Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
2498/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.101/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.202/A/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 10).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat din oficiu, cu delegație de substituire la dosar, care solicită instanței să se aprecieze asupra onorariului conform Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penale, având în vedere că i-a încetat delegația pentru asistarea din oficiu a inculpatului, ca urmare a prezentării apărătorului ales.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că instanța de apel nu a luat în considere cele invocate de către apărarea inculpatului și a dispus respingerea apelului declarat de către inculpat. Critică decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere următoarele motive: a fost invocată o excepție de nulitate relativă, în sensul că, în faza de urmărire penală, inculpatului nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, aflându-se în stare de libertate, inculpatul a fost citat la o lată adresă și prin urmare i-a fost încălcat dreptul la apărare, deși adresă corectă a fost comunicată de.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, arată că inculpatul a condus pe un drum forestier, la ora 01.00 noaptea, întrucât sora sa era grav bolnavă, considerând că unei astfel de infracțiuni îi lipsește latura subiectivă.
Față de aceste considerente, în baza art.389/9 pct.18 C.P.P. coroborat cu art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a C.P.P. solicită să se dispună achitarea inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea răspunderii penale cu una administrativă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat, pentru toate aspectele invocate de către apărarea inculpatului. Apreciază că în mod corect, instața de apel, a respins apelul care s-a întemeiat având aceleași motive, având în vedere urmăroarele: în ceea ce privește neprezentarea materialului de urmărire penală, cu toate că a fost citat la o adresă greșită, având în vedere că nu era o persoană prev de situațiile art.171 și 197.C.P.P. apreciază că încălcarea acestei dispoziții legale, nu poate atrage nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă. Inculpatul a fost prezent la judecarea în fond a cauzei și asistat de un apărător ales, dar nu s-a invocat acest aspect ce ține de neregulile procedurale la primul termen de judecată, cu procedură completă, astfel că invocarea sa după condamnarea de primă instanță, pentru prima oară în apel, a acestui aspect, consideră este tardiv formulată.
În ceea ce privește lipsa intenției inculpatului de a conduce pe drumurile publice, avându-se în vedere segmentul de drum public pe care inculpatul a mers cu mașina, și faptul că nu a avut intenția să se distreze, ci să ajute pe o persoană, solicită a se avea în vedere că legiuitorul incriminează această faptă indiferent de segementul de drum pe care conduce inculpatul.
Referitor la aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, fie pe achitare, în baza art.18/1 Cod Penal, fie cu înlocuirea răspunderii penale prev. de art.91 Cod Penal, solictă a se avea în vedere, că raportat la fapta concretă săvârșită și față de multitudinea de condamnări ale inculpatului, evidențiată în fișa de cazier judiciar, avându-se în vedere și natura infracțiunii precum și urmările pe care le poate avea săvârșirea ei, toate aceste argumente, conduc la opinia că este necesară aplicarea unei pedepse și nu ale unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul și totodată, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 480/23.10.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea - Secția Penală, în temeiul art.334 proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic, art.37 lit.a pen. în infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic, art.37 lit.a și b pen.
În temeiul art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic, art.37 lit.a și b pen. art.74 alin.1 lit.c și alin.2 pen. rap. la art.80 pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice iară a deține permis de conducere.
În temeiul art.61 alin.1 pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului, prin sentința penală nr. 4405/2005 pronunțată de Judecătoria Craiova, pentru restul neexecutat de 720 zile de închisoare din pedeapsa închisorii de 6 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 946/08.10.2002 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 443/2002, definitivă prin decizia penală nr. 2831/12.06.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
În temeiul art.61 alin.1 teza finală pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, de 6 luni închisoare, cu restul neexecutat de 720 zile de închisoare din pedeapsa închisorii de 6 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 946/08.10.2002 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 443/2002, definitivă prin decizia penală nr. 2831/12.06.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul executând în final pedeapsa de 720 zile de închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a și lit.b pen.
S-a dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București - Oficii, a sumei de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, d-na avocat, în parte.
În temeiul art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut - în esență - că:
Prin rechizitoriul nr.1797/P/2007 din data de 16.07.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, s-au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere - fără permis - pe drumurile publice a unui autovehicul, prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art.37 lit.a pen.
În actul de sesizare a instanței de judecată, s-a reținut, în fapt, că la data de 08.02.2007, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție au oprit în trafic, pentru un control de rutină, autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpatul, pe str. 1 - 1918 din satul, comuna, județul I, constatându-se că acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- din data de 30.07.2008.
Examinând materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, conform art.63 alin.2 proc.pen. instanța de fond a reținut că, în noaptea de 07/08.02.2007, inculpatul a fost solicitat de sora sa, să meargă la aceasta acasă pentru aod uce la spital întrucât avea o gravă problemă de sănătate, astfel cum rezultă din declarația dată de inculpat și din declarația martorului.
Din coroborarea acelorași mijloace de probă, a rezultat că inculpatul a solicitat unui vecin, care îi asigura de regulă transportul cu mașina, să îl ducă la sora sa, dar acesta a refuzat întrucât consumase băuturi alcoolice.
