu este la prima abatere de acest gen, la aceasta noua trecere frauduloasa a frontierelor inculpatul având deja experiența, motiv pentru care a si ales sa isi schimbe in parte numele cu ocazia declarării datelor de identitate in fata autorităților italiene. De asemenea, la momentul luării hotărârii infracționale, inculpatul cunoștea ca urma nu numai sa treacă frontiera de stat, dar si încă cinci frontiere străine, fapt ce a determinat încadrarea juridica cu care a fost trimis in judecata. Sub aspectul conținutului constitutiv al celor doi infracțiuni se poate observa ca atât in privința laturii obiective cat si a celei subiective ne aflam in prezenta acestora, trecerea frauduloasa a frontierei statului străin fiind săvârșita in forma continuata cu cinci acte materiale. Alături de analiza vinovăției si a prevederii in legea penala ca trasaturi esențiale ale unei infracțiuni, se impune o analiza a pericolului social pentru ordinea publica a faptelor pentru care inculpatul este cercetat.
Astfel, chiar daca in prezent trecerea granițele cu statele a căror frontiera a fost trecuta in mod fraudulos nu mai presupune îndeplinirea anumitor condiții de către cetățenii romani, trebuie sa avem in vedere ca la momentul săvârșirii faptelor inculpatul avea interdicția de a deține pașaport, ca mai fusese anterior condamnat pentru savarsirea unei infracțiuni similare, ca valorile sociale ocrotite de lege prin incriminarea acestor fapte sunt importante ținând de securitatea statului R si a celor străine, precum si de cea a granițelor dintre state, neputându-se concluziona, întrucât nu exista vreun motiv in favoare ( nici prima instant neindicând ceva de acest gen ), ca atingerea adusa de inculpat acestor valori ar fi minima. Trebuie avute in vedere atât consecințele faptelor cat si urmările pe care le-ar fi putut produce in contextul relațiilor interstatale de la acel moment, astfel ca nu se poate concluziona decât in sensul ca in privința infracțiunilor de trecere frauduloasa a frontierei sunt întrunite toate trăsăturile esențiale prevăzute de lege pentru ca o fapta sa fie infracțiune. Celelalte aspecte ce circumstanțiază persoana inculpatului si savarsirea faptelor nu pot fi avute in vedere decât la individualizarea judiciara a pedepselor.
In legătura cu infracțiunea de fals privind identitatea, se constata ca realizarea elementului material al infracțiunii este dovedita in cauza prin înscrisuri si raportul de constatare tehnico-științific, dar si declarațiile inculpatului, vinovăția inculpatului este, acesta urmărind uu anumit scop ce se circumscrie laturii subiective a infracțiunii, respectiv in vederea producerii unor consecințe juridice.
Pericolul social al acestei fapte nu poate fi disociat de cel al celorlalte doua, aspectele ce caracterizează persoana inculpatului fiind aceleași si la momentul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea, cu atat mai mult cu cat la acea data se afla in recidiva postcondamnatorie, bineînțeles acest aspect urmând sa fie sancționat sub aspectul regimului juridic aplicat pedepsei si neputând fi avut in vedere ca o stare conștientizată de inculpat in mod special in cazul acestei fapte.
Pentru toate aceste considerente rezultate in urma reanalizării probatoriului, apelul formulat in cauza a fost admis, sentința penala desființata, iar, in rejudecare, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatului, Tribunalul a avut in vedere pe de o parte vârsta inculpatului, poziția sincera si constanta manifestata in cursul procesului penal, circumstanțele săvârșirii faptelor, iar pe de alta parte existenta antecedentelor penale, perseverarea in savarsirea aceluiași gen de fapte, gradul de pericol social al infracțiunilor. In plus, va avea in vedere in cazul infracțiunii de trecere frauduloasa a frontierei statului R savarsirea acesteia in forma continuata cu cinci acte materiale, iar in cazul infracțiunii de fals privind identitatea va face aplicarea art. 37 lit a Cp.
