Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 15/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.15/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 271/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.6245/278/209.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul recurent, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs și un memoriu, formulate de condamnatul recurent prin apărător ales.
Instanța constată că din eroare s-a consemnat în încheierea din data de 15.12.2009 că revizuentul condamnat a fost lipsă, întrucât în realitate acesta a fost prezent în instanță.
Apărătorul ales al condamnatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al condamnatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și a se trimite cauza instanței de fond Judecătoria Petroșani spre rejudecare.
În susținerea recursului învederează că instanțele au comis o gravă eroare întrucât în ceea ce privește pe partea civilă deși aceasta dat declarație că s-a împăcat cu inculpatul și nu are nicio pretenție în cauză nu s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.h Cod procedură penală.
Mai arată că cererea de revizuire vizează audierea martorilor, și persoane care nu au fost audiate în cauză și care cunosc și pot relata aspecte esențiale despre care instanțele nu au avut cunoștință.
Precizează că la judecarea fondului cauzei instanțele nu au făcut o minimă cercetare cu privire la fapta dedusă judecății.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată întrucât cele invocate de revizuent prin apărător constituie cereri în probațiune și nu motive de revizuire.
Mai arată că cu ocazia judecării cererii de revizuire nu se poate obține o prelungire a probatoriului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei, avându-se în vedere concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 467/24 august 2009, Judecătoria Petroșania respins cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 688/02 iulie 2004 Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr. 679/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 688/02.07.2004 a Judecătoriei Petroșanis -a dispus condamnarea inculpatului la 1 an închisoare pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin, prev de art. 11 al.1 din Legea 60/2003 (parte vătămată ), 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin prev de art. 11 al. 1 din legea 60/2003 (parte vătămată ) și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin prev de art. 11 al. 1 din legea 60/2003 (parte vătămată ).
În baza disp. art. 33-34 pen. instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza disp. art. 81,82 cod pen. stabilindu-se termen de încercare pe o durată de 4 ani.
Sub aspect civil, în baza art. 14 corob. cu art. 346 cod proc. pen. și cu art. 999 și 1001 civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 240 milioane lei vechi către parte civilă -, la plata sumei de 360 milioane lei vechi către partea civilă, iar în ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă, instanța a dispus respingerea acestora în totalitate.
Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 16.904.976 lei vechi către partea civilă Spitalul de Urgență P și la plata sumei de 27.304.660 lei vechi către partea civilă Spitalul Clinic Județean nr. 1
În cursul urmăririi penale și al cercetărilor judecătorești desfășurate la instanța de fond, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că se face vinovat de neluarea măsurilor strict reglementate de lege, pentru prevenirea atacului canin, însă apreciind că și părțile vătămate au o cotă parte de vinovăție întrucât prin manifestările acestora au determinat câinele să se comporte violent. Inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate în cauză de către părțile civile în măsura dovedirii acestora.
Împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de fond inculpatul și părțile civile au promovat apel, inculpatul solicitând, în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. c cod proc. pen. pentru comiterea celor trei infracțiuni la Legea 60/2003, iar în subsidiar, a solicitat reducerea despăgubirilor civile acordate părților civile - și, sumele stabilite de instanța de fond fiind apreciate de către inculpat ca fiind exagerate în raport cu leziunile suferite de acestea.
Prin decizia penală nr. 280/27.06.2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal 9892/2004 s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului introdus de inculpatul -.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara, motivat de faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, solicitând casarea hotărârilor atacate, reducerea pedepsei aplicate și diminuarea despăgubirilor stabilite.
Prin decizia penală nr. 679/24.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iulia în dosarul penal nr. 5292/2005 s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, apreciindu-se ca în baza probelor administrate în cauză, instanțele de judecată au stabilit o corectă stare de fapt, vinovăția inculpatului în săvârșirea celor trei infracțiuni la Legea 60/2003 fiind pe deplin dovedită, ia pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, au fost bine individualizate.
Revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 688/2004 a Judecătoriei Petroșani, motivat de faptul că instanța in mod nelegal l-a condamnat penal pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin, prev de art. 11 al.1 din Legea 60/2003 la momentul producerii incidentului deși era proprietarul câinelui nu îi poate fi imputat faptul că nu ar fi luat măsurile de evitare a unui atac canin,deoarece la momentul când lăsa câinele în grija personalului le preda botnița și lesa pe care persoana exercitat puterea de direcție și control asupra sa trebuia să le folosească.
Revizuientul a solicitat prin cerere ca procurorul să administreze proba cu martorii și legat de comportamentul câinelui și atitudinea și grija revizuientului pentru acesta și a invocat ca temei de drept art. 394 lit. a pen.
Din economia dispozițiilor 394. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții rezultă, concomitent, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cale judecătorească pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393. proc. pen. și numai pentru cauzele prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac, la alte situații privitoare la pretinsa nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau cu privire la raționamente jurisdicționale eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate, de exercitarea cererii de revizuire în condițiile legii, cu referire la dispozițiile art. 393 și 394. proc. pen. și a inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată, a simplei nemulțumiri a acesteia cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere, fie afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia, neîncadrabile în dispozițiile legale menționate.
Cazul de revizuire cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) pen,invocat de către revizuient prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior așa cum se tinde în cauză.
De asemenea, probele fiind noi, trebuie ca ele să nu fi fost cunoscute anterior, respectiv cunoașterea lor să aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii.
Împrejurarea relevată de revizuient nu este una nouă și nu relevă un fapt necunoscut de instanță la data judecății. Mai mult, în faza judecații pe fond a cauzei a declarat ca recunoaște săvârșirea faptei,respectiv că se face vinovat de neluarea măsurilor strict reglementate de lege,pentru prevenirea atacului canin,însă și părțile vătămate au o culpă în tot ceea ce s-a întâmplat.
Faptul sau împrejurarea pe care revizuientul o invocă în fața instanței trebuie să aibă un caracter absolut nou. Or în cauză este vorba de martori ce putea depune mărturie și în timpul procesului. Schimbarea declarației inculpatului prin cererea de revizuire nu poate fi apreciată ca o împrejurare nouă necunoscută de instanță.
În sens strict, prin probe noi sau împrejurări noi cunoscute instanței, se înțelege acele fapte sau împrejurări care au fost cu totul străine dosarului cauzei și pe care instanța nu le-a sesizat sub nici o formă.
În consecință s-a apreciat că împrejurarea că revizuientul nu mai recunoaște săvârșirea faptei, nu reprezintă o împrejurarea nouă care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei și ea nu este de natură să înlăture o eroare judiciară prin pronunțarea unei soluții diametral opuse.
Nici proba cu martorii propuși de revizuient nu a putut fi apreciată de instanță ca fiind o probă nouă de natură a înlătura o eroare judiciară motivat de faptul ca prin administrarea acestei probe instanța nu ar face decât să prelungească probatoriul administrat pentru fapte sau împrejurări care au fost cunoscute la fond. Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul, formulată împotriva sentinței penale 688/2004 a Judecătorie definitivă prin decizia penală 679/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de revizuire în principiu.
Prin decizia penală nr. 271/A/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul revizuientului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin cererea de revizuire, apelantul a arătat că dorește să propună noi martori, pentru a proba împrejurarea că la momentul la care părțile vătămate au fost atacate de câinele său, animalul se afla în grija unui angajat, acesta fiind responsabil de neluarea măsurilor corespunzătoare de prevenire a atacului canin.
Tribunalul a constatat că motivul pe care revizuientul și-a întemeiat cererea nu se regăsește între cazurile limitativ prevăzute de art. 394.pr.pen. în care revizuirea este admisibilă, iar motivul invocat de revizuient nu constituie o faptă sau împrejurare nouă, care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei, în înțelesul art. 394 al. 1 lit. a pr.pen.
