Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 119/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,. în O,-, jud. B, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, împotriva deciziei penale nr. 336/A din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr.783 din 14 mai 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului recurent, av. și a lipsit inculpatul recurent.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 64 lit. a și c Cod procedură penală și, pe cale de consecință a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea recursului a arătat că inculpatul este o persoană în vârstă, care anterior comiterii faptei din prezenta cauză a avut o comportare ireproșabilă și că recunoscut comiterea faptelor.
Procurorul a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului recurent de circumstanțe atenuante și că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, considerent pentru care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 783 din 14 mai 2007, Judecătoria Oradea, n baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată (fost art. 79 alin. 1) a fost dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an 2 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani 2 luni, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, n data de 9 noiembrie 2006, inculpatul, conducând autoturismul proprietate personală marca cu nr. de înmatriculare -, pe strada - din O, a tamponat un alt autoturism, care era parcat regulamentar, care la rândul lui a tamponat un alt autoturism, ce era de asemenea parcat regulamentar. Organele de poliție sosite la fața locului l-au testat pe inculpatul cu aparatul alcooltest, valoarea indicată fiind de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care l-au condus pe inculpat la Spitalul Clinic Județean O unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. În urma analizării primei probe biologice, recoltate la ora 18,35, a rezultat o alcoolemie de 1,40 gr.%o alcool pur în sânge, cea de-a doua probă recoltată la ora 19,35 relevat o îmbibație alcoolică de 1,25 gr.%
Din cercetările efectuate a rezultