Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.106/R/2008
Ședința publică din 7 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Ioana Cristina
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 269/A/26.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești pentru săvârșirea infracțiunii privind circulația pe drumurile publice, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.b pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor de apel și de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. Susține că atât hotărârea instanței de fond cât și cea de apel sunt rezultatul infirmării unei soluții aduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești prin care s-a apreciat că fapta inculpatului este lipsită de pericolul social și ca urmare s-a aplicat o sancțiune administrativă potrivit art.91 alin.1 lit.c penal. consideră că soluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nelegală și în consecință atât urmărirea penală cât și sesizarea instanței de judecată este lovită de nulitate absolută. Consideră că dacă dispozițiile art.278 alin.3 pr.pen. instituie termenul de 20 de zile pentru introducerea plângerii împotriva măsurilor procurorilor acest termen este valabil și pentru procuror și ca atare infirmarea unei soluții nu se putea realiza peste un an de zile de la emiterea ordonanței procurorului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că soluția aplicată față de inculpat este temeinică și legală iar redeschiderea urmăririi penale și infirmarea soluției date de procuror s-a făcut în mod justificat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 88 din 27.06.2007 a Judecătoriei Dragomireștia fost condamnat inculpatul fiul lui G - și a OG născut la 20 martie 1973 în Z județul S, domiciliat în orașul -, județul M pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 uni.
S-a atras atenție inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal. Inculpatul a fost obligat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești din 27 februarie 2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, instanța de judecată a retinut următoarele:
Prin ordonanța din 22 noiembrie 2006 Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție s-a infirmat ca ne/egală soluția dispusă prin ordonanța nr. 333/P/2005 din 11 noiembrie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești și s-a dispus reluarea și finalizarea urmăririi penale referitor la numitul de către același parchet.
Urmare administrării probelor de către instanța de judecată, s-a reținut că la data de 2 octombrie 2005 în jurul orei 17,00 la un control efectuat de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul M au identificat pe DJ 186 pe raza orașului de pe inculpatul care sub influența băuturilor alcoolice rula cu autoturismul Volkswagen înmatriculat sub nr. -.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 582/2 octombrie 2005 emis de Serviciul medico-Iegal BMs -a reținut că în timpul conducerii autoturismului avea o alcoolemie de 1,25 gr%o la prima probă și 1,10 gr %0 la a doua probă.
Fapta inculpatului a fost încadrată juridic ca infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol și s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa, pe motivul că fapta reținută nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.269/A din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția tardivității apelului declarat de inculpatul în temeiul art. 378. pr. penală și a fost dmis în parte apelul declarat de inculpatul, fiul lui G - și a OG, născut la 29.03.1973 în Z, județul S,domiciliat în, str. -. I - nr. 105, județul M, împotriva sentinței penale nr. 88 din 27 iunie 2007 Judecătoriei Dragomirești care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a și art. 382 alin. 2. pr. penală a fost desființată în parte și în consecință:
În temeiul art. 334. pr. penală a fost schimbat[ încadrarea juridică dată infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală din prevederile art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d penal în prevederile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și actualizată cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d penal.
S-a dispus restituirea de către Administrația finanțelor publice a sumei de 1000 lei amendă administrativă către inculpatul, a cărei plată s-a confirmat cu adresa nr. 1749 din 8.03.2006 și au fost entinute celelalte dispozitii ale sentintei.
În temeiul art. 19 2 alin 3. pr. penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Excepția tardivității apelului declarat de inculpat a fost respinsă pe motivul că termenul de apel curge pentru acesta, de la comunicarea sentinței potrivit art. 363 alin. 3 teza a II-a, deoarece a lipsit la dezbaterea pe fond a cauzei.
Din analiza probelor administrate, soluția primei instanțe este temeinică și legală sub aspectul stării de fapt reținute și a încadrării juridice corespunzătoare faptei comise.
În ce privește apărarea inculpatului că fapta ce i se reține nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu poate fi acceptată.
Astfel, conform art. 181 alin. 2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de comitere au faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii, nu se poate susține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului concret, respectiv o infracțiune de pericol, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare, respectiv viața participanților la circulația pe drumurile publice.
Împrejurarea că inculpatul a avut o conduită anterioară bună și a recunoscut fapta comisă, nu justifică aprecierea că fapta ar fi lipsită de importanță, cât timp după ce a consumat băuturi alcoolice a condus auto turismul având o alcoolemie de 1,25 gr. %0 punând în pericol integritatea corporală, viața și bunurile participanților la trafic.