S-a arătat că martorii propuși prin cererea de revizuire erau cunoscuți de revizuient și proba ar fi putut fi prezentată încă de la soluționarea fondului, însă revizuientul nu a propus proba.
Mai mult, a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat în fața instanței, asumându-și vinovăția pentru neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin.
S-a constatat că în prezent revizuientul și-a schimbat poziția și tinde la o prelungire, chiar răsturnare a probatoriului administrat în fața instanțelor care au soluționat fondul cauzei și căile de atac ordinare, acest lucru nefiind permis în procedura revizuirii, așa cum corect a reținut prima instanță.
S-a apreciat că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, fără a se impune modificarea ei sub vreun aspect, apelul fiind respins.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, revizuientul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocând în principal incidența prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h pr.pen. având în vedere că partea civilă a declarat în faza de urmărire penală, la data de 08.08.2003, că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva sa.
În completarea motivelor de recurs, susținute oral la termenul din 12.01.2010, recurentul a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât nu s-au efectuat demersuri minime pentru verificarea temeiniciei cererii, fiind esențială audierea martorilor, și.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul revizuientului este nefondat.
Potrivit art. 394 al. 1 lit. a pr.pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi atacate cu revizuire când se descoperă fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
De asemenea, conform art. 394 al. 2.pr.pen. cazul de la lit. a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Textul legal face referire expresă la fapte și împrejurări(thema probandum - obiectul probațiunii), care în accepțiunea legiuitorului urmează să fie noi, necunoscute de instanță la momentul soluționării fondului cauzei, iar nu la mijloacele de probă noi.
Curtea constată că în cursul judecării pe fond a cauzei, precum și cu ocazia soluționării căilor ordinare de atac, revizuientul a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv faptul că era responsabil, conform legii, de luarea măsurilor necesare pentru prevenirea atacului canin.
În prezenta cerere, revizuientul tinde la stabilirea nevinovăției sale, susținând că la momentul atacului, câinele nu se afla în paza sa, ci a unui angajat.
Curtea constată că aceste aspecte reprezintă în fapt apărări, formulate după soluționarea definitivă a cauzei, apărări care puteau fi prezentate și în fața instanțelor care au judecat într-un ciclul ordinar al procedurilor, neexistând impedimente în acest sens.
Modificarea poziției revizuientului, după condamnarea sa definitivă, nu poate constitui un motiv de revizuire, conform art. 394 al. 1 lit. a pr.pen. iar administrarea unor probe noi, în sprijinul noilor susțineri, nu poate fi primită în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, solicitarea de casare a hotărârilor și de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Petroșani, în vederea audierii martorilor propuși, nu este justificată, în mod corect prima instanță examinând mai întâi admisibilitatea cererii formulate, conform art. 403 pr.pen.
În ceea ce privește retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, Curtea constată că aceasta a dat o declarație în sensul arătat la data de 08.08.2003, în faza de urmărire penală, după care a revenit, iar în declarațiile ulterioare, inclusiv în căile de atac declarate, a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru fapta reclamată și a formulat pretenții civile.
În contextul menționat, aspectele arătate au fost cunoscute de primele instanțe, astfel că nu reprezintă o împrejurare nouă, în accepțiunea art. 394 al. 1 lit. a pr.pen. pentru a constitui temei al cererii de revizuire.
Motivul arătat ar putea constitui, eventual, un caz de contestație în anulare, conform art. 386 lit. c pr.pen. însă acesta nu poate reprezenta, în condițiile arătate, un temei al cererii deduse judecății.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 394 al. 1 lit. a și al. 2.pr.pen. Curtea constată că prima instanță a dispus, în mod corect, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuientul, iar instanța de apel a menținut just această soluție, criticile recurentului fiind nefondate.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 271/A din 19.10.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/25.01.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