Din coroborarea mijloacelor de probă arătate anterior cu procesul-verbal de depistare se reține că, în jurul orelor 01.00, inculpatul a condus autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, proprietatea numitei (concubina inculpatului), pe drumurile publice din comuna, plecând de la domiciliul său situat pe- până la prietenul său - martorul - și ulterior înspre domiciliul surorii sale, situat în satul, comuna, județul
Din coroborarea acelorași mijloace de probă, a rezulat că după ce a parcurs aproximativ 2 km. inculpatul a fost oprit de organele de poliție și, la solicitarea acestora de a prezenta documentele personale și ale autoturismului, a răspuns că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Din adresa nr. 43919/392/12.03.2007, emisă de Instituția Prefectului - Județul I - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, coroborată cu declarațiile date de inculpat și cu declarația martorului, a rezultat faptul că inculpatul nu deține permis de conducere.
Din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, sat (filele 21-22 ), a rezultat că strada pe care a fost depistat inculpatul - str. 1 - 1918 - aparține domeniului public.
Având în vedere traseul parcurs de inculpat (care a plecat de pe str. - -, a condus în continuare pe str. 1 - 1918 și, după ce a fost oprit, și-a continuat drumul către locuința surorii sale - astfel cum a arătat martorul ), susținerea inculpatului în sensul că ar fi condus autoturismul pe un câmp și doar ar fi traversat un drum public urmează fi înlăturată ca nefondată, o asemenea susținere necoroborându-se cu niciun mijloc de probă administrat în cauză, conform exigențelor art.69 proc.pen.
Din declarația dată de martorul, s-a reținut că inculpatul are - în general - o conduită corespunzătoare în societate, se află într-o relație de concubinaj, are doi copii în întreținere.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, a rezultar că acesta este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie - față de condamnarea din sentința penală nr. 946/08.10.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală în dosarul nr. 443/2002 - și, respectiv, starea de recidivă postexecutorie față de restul condamnărilor.
În consecință, văzând și dispozițiile art.334 proc.pen. având în vedere și Decizia nr. XVIII/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic, art.37 lit.a pen. în infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic, art.37 lit.a și b pen. întrucât fapta a fost săvârșită atât în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și în stare de recidivă postexecutorie.
În drept, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe un drum public, fără a deține permis de conducere, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere tară permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic, art.37 lit.a și b pen. (faptă săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie).
Instanța de fond, având în vedere faptul că inculpatul a condus autoturismul, deși nu poseda permis de conducere, transportând și o altă persoană (martorul ) ale cărui integritate corporală și chiar viață le-a expus unui real pericol prin lipsa lui de experiență, a apreciat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art.18 pen.
Împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice pentru a ajunge la sora sa și aot ransporta pe aceasta la spital nu este, în opinia instanței de fond, de natură să înlăture caracterul penal al faptei, având în vedere faptul că inculpatul avea posibilitatea să-și transporte sora la spital fie cu un taxi (cum a și tăcut, de altfel, în final), fie cu o salvare (care ar fi putut asigura atât transportul, cât și îngrijirile medicale ce se impuneau).
Prin urmare, această împrejurare, ca și faptul că inculpatul a încercat, totuși, să apeleze la serviciile unui conducător auto, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Pentru a decide astfel cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, s-a avut în vedere și faptul că infracțiunea de conducere fără permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, este o infracțiune de pericol, și nu de rezultat, al cărei grad de pericol social, în concret, se stabilește în funcție de modalitatea de săvârșire a faptei, de riscul pe care aceasta îl prezintă pentru participanții din trafic.
Împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță mică nu îl exonerează pe acesta de răspundere, având în vedere atât argumentele expuse anterior cât și faptul că inculpatul - dacă nu ar fi fost depistat - avea de gând să-și transporte sora la spital (astfel cum a arătat însuși inculpatul), dar a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Împrejurarea că unei alte persoane i s-a aplicat doar o sancțiune administrativă pentru o faptă similară nu prezintă relevanță având în vedere faptul că pericolul social se apreciază în concret.
Or, în cauza de față, pericolul social este confirmat prin argumentele expuse anterior.
Mai mult, în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale ce atrag starea de recidivă - chiar dacă pentru alte fapte decât cea dedusă judecății în cauza de față - persoana inculpatului, ca și criteriu de apreciere a pericolului social concret, relevă un grad sporit de pericol social.
Pentru a hotărî cu privire la pedeapsa ce a fost aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 pen.
Astfel, a avut în vedere că inculpatul a dat dovadă de o conduită sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal, că a săvârșit fapta întrucât sora sa (de care este puternic legat afectiv) i-a cerut ajutorul, că a încercat să apeleze la serviciile unui conducător auto, că a condus o distanță relativ mică, reținând în beneficiul lui circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c și alin.2 pen.
Pentru a hotărî cu privire la conținutul pedepsei accesorii aplicate, instanța de fond a avut în vedere faptul că dreptul de a alege constituie un drept politic fundamental pentru cetățenii români, interzicerea sa fiind condiționată de săvârșirea unei fapte deosebit de grave care să atragă o asemenea nedemnitate (ipoteză ce nu se regăsește în cauza de față), că inculpatul nu s-a folosit de ocupația sa pentru săvârșirea infracțiunii (nefiind necesară aplicarea art.64 alin.1 lit.c pen.) și Hotărârea în cauza Sabou și Pîrcălab contra României.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel - în termen legal (la data de 31.10.2008, fila 2) - inculpatul, precizând că motivele de apel le va arăta în fața instanței de apel.
Prin motivele de recurs depuse la dosar (filele 14-16), prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 17-18) și prin concluziile orale susținute în ședință publică (consemnate în partea introductivă a încheierii de ședință din data de 23.03.2009), apărătorul ales al apelantului-inculpat a considerat sentința penală atacată nelegală și netemeinică, solicitând a se decide în consecință.
Criticile aduse au fost canalizate în următoarele direcții: încălcarea dreptului la apărare prin neprezentarea materialului de urmărire penală (cauzată de greșita citare); greșita condamnare în condițiile în care fie faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii (autovehiculul a fost condus o distanță scurtă și doar pe un drum public, nu pe "drumuri publice" cum prevede norma penală în discuție), fie fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (văzând scopul în care a fost comisă - ajutorarea unei rude apropiate).
Personal, din rațiuni similare, apelantul-inculpat s-a considerat nevinovat.
Prin decizia penală nr. 202/A/30.03.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reținând că inculpatul a săvârșit o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - republic, cu aplic. art.37 lit.a și b pen. ce rezidă în aceea că, la data de 08.02.2007, în jurul orelor 01.00, a condus pe str. 1 - 1918 din satul, comuna, județul I, autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, proprietatea numitei (concubina sa), fără a poseda permis de conducere, fiind depistat de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
S-a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (procesul-verbal de depistare; declarațiile martorilor și; adresa nr. 43919/392/12.03.2007, emisă de Instituția Prefectului -Județul I - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor; inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, sat, județul I; declarațiile inculpatului) și în cursul cercetării judecătorești (declarația inculpatului; declarația martorului ) dovedește clar că fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de apelantul-inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar instanța de fond l-a apreciat în mod corespunzător, după o analiză amplă. în mod corect, a procedat și la schimbarea de încadrare juridică arătată.
În al doilea rând, s-a reținut că neprezentarea materialului de urmărire penală unui inculpat aflat în stare de libertate nu figurează printre motivele de nulitate absolută prevăzute - expres și limitativ - de art.197 alin.2 proc.pen. Chiar dacă apelantului-inculpat nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, pentru că nu s-a prezentat, fiind citat la alt nr. de imobil (nr. 12, indicat de acesta în declarația olografa, filele 13, 32 ) decât cel indicat în adresa (nr. 10, fila 33 ), vătămarea nu a fost invocată de presupusa persoană prejudiciată la primul termen de judecată cu procedura completă, din 25.09.2008, deși era prezentă și asistată de apărător ales (avocat, filele 54, 56 f), cum cere art.197 alin.4 proc.pen. privind nulitatea relativă.
În al treilea rând, s-a reținut că - în lipsa unei prevederi legale exprese privind distanța ori segmentul din drumul public/drumurile publice pe care s-a circulat ilicit - nu se poate primi o apărare ce se bazează pe acest gen de susțineri atunci când se invocă neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii în dezbatere.
În al patrulea rând, s-a mai reținut că nu este corectă afirmația - pro causa- a lipsei gradului de pericol social al unei infracțiuni în referire la fapta comisă, față de exigențele art. 18/1 pen. și notând multiplele condamnări ale apelantului-inculpat, lipsa lui de cunoștințe în materie de șofat și ușurința luării de pasageri.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei soluționări a excepției invocate legate de necitarea sa pentru prezentarea materialului de urmărire penală.
Cu privire la faptă, a arătat că greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât a comis fapta fără intenție, conducând pe un drum forestier, întrucât sora sa era grav bolnavă.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate având în vedere criticile aduse și în cadrul cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 171și 18 Cod procedură penală, precum și conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește neprezentarea materialului de urmărire penală, corect s-a reținut că o asemenea încălcare, înscriindu-se în cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, ar fi putut fi invocată în condițiile art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, astfel că invocarea sa după condamnarea în primă instanță este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, raportat la fapta concretă săvârșită, nu se poate reține nici lipsa intenției, nici lipsa gradului de pericol social al faptei.
Astfel, scopul pentru care inculpatul a ales să încalce legea, nu demonstrează că fapta a fost comisă fără intenție, ci din contră, știind că nu are permis, inculpatul a condus autoturismul pe un drum public, deși putea să găsească alte modalități de transport.
Referitor la aplicarea unei sancțiuni administrative, raportat atât la natura infracțiunii, cât și la urmările care s-ar fi putut produce, dar și la persona inculpatului care, urmare a multiplelor condamnări rezultă că este dispus la săvârșirea de fapte antisociale, corect s-a reținut inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 181Cod penal.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 202/A/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și încetat la angajarea avocatului ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. /03.02.2010.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Buftea - Secția Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