Sub aspectul încadrării juridice dată infracțiunii reținute, în report de modificările legale intervenite după data comiterii faptei, trebuia să se dispună schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibațiealcoolică ce depășește limita legală din prevederile art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal în prevederile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 re publicată și actualizată cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal, în care se regăsesc aceleași limite de pedepse.
Pedeapsa aplicată inculpatului, a fost corect individualizată de instanța de fond în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise și lipsa antecedentelor penale ale acestuia, reținând în favoarea sa circumstanțe atenuante.
In raport de existența indiciilor că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, prima instanță judicios a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia potrivit art. 81 Cod penal.
Deoarece prin ordonanța din 22 octombrie 2006 emisă în dosarul nr.3566/C/3210/2006 de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost infirmată ca nelegală soluția dispusă prin ordonanța nr. 333/P/2005 din 11.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești și pentru că prin adresa nr.1749 din 8.03.2006 a Administrației finanțelor publice fila 32 dosar urmărire penală s-a confirmat plata de către făptuitor a 1.000 lei cu titlu de amendă ca sancțiune administrativă, în raport de soluția adoptată, s-a dispus restituirea către acesta a sumei respective.
În raport de considerentele arătate, a fost admis în parte apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale atacate pe care potrivit art. 379 pct. 2 lit. a și art. 382 alin. 2 Cod procedură penală și a fost desființat în parte în sensul menționat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Față de soluția de admitere a apelului în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva mai menționatei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 deoarece C.P.P. prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 22.11.2006 a fost infirmată ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești din 11.11.2005 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatului în baza art.18/1 emițându Cod Penal-se apoi rechizitoriul din dosar nr.333/P/2005 din 27.02.2007.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția din 24.10.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a confirmat începerea urmăririi penale față de sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Prin ordonanța din 11.11.2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală aceluiași învinuit și i s-a aplicat acestuia o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei amendă ce a și fost achitată de acesta la data de 15 martie 2006.
În cursul lunii noiembrie 2006 ca urmare a comiterii unor fapte prevăzute de legea penală de către procurorul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireștio serie de rezoluții și ordonanțe emise de acest Parchet au fost infirmate și s-a dispus reluare și finalizarea urmăririi penale în cauza privitoare la inculpat.
Urmarea acestei infirmări Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireștia întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiuni prevăzute de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza probelor administrate atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit vinovăția inculpatului și l-au condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii de 3 luni pedeapsă ce a fost suspendată condiționat, reținând o stare de fapt conformă cu realitatea și dând o încadrare juridică corectă faptei reținute în sarcina inculpatului.
Curtea apreciază însă că în speță sunt incidente dispozițiile art.181cp. Conform acestui text de legenu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,fiind în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.Acest text a urmărit excluderea din sfera de acțiune a legii penale a faptelor mărunte, lipsite de gravitate și importanță, care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru a constata că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, se cer a fi îndeplinite anumite condiții:
-fapta săvârșită să aducă, în concret, o atingere minimă valorilor sociale apărate de legea penală, respectiv să nu fi afectat substanțial existența și funcționalitatea valorilor sociale ocrotite prin incriminarea acelei fapte;
-în raport de conținutul ei concret, fapta să nu prezinte pericolul social al unei infracțiuni;
-fapta să fie în mod vădit lipsită de importanță, apreciere ce se face pe baza ansamblului circumstzanțelor obiective și subiective, reale și personale, preexistente, concomitente sau subsecvente comiterii fapte.
Pentru a aprecia gradul de pericol social concret al unei fapte penale trebuie avute în vedere unele criterii prev. de art.181alin.2 Cp. Aceste criterii suntmodul șimijloacele de comitere a faptei,împrejurările în care a fost comisă fapta și urmarea care s-a produs sau care fi putut produce,persoana și conduita făptuitorului criterii care, în speța dedusă judecății au constat în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Alcoolemia inculpatului a fost la prima recoltare de 1,25gr %o iar la a doua probă de 1,10%o, deci în descreștere. Inculpatul a condus autoturismul printr un sat, unde este de notorietate că traficul este mult redus.Inculpatul a susținut că a consumat cantitatea de 200 ml vin cu ocazia pentru împărtășanie la din unde lucra ca și preot. Având în vedere conduita sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, persoana acestuia-un membru însemnat al colectivității din prin prisma activitătii sale precum și lipsa antecedentelor penale.
