Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 216/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ Nr. 216/2008

Ședința publică de la 22 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu

JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter

JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

- procuror

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, inculpata și partea civilă împotriva deciziei penale numărul 391/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata recurentă asistată de avocat -cu delegație de apărător ales și partea civilă recurentă asistată de avocat -apărător ales, lipsind părțile civile intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care cu respectarea normelor procedurale, s-a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosarul cauzei.

Părțile învederează instanței că nu s-a putut ajunge la nici o înțelegere și nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta parchetului susține recursul cum a fost formulat în scris solicitând în temeiul art. 395/9 pct.14 Cod pr.penală raportat la art. 385/15 al.1 pct.2 lit.d Cod pr.penală, admiterea lui, casarea deciziei recurate și rejudecând, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatei raportat la corecta încadrare juridică pentru infracțiunea comisă. Consideră că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art. 11 alin. 1,2 din OUG nr. 55/2002 raportat la art. 184 Cod penal.

Avocatul părții civile solicită admiterea recursului formulat de aceasta, casarea celor două hotărâri pronunțate și rejudecând, condamnarea inculpatei pentru fapta comisă și acordarea daunelor materiale și morale în totalitate așa cum s-a solicitat.

Sub aspectul laturii penale, solicită admiterea recursului parchetului.

Prin atacul direct al câinelui asupra părții vătămate, aceasta s-a apărat, a căzut, producându-se leziunile descrise în expertiza medico-legală efectuată în cauză, rămânând cu un handicap permanent de 20%.

Sub aspectul laturii civile, solicită acordarea în totalitate a despăgubirilor așa cum au fost solicitate. În perioada de convalescență, partea vătămată nu s-a descurcat singură, plătind alte persoane, a suferit operații, a fost necesară achiziționarea de obiecte medicale, motiv pentru care a luat un credit de la bancă.

Cu privire la acordarea daunelor morale, se impune de asemenea acordarea lor în totalitate așa cum au fost solicitate.

Solicită cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, conform notei de cheltuieli depuse la dosar.

Avocata inculpatei recurente invederează instanței că a atacat hotărârea instanței de apel sub aspectul laturii civile, singura obiecție având-o asupra cuantumului daunelor morale la care aceasta a fost obligată.

Apreciază că suma de 10.000 lei acordată de instanța de apel cu titlu de daune morale este peste posibilitățile de plată ale inculpatei și solicită reducerea acestui cuantum raportat la circumstanțele în care s-a produs fapta.

Cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea lui ca nefondat.

Având în vedere modalitatea concretă în care s-au petrecut faptele, din punctul de vedere al inculpatei, se impune menținerea soluției de achitare. A fost un incident scăparea câinelui inculpatei din curte, în speță fiind vorba despre o acțiune în fugă a acestuia spre partea vătămată pe care a speriat-o și nu a fost o acțiune de atac, astfel că nu se impune schimbarea hotărârii Tribunalului Hunedoara sub aspectul laturii penale.

Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea lui ca nefondat.

Avocatul părții civile solicită respingerea recursului formulat de inculpată ca nefondat.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de inculpată și partea civilă ca nefondate.

Având ultimul cuvânt, inculpata, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, arătând că scăparea câinelui din curte a fost o întâmplare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Se constată că prin sentința penală nr. 167/2007, pronunțată de Judecătoria Petroșani, în temeiul art. 11 pct. 1,2 din Legea nr. 60/2003 privind aprobarea OUG nr. 55/2002, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin.

n temeiul art. 81 Cod penal,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 14, 346 Cod proc. penală, art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și în consecință a obligat inculpata la plata sumei de 3810 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale către partea civilă.

În temeiul art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Municipal în sumă de 1.554,95 lei și către Spitalul Clinic Județean de Urgență T Clinica de Ortopedie 1 la plata sumei de 691,34 lei.

În temeiul art. 191 Cod proc. penală, a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 Cod proc. penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în luna martie 2005, inculpata a achiziționat un pui de câine, pe care îl ținea la domiciliul din municipiul,-.

În data de 24 martie 2006, simțind apropierea stăpânei sale, care răspunde la numele de, a fugit în întâmpinarea acesteia la poartă, alergând în jurul autoturismului, în acest timp pe stradă cobora partea vătămată și fiica sa minoră în vârstă de 13 ani,. Văzându-le, care avea aproximativ 1 an și potrivit susținerilor inculpatei, era foarte jucăuș, a fugit către acestea lătrând.

Neavând lesă și nici botniță, partea vătămată s-a speriat deoarece deși mic ca vârstă, este de mare.

Partea vătămată a început să strige, iar a fugit pe stradă, unde se mai aflau în libertate și alți câini, după care s-a reîntors, lătrând. Fiindu-i frică, partea vătămată a împins-o în spate pe fiica sa minoră, cu intenția de aop roteja și cu plasa de alimente pe care o avea în mână, a încercat să se apere, aruncând-o spre câine.

Acesta a prins-o, a smucit-o dezechilibrând-o pe partea vătămată care a căzut. a fugit din nou pe stradă, inculpata reușind să îl prindă mai târziu, după circa 5 minute astfel cum a susținut partea vătămată.

Inculpata a venit apoi în ajutorul părții vătămate care șchiopăta.

