Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.100/

Ședința publică din data de 19 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 3: Viorica Costea

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - cu domiciliul în comuna, sat, județul T, împotriva deciziei penale nr.104 din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.540 din data de 22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat e - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.16/2009, emisă de Baroul Tulcea - Cabinet avocat.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.

Avocat solicită a se constata încetată delegația emisă pentru recurentul inculpat

Curtea, procedează la audierea recurentului inculpat e, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.

Recurentul inculpat e depune la dosar un CD ce conține filmări de la momentul în care mașina a fost oprită și au început cercetările.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat e arată că nu vizionat CD-ul întrucât nu știa de existența acestuia.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat e critică decizia pronunțată de Tribunalul Tulcea, motivat de împrejurarea că aceasta se dorește a fi rezultatul reaudierii unui martor, respectiv. Solicită a se observa că, în situația în care se va face o comparație între declarația martorului la instanța de fond cu cea dată în faza apelului nu se va găsi nicio deosebire. Acesta a declarat că nici un moment la volanul mașinii nu s-a aflat recurentul. La fila 8 din dosarul de urmărire penală se poate observa o diferență legată de persoana care a condus mașina. La momentul începerii urmăririi penale martorul a declarat textual că nu-și amintește dacă inculpatul este persoana care a condus mașina pe drum, pentru că a adormit întrucât era foarte beat.

Martorul audiat la instanța de fond declară în fața instanței de apel că nu-și mai poate aminti dacă inculpatul astăzi prezent este cel care conducea mașina. Instanța de apel, martora a declară că nu-l cunoaște pe inculpat și că nu l-a văzut niciodată. Această susținere trebuie înțeleasă ca în contextul în care face afirmația chiar recurentul martora nu a existat la momentul în care avut discuția cu el.

Cu privire la atitudinea oscilantă a inculpatului reținută de Tribunalul Tulcea, arată că la fila 5 în dosarul de urmărire penală, inculpatul a afirmat că vehicul staționa și el aștepta un șofer care s-a dus după benzină. Declarație susținută permanent. . la instanța de apel au fost înlăturate toate declarațiile martorilor propuși în apărare și nici nu face trimitere la declarația lui.

În concluzie, în principal, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Tulcea, iar în subsidiar, în situația în care se va reține împrejurarea că inculpatul a condus mașina să se constate că nu există probe în sensul că acesta ar fi intrat cu mașina în localitate, împrejurare în care solicită achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală în referire la art.181Cod penal.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul eaf ost oprit în trafic de către organele de poliție, iar procesul-verbal încheiat de acesta a fost semnat și de martora a, chiar dacă aceasta nu l-a mai recunoscut ulterior, însă a precizat că în momentul opririi se găseau doar două persoane. Față de împrejurarea că în timpul cercetării judecătorești au fost audiați doi martori care nu au fost convingători, consideră că în mode corect instanța le-a înlăturat depozițiile.

Cu privire la faptul dacă drumul era public sau nu, acest lucru îl stabilește autoritățile competente, însă din probe rezultă că autoturismul a fost oprit în fața locuinței martorei Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul e, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea ca temeinică și legală.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat e susține că este nevinovat.

- CURTEA -

Asupra recursului penal de față;

Judecătoria Tulcea, județ T, prin sentința penală 540 din 22 mai 2008, în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod penal, a dispus achitarea inculpatului e, pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 (actualmente art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002) cu aplicarea art. 37 li. a Cod penal.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 540 din 22 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Tulceaa fost admis de Tribunalul Tulcea prin decizia penală nr. 104 din 31 octombrie 2008, după cum urmează:

S-a desființat în totalitate sentința penală nr. 540 din 22.05.2008 a Judecătoriei Tulcea și, rejudecând:

În baza art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, -, născut la 5.02.1960, domiciliat în satul, comuna, județul T cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, recidivist, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 Cod penal.

A revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 638/29.03.2005 a Judecătoriei Tulcea pe care o cumulează cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat ( judecata în fond).

Cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia ( în apel).

Onorariu apărător oficiu, în sumă de 100 lei s-a decontat din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați T, pentru avocat.

Împotriva deciziei penale, a declarat recurs inculpatul e în termen. Oral se susține nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale, deoarece instanța de control judiciar nu a coroborat probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, reținând pentru a stabili situația de fapt, numai cele administrate în acuzare, în faza de urmărire penală, și care, readministrate în faza de cercetare judecătorească, s-au dovedit a fi confuze, contradictorii.