Întrucât infracțiunea prev de art. 293 al 1 Cp a fost săvârșita in cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penala nr. 77/2004 a Judecătoriei Tg S, astfel cum a fost prelungit ulterior,s-a făcut aplicarea art 86/4 Cp, dispunându-se revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin sentința menționata si s-a dispus executarea in întregime a acesteia alături de pedeapsa de 5 luni închisoare aplicata pentru savarsirea infracțiunii de fals privind identitatea,urmând sa rezulte o pedeapsa de 3 ani si 5 luni închisoare.
Întrucât cele trei fapte pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penala nr 3079/2005 a Judecătoriei Brașov, fiind săvârșite pana si inclusiv in data rămânerii definitive a acesteia, in cauza s-a constatat căsunt aplicabile si dispozițiile art. 85 Cp, astfel că Tribunalul a dispus anularea suspendării condiționate a executăriipedepsei de 1 an si 6 luni închisoareaplicata prin sentința anterior menționata.
In consecința, tribunalula făcut aplicarea art 33 lit a, 34 lit b Cp, pedepsele fiind concurente, astfel că a contopit pedepsele de 9 luni închisoare ( aplicata prin decizia dată în apel pentru savarsirea infracțiunii prev de art 70 al 1 din OUG nr 115/2001 ), 1 an închisoare ( aplicata prin prezenta decizie pentru savarsirea infr prev de art 1 al 1 din OUG nr. 112/2002 cu aplic art 41 al 2 Cp ), pedeapsa rezultanta de 3 ani si 5 luni închisoare si pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare rezultata in urma anularii suspendării condiționate a executării acesteia, aplicând in final inculpatului opedeapsa rezultanta de 3 ani si 5 luni inchisoare.
Individualizarea judiciara a executării pedepsei a fost realizata in forma executării in regim de detenție, in cauza nefiind îndeplinite condițiile unei alte modalități de executare, astfel că, in conținutul pedepsei accesorii, date fiind natura infracțiunii, jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie si decizia nr LXXIV din 5.11.2007 a ICCJ privind recursul in interesul legii relativ la interpretarea art 71 Cp, a intrat numaiinterzicerea drepturilor prev de art 64 al 1 lit a teza a II a si b Cp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Brașov, arătând că faptele sale sunt lipsite de urmarea periculoasă.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală,se constată că recursul este fondat, dar pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunea comisă însă, nu au fost valorificate toate împrejurările circumstanțiale ale cauzei raportat la modificările intervenite după aderarea României la Uniunea Europeană, dată de la care este aplicabil principiul liberei circulații a persoanelor, alături de celelalte libertăți fundamentale și care constituie corolarul principiilor comunitare.
În acest, potrivit obligațiilor asumate de România prin Tratatul de Aderare al României și Bulgariei, statul român este obligat să aplice legislația comunitară - atât izvoarele primare, cât și legislația secundară și din acest punct de vedere se impune precizarea că Tratatul CE, care are forța legală a unei Constituții europene are aplicabilitate directă, ceea ce înseamnă că poate fi direct aplicat de către agenții statului.
Principalul act legislativ care guvernează libera circulație a persoanelor este Directiva CE 38/2004, directivă ce trebuie transpusă de către toate statele membre și care consacră tot la de principiu libera circulație a persoanelor,potrivit căreia ibera circulație a persoanelor constituie una dintre libertățile fundamentale ale pieței interne, care reprezintă un spațiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatului.
Tratatul CE prin dispozițiile înscrise în art. 18 și 304 permite introducerea de restrângeri ale dreptului de liberă circulație și de ședere liberă pentru motive ce țin de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică. Pentru a se asigura o definire mai strictă a condițiilor și garanțiilor procedurale sub rezerva cărora cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora li se poate refuza dreptul de intrare sau pot fi expulzați, ceea ce a impus coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulația și șederea străinilor, justificate de motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
De asemenea, sunt prevăzute în detaliu garanții procedurale pentru a se asigura un înalt nivel de protecție a drepturilor cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, în eventualitatea că acestora li se refuză dreptul de intrare sau ședere în alt stat membru, precum și pentru a se respecta principiul conform căruia orice acțiune întreprinsă de autorități trebuie să fie motivată corespunzător.
Statele membre pun în aplicare, până la 30 aprilie 2006, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive, urmând ca acestea să informeze imediat Comisia cu privire la aceasta, astfel că România avea obligația de a transpune directiva la data de 1 ianuarie 2007.
