Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.116/R/2008
Ședința publică din 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.317/15.10.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. și ped. de art. 78 alin.2, art.79 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a, art.37 lit.a și art.83 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria D e Arată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului în temeiul unor articole diferite față de cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriul Parchetului, fiind încălcat astfel art.334 pr.pen. potrivit căruia dacă există în cursul procesului un temei pentru care se schimbă încadrarea juridică a faptei, acesta trebuie pus în discuția părților, iar inculpatului i se poate acorda un termen pentru pregătirea apărării. Au fost încălcate și prevederile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece orice acuzat are dreptul să dispună de timpul și de mijloacele pentru a-și asigura apărarea. Orice persoană este considerată nevinovată până la constatarea vinovăției sale printr-un proces prin care i s-a respectat dreptul la apărare. de mic ar fi prejudiciul adus inculpatului, acesta există și nu poate fi reparat decât printr-o decizie de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei. Prin decizia nr.1086/2007 a Curții Constituționale a fost dmisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din pr.pen. și astfel se consideră că este încălcat dreptul la apărare al inculpatului prin lipsa apărătorului său. Inculpatul a renunțat la prezența unui avocat în faza de urmărire penală, însă doar pentru că i s-a acordat dreptul la prezentarea materialului de rmărire penală. Toate declarațiile luate părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă pentru că inculpatul a plătit daunele, au fost anterioare prezentării materialului de urmărire penală, însă ulterioare începerii urmăririi penale. În cadrul acestei urmăriri penale, inculpatului nu i s-a acordat dreptul la apărare. Această decizie este o lege mai favorabilă pentru inculpat și solicită a fi luată în considerare. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate în cauză. S-au invocat două excepții și anume că schimbarea încadrării juridice nu a fost pusă în discuția părților și că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului. În cauză nu este incident art.334 pr.pen. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru 2 infracțiuni prevăzute în OUG 195/2002 și s-a procedat de către instanță la reținerea altor texte de lege ca urmare a renumerotării dispozițiilor legale. Ca atare, nu operează schimbarea încadrării juridice a faptei. În ce privește dreptul la apărare, arată că decizia 1086/20.11.2007 a Curții Constituționale este definitivă și obligatorie, însă operează numai pentru viitor. În speță, fapta este comisă în 2006, iar textul de lege pe care l-a declarat neconstituțional nu este incident în speță. Sunt infracțiuni pentru care nu era obligatorie apărarea în faza de urmărire penală, iar avocat ales nu a fost. Ca atare, nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 408 din 26.07.2007, Judecătoria Deja dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.74, 76.penal și art. 37 lit.a penal; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.74, 76.penal și art. 37 lit.a penal.
În temeiul art.33 lit. a pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.238/2005 a Judecătoriei Dej și s-a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată în cauză, stabilindu-se executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 500 lei RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că la data de 14.06.2006, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală și având permisul de conducere anulat, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală cu nr. de înmatriculare -, cu intenția de a intra în curtea locuinței situată pe str. - din com., jud.
Efectuând o manevră de mers înapoi, fără a se asigura în mod corespunzător, inculpatul a acroșat cu partea dreaptă autoturismul cu nr. -, condus regulamentar de către martorul.
La fața locului s-au deplasat organele de poliție care au procedat la testarea inculpatului și, constatând că reactivul fiolei s-a înverzit, au luat măsura conducerii susnumitului la Serviciul de Gardă a Spitalului Municipal D în vederea recoltării probelor biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 3734/IX/a/921 din 23.06.2006 rezultă că la prima probă recoltată la ora 19,50 inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90 gr%o, iar la a doua probă prezenta o îmbibație alcoolică de 1,80 gr.%
Instanța de fond a admis cererea inculpatului pentru efectuarea unei expertize medico-legale în vederea calculului retroactiv al alcolemiei, rezultând din raportul de expertiză că valorile alcoolemiei stabilite la analiză sunt consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat și că la ora evenimentului rutier valoarea alcoolemiei a fost apreciată la 2,15 gr%o, iar la ora 17,30 valoarea acesteia a fost de 1,35 gr.%
În final, Comisia superioară de medicină legală a precizat că afecțiunea prezentată de inculpat - diabet- nu influențează semnificativ absorbția alcoolului în organism, iar alcoolemiile stabilite la analiză provin dintr-un consum de băuturi alcoolice nerecunoscut sau nedeclarat. S-a arătat că la ora 17,30 datei de 14.06.2006 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică situată în jurul valorii de 1,30-1,35 gr%
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând prin avocatul său, în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe deoarece temeiul de drept din cuprinsul actului de sesizare a instanței este diferit de cel în baza căruia a fost condamnat, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante.