Curtea, cu opinie majoritară, consideră că cele mai expuse sunt de natură a conduce la concluzia că fapta comisă de incxulpat nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni și ca atare a dispus luarea fată de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă de 1000 lei.
Având în vedre că inculpatul a achitat amenda administrativă cu ocazia aplicării acesteia de către organele de urmărire penală, Curtea a constatat și această împrejurare și a considerat ca fiind executată sancțiunea aplicată.
Pentru aceste considerente instanța va admite recursul declarat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul domiciliat în, str. -.- nr.105, jud. M, împotriva deciziei penale nr.269/2007 a Tribunalului Maramureș pe care în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.P.P. o casează împreună cu sentința penală nr.88/2007 a Judecătoriei Dragomirești și rejudecând în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.P.P. rap.la art.10 alin.1 lit.b/1 C.P.P. achită pe inculpatul fiul lui G - și OG, născut la 20.03.1973, cetățean român, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliat în str. -. - nr.105, jud. M, CNP - pentru comiterea infracțiunii de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002.
În baza art.91 alin.1 lit.c Cod Penal, aplică inculpatului 1.000 lei amendă cu caracter administrativ.
Constată executată sancțiunea aplicată conform adresei nr.1749/2006 a DGFPJ
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
Red./
3 ex./12.02.2008
Cu opinie separată în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de către inculpat.
OPINIE SEPARATĂ
Examinând probele dosarului recursul inculpatului urma să fie respins pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile pertinente și concludente,au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. și ped de art.87 alin. 2 din OUG 195/2002, modificată și completată.
Astfel în esență la data de 2 octombrie 2005, cu ocazia unui control efectuat de către organele de poliție s-a costatat că inculpatul care se afla la volanul autoturismului Volkswagen cu nr. de înmatriculare -, conducea sub influența băuturilor alcoolice astfel că din buletinul de analiză toxicologică nr. 583 / 2 octombrie 2005 emis de Serviciul Medico - Legal B - M rezultă că alcoolemia inculpatului a fost de 1,25 %o, la prima probă și de 1, 10 %o, la a doua probă.
Este superfluă solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 10. lit. b indice 1.pr. pen. deoarece fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 18 indice 1.pr.pen. nu constituie infracțiune fapta prevazută de legea penală, dacă prin atingerea minima adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
lipsei de pericol social a unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță când acest pericol există fără dubiu.
Conducerea autoturismului pe drumurile publice - fiind irelevant că era un drum rural -de către inculpat care avea în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală-constituie o faptă care putea avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a sa sau a altor personae ceea ce îi conferă on caracter grav și nicidecum că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Calitatea de preot al inculpatului nu îl exonerează de răspunderea penală, cu atât mai mult în contextul în care acesta a consumat -conform declarațiilor sale, circa 200 ml de vin cu ocazia liturghiei pentru împărtășanie la din,unde își desfășoară activitatea profesională.
De asemenea, absența antecedentelor penale precum și atitudinea de recunoaștere și de regret manifestată de către inculpat au fost valorificate în mod corespunzător de către ambele instanțe prin reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special.
Este inoportună și susținerea apărătorului inculpatului că soluția de condamnare în primă instanță și la instanța de apel sunt rezultatul infirmării soluției de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administativ, deoarece atât instanța de fond și cea de apel și-au fundamentat soluția de condamnare a inculpatului, după ce în prealabil au administrat toate probele necesare și au asigurat respectarea tuturor garanțiilor procesuale constatând însa că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se impune condamnarea acestuia.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72. din Codul penal, adică gradul de pericol al faptei, modul concret de săvârșire al acesteia, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, împrejurari care au fost de natură să determine reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. și ca efect al acesteia reducerea pedepsei sub minimul special, astfel că pedeapsa de 3 luni închisoare a fost just dozată.
Așa cum în mod pertinent au apreciat și instanța de fond și cea de apel, reintegrarea socială a inculpatului putea fi realizată și fără privare de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 pen., astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei era oprotună.
În cauză nefind incidente motive de casare care puteau fi luate în considerare și din oficiui în virtutea art. 385 indice 15.pr.pen. recursul inculpatului urma să fie respins ca nefondat în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b pr.pen.
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Ioana Cristina
- -
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Ioana Cristina