Comisiei îi este comunicat de către statele membre textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum și un tabel de corespondență între prezenta directivă și dispozițiile de drept intern adoptate, obligație încă neexecutată de statul român.
În esență, toți cetățenii europeni au dreptul de ieșire din statul de origine și de intrare în statul gazdă pe baza unui act de identitate valabil.
În speță, dacă inculpatul ar fi ieșit de pe teritoriul statului român pe baza actului de identitate valabil nici nu se mai punea problema existenței vreunei infracțiuni de acest gen, deoarece fapta se considera a fi dezincriminată.
Având în vedere că inculpatul a părăsit teritoriul într-un, fără act de identitate, fiind depistat de autoritățile taliene și a dat o identitate falsă, nu se poate pune în discuție împrejurarea că fapta nu ar mai fi prevăzută de legea penală, dar se pune problema modului și gradului atingerii valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare și a urmării periculoase produse, dar și a condițiilor concrete în care acesta a comis fapta.
Din acest punct de vedere nu este de neglijat că inculpatul a dorit să ajungă în Italia deoarece soția se afla acolo și aflase că dorea să divorțeze, astfel că a intenționat să-și rezolve problemele conjugale, aspect confirmat de martorul audiat în cauză.
Este adevărat că inculpatului i-a fost restricționat dreptul la liberă circulație până în anul 2007 însă, această restricție nu mai poate fi valabilă în prezent nu numai datorită expirării termenului de restricție ci datorită faptului că singurele restricții permise ale libertății de circulație sunt cele care țin de sănătate, ordine și siguranță publică și numai statul gazdă ar mai putea impune o astfel de restricție, dar tot cu respectarea dispozițiilor cuprinse în TCE și în Directiva menționată sub rezerva de produce dovezi clare și certe și că persoana respectivă ar prezenta un pericol real și concret pentru una din valorile menționate.
În aceste condiții instanța are a observa că raportat la noile condiții de circulație în spațiul comunitar (în prezent inculpatul poate să se deplaseze în orice stat comunitar) atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare este minimă, atât prin urmarea socialmente periculoasă, dar și prin modul concret de comitere, fără a neglija împrejurarea că inculpatul a fost animat de dorința de a-și rezolva problemele conjugale, faptele sale nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, așa cum judicios a constatat și instanța de fond.
Raționamentul Tribunalului Brașov deși a pornit de la ipoteza corectă că în prezent nu mai există restricții aduse liberei circulații a persoanelor, este greșit, deoarece are în vedere exclusiv norma de incriminare și a făcut abstracție de legea europeană care nu numai că are aplicabilitate directă, dar are și efect direct și nu se poate susține că prin faptele comise de inculpat s-ar fi putut pune în pericol relațiile interstatale la acel moment deoarece o atare susținere nu numai că este excesivă, dar nu are nici suport legal.
Cum se constată că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului după soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cea ce se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 385/9 pct. 13 Cod procedură penală.
Acest caz de casare are în vedere lipsa uneia din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, astfel cum este definită aceasta în textul art. 17 Cod penal și nu trebuie limitat doar la situațiile în care ar fi vorba doar de o faptă care în realitate nu este infracțiune, ci eventual contravenție, faptă civilă, abatere, deoarece pericolul social al faptei prevăzute de legea penală reprezintă o condiție sine qua non pentru ca o faptă să fie calificată ca infracțiune si aceasta a fost și rațiunea legiuitorului pentru care a prevăzut impedimentul în exercitarea și continuarea acțiunii penale ca adiacent la celui referitor la împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, respectiv la lit. b/1 a art. 10 Cod procedură penală.
Față de cele reținute mai sus, se constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat și în condițiile art. 385/9 pct. 13 și art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite, se va casa decizia penală atacată și se va menține sentința penală nr. 1129/13 iunie 2007 Judecătoriei Brașov ca legală și temeinică.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 346/3 decembrie 2007 Tribunalului Brașov, pe care o casează și menține sentința penală nr. 1129/2007 a Judecătoriei Brașov.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SF/22.05.2008
Dact MB/30.05.2008
- 3 exemplare -
Jud fond M
Jud apel - +
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Elena Barbu, Constantin Epure