Susținând că nu are nevoie de control medical, partea vătămată a acceptat oferta inculpatei de aoc onduce acasă cu autoturismul. Aceasta și-a exprimat regretul pentru cele întâmplate și a rugat-o să o sune dacă va avea nevoie de ceva.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul statuat de lege, partea civilă și inculpata.

Prin apelul declarat, partea civilă a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate, solicitând majorarea lor potrivit constituirii de parte civilă.

Prin apelul declarat, inculpata a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul laturii penale, solicitând aducerea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. b/1 și C.P.P. sub aspectul laturii civile cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată.

Prin decizia penală nr. 391/A/2007, Tribunalul Hunedoara:

admis ca fondate apelurile introduse de către partea civilă și inculpata împotriva sentinței penale nr. 167/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, a desființat parțial sentința atacată și în consecință:

A stabilit la 5610 lei cuantumul despăgubirilor civile materiale la care inculpata urmează a fi obligată să le plătească părții civile.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală și art. 18/1 Cod penal, a achitat pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 11 pct. 1 și 2 din Legea nr. 60/2002. privind aprobarea OUG nr. 55/2002.

În baza art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.

A stabilit la 10.000 lei cuantumul daunelor morale pe care inculpata va fi obligată să le plătească părții civile.

A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că instanța de fond, acordând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale in cuantum de 3.810 lei a pronunțat o sentință netemeinica.

Astfel, nu au fost avute in vedere cheltuielile făcute de partea civila cu menajul in gospodăria familiei in cuantum de 1800 RON, după cum se dovedește cu martora, audiata de către instanța de apel, astfel ca apelul pârtii civile este fondat sub acest aspect.

Față de starea de fapt reținuta, instanța considera ca in speța sunt incidente disp. art. 181.pen. potrivit căruia nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărare de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpata și partea civilă.

Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa solicitat casarea hotărârii atacate și după reținerea cauzei spre rejudecare, pronunțarea unei soluții temeinice de condamnare a inculpatei.

În motivarea recursului declarat, sunt aduse critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii atacate și anume că nu se impunea achitarea inculpatei în temeiul art. 18/1 Cod penal ci condamnarea acesteia, având în vedere pericolul social concret al faptei cu urmările produse.

Prin recursul declarat, partea civilă a solicitat casarea hotărârilor atacate, iar în urma rejudecării cauzei, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina ei prin actul de sesizare a instanței. Sub aspectul laturii civile, a solicitat obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în cuantumul solicitat.

Prin recursul declarat, inculpata a solicitat casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului daunelor morale stabilite.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În baza probelor administrate, coroborate cu declarațiile părții vătămate și inculpatei, atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecății, vinovăția inculpatei fiind pe deplin dovedită.

Astfel, inculpata, din luna martie 2005 deține un câine de rasă, care face parte din categoria câinilor periculoși - art.1 lit.b din Legea nr. 60/2003 - pentru care accesul în locurile publice este permis dacă aceștia poartă botniță și sunt ținuți în lesă de către o persoană care să aibă vârsta minimă de 18 ani ( art.6 al.4 din Legea nr. 60/2003 și art. 3 din OUG nr. 55/2002).

Ori, în data de 24.03.2006, acest câine se afla nesupravegheat pe strada - din municipiul.

În acest timp partea vătămată cobora strada împreună cu fiica minoră. În momentul în care s-au apropiat, a fugit către acestea, lătrând. Partea vătămată a împins-o în spate pe fiica sa minoră, aruncând în același timp către câine cu o plasă în care avea alimente, în scopul de a se apăra. Acesta a prins-o și a smucit-o, dezechilibrând-o pe partea vătămată care căzut.

Inculpata avenit în ajutorul părții vătămate, conducând-o acasă cu autoturismul, partea vătămată afirmând că nu are nevoie de control medical. După câteva ore, starea sănătății părții vătămate s-a înrăutățit, fiind transportată de soțul inculpatei la Spitalul.

Urmare căderii, partea vătămată a suferit o fractură platou tibial drept și ruptură ligament încrucișat ant. genunchi drept. Pentru vindecarea leziunilor traumatice și a consecințelor acestora părții vătămate i-au fost necesare 140-150 zile de îngrijiri medicale. În prezent, partea vătămată prezintă sechele post-traumatice, care deși nu determină reducerea capacității de muncă, totuși determină invaliditate post-traumatică de 20% conform criteriilor de determinare a gradului de invaliditate post-traumatică în materia asigurărilor facultative de persoane.

Inculpata a regretat sincer fapta comisă, oferindu-se să o ajute pe partea vătămată și să o conducă zilnic pe fiica acesteia la școală.

Având în vedere modul în care a fost săvârșită fapta cât și persoana și conduita inculpatei, Curtea apreciază că, așa cum a reținut și instanța de apel, fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Daunele morale în sumă de 10.000 lei stabilite de instanța de apel, reprezintă o reparație echitabilă în raport cu urmarea produsă, suferința fizică și psihică produse părții vătămate.

Daunele materiale în sumă de 5.610 lei au fost judicios stabilite de instanțele de fond și apel; celelalte daune materiale solicitate de partea civilă nefiind dovedite, nu se pot acorda.

Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 Cod pr.penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpata și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 391/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.

Obligă recurentele și la plata sumei de câte 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact LS/2 ex/16.05.2008

Jud. fond.:

Jud. apel:,

Președinte:Stanca Ioana Marcu
Judecători:Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter, Oana Maria Călian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 216/2008. Curtea de Apel Alba Iulia