Deoarece instanța a dat o interpretare eronată probelor cu ocazia stabilirii stării de fapt și, implicit a vinovăției inculpatului pentru fapta dedusă judecății, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea hotărârii instanței de fond.

Verificând din oficiu, motivele de recurs, constată:

Din examinarea declarației inculpatului, a martorilor, e, a, audiați în faza de cercetare judecătorească, rezultă că, inculpatul s-a întâlnit cu martorul la cherhanaua din localitatea, județ T, ocazie cu care a fost rugat să meargă până în localitatea, să se uite la motorul bărcii, care prezintă o defecțiune, rugându-l să conducă și autovehiculul până în localitatea respectivă.

Martorul, a condus autoturismul până în apropiere de, deoarece s-a oprit, datorită penei de combustibil. Martorul s-a deplasat până la, în timp ce inculpatul și martorul, care ocupa locul din dreapta șoferului, și dormea, au rămas în așteptare.

Cât a lipsit martorul, inculpatul a urcat la volan și a dat să pornească motorul, să constate personal de ce s-a oprit.

Între timp, a sosit și un lucrător de poliție care i-a solicitat actele și permisul de conducere, dar inculpatul a refuzat să le prezinte, susținând că nu este șoferul autoturismului. A dat între timp un telefon martorului pentru a veni la mașină.

În faza de urmărire penală, martorul nu a fost audiat, fiind plecat în voiaj, fiind navigator.

În dosarul de urmărire penală, la pagina nr. 5, se află procesul verbal din 28 august 2006, încheiat de lucrătorii de poliție de la Postul de Poliție, din care rezultă textual la alin. 5 " fiind întrebat numitul despre modul de conducere a autoturismului, acesta declară verbal că staționa și îl așteaptă pe șofer".

În cel de-al doilea proces verbal - fila 6 - se consemnează ( vezi pagina 2 ) că, numitul, refuză să semneze procesul verbal și nici nu dă o declarație, decât în prezența unui apărător.

În dosarul de urmărire penală, care conține 20 de pagini, martorului, i-au fost luate trei declarații, iar martorul două declarații.

Primul martor, constant a declarat că a băut foarte mult, la cherhana, l-a rugat pe inculpat să-l ia cu mașina până acasă, a adormit între timp și când s-a trezit, era singur în autoturism.

După ce a venit lucrătorul de poliție, inculpatul l-a rugat să-l sune pe martorul care era la, după benzină, după ce l-a sunat, a plecat pe jos acasă.

În timp ce martorul declară că a auzit când inculpatul refuza să-i dea actele, susținând că mașina era staționată și așteaptă pe șofer, reaudiat în instanță, martorul, declară că s-au exercitat presiuni asupra lui de către lucrătorul de poliție, amenințându-l că nu va mai pleca în voiaj.

Așa cum au fost expuse probele administrate în faza de urmărire penală, nu rezultă că autovehiculul a fost oprit în trafic și nemijlocit să se constate că inculpatul se afla la volanul autoturismului.

Faptul că inculpatul se afla la volan, în momentul când acesta staționa, iar apărările sale nu au fost verificate, nu demonstrează și faptul că acesta a condus autoturismul pe drumurile publice.

La dosar nu există o adresă din partea poliției rutiere din care să rezulte că nu figurează cu permis de conducere sau alte motive de încetare a dreptului de a conduce.

Având în vedere că dubiile, nu au putut fi înlăturate de către Tribunalul Tulcea, persistând starea de incertitudine cu privire la persoana care a condus autovehiculul, constată că in cauză operează principiul in dubio pro reo, aspect ce a fost corect reținut de către instanța de fond și care a pronunțat o soluție de achitare.

Ca atare, urmează a admite ca fondat recursul, a casa în totalitate decizia pronunțată de tribunal și a menține ca fondată, legală și temeinică, hotărârea instanței de fond, Judecătoria Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515pct.2 lit."a" Cod procedură penală;

Admite ca fondat recursul penal declarat de inculpatul - cu domiciliul în comuna, sat, județul T, împotriva deciziei penale nr.104 din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.540 din data de 22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.

Casează decizia penală a Tribunalului Tulcea și menține hotărârea primei instanțe.

Onorariu avocat oficiu 50 lei - avocat se decontează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Jud. fond.:

Jud.apel:,

Red.dec.jud.: - /13.03.2009

Tehnored.gref.

3 ex./18.03.2009

Președinte:Zoița Frangu
Judecători:Zoița Frangu, Adriana Ispas, Viorica Costea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Constanta