Prin decizia penală nr. 317/A/15.10.2007 a Tribunalului Cluj în baza art.379 pc.1 lit. b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de către susnumitul inculpat, dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.
În legătură cu primul motiv din apelul inculpatului, s-a reținut că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt aceleași din actul de sesizare al instanței, fiind vorba de aceleași fapte penale, modificări survenind doar sub aspectul numerotării textelor de lege.
Față de motivul referitor la reducerea cuantumului pedepsei, istanaț de apel a concluzionat că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență în reținerea circumstanțelor atenuante, pentru ca în final pedeapsa stabilită să fie în măsură să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat, potrivit cerințelor art.52 penal.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs inculpatul, criticând soluțiile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiul de drept reținut în cuprinsul actului de sesizare al instanței este diferit de cel în baza căruia a fpst pronunțată sentința penală 408/26.07.2007 a Judecătoriei D e j, fiind astfel îndeplinite cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 12 și 17.proc.pen.
S-a mai arătat că instanța avea obligația de a proceda potrivit art. 334.proc.pen. iar încălcarea acestei dispoziții are drept consecință încălcarea art. 6 pct. 3 lit. b din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la apărare.
Procedând la soluționarea recursului pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma motivelor invocate, Curtea concluzionează că este fondat, însă pentru alte considerente decât cele enunțate în declarația de recurs.
Astfel, față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având permisul de conducere anulat și o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, fapte prev. și ped. de art. 78 al. 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002( actualmente art. 86 al. 2 și art. 87 al. 1 din același act normativ).
În preambulul sentinței instanței de fond se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 (potrivit actualei numerotări).
Apoi, în cuprinsul motivării sentinței, instanța de fond reține că inculpatul a condus autoturismul său sub influența băuturilor alcoolice și având permisul de conducere anulat.
În continuare, procedând la încadrarea în drept, instanța de fond reține că inculpatul, conducând autoturismul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, a comis infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, constatându-se neconcordanța dintre descrierea infracțiunii și textul legal corespunzător, acesta din urmă vizând o altă infracțiune, respectiv cel referitor la onducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană carenu poseda permis de conducere
În final, în dispozitivul sentinței, precum și în minuta acestei hotărâri se dispune condamnarea inculpatului, alături de infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, și pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană carenu posedă permis de conducere, faptă sancționată prin art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002.
Rezultă din cele arătate că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 9.proc.pen. deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul sentinței.
Astfel, din analiza textului art. 86 din OUG nr. 195/2002 se observă că la alineatul 1 este incriminată infracțiunea de onducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de catre o persoană carenu poseda permis de conducere, fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, iar la alineatul 2 este incriminată infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv saual carei permis i-a fost retras sau anulatori careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule in Romania, această din urmă faptă fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Diferența dintre cele două infracțiuni descrise în art. 86 al. 1 și art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 este evidentă nu numai sub aspectul încadrării juridice și al laturii obiective, dar și sub aspectul sancționării și, evident, al consecințelor care decurg din condamnare ( reabilitare, acte de clemență, termen de liberare condiționată, etc).
Mai mult, dispunând condamnarea pentru o altă infracțiune decât pentru cea pentru care a fost trimis în judecată, inculpatului I s-a încălcat grav dreptul la apărare și la un process echitabil, drepturi consacrate prin art. 6 din CEDO.
Curtea nu a putut reține criticile formulate de inculpat în declarația de apel deoarece schimbarea numerotării unor texte de lege, în condițiile în care conținutul acestora nu a suferit modificări, nu presupune o schimbare de încadrare juridică și nu atrage incidența dispozițiilor art. 334.proc.pen.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c proc.pen se va admite ca fondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 317/A/15.10.2007 a Tribunalului Cluj, decizie care se va casa împreună cu sentința penală nr. 408/26.07.2007 a Judecătoriei Dej și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria D e
Potrivit art. 192 al.3 proc.pen. cheltuielile judiciare în recurs vor fi suportate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, ns. la 27.07.1956 în, jud. C,. în C N-. 6 jud. C, cu reședința în str. - nr. 7 jud. C, CNP -) împotriva deciziei penale nr. 317/A/15.10.2007 a Tribunalului Cluj, decizie care se casează împreună cu sentința penală nr. 408/26.07.2007 a Judecătoriei Dej și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria D e
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. /
3 ex./ 26.02.2008
Jud.fond:
Jud. apel:;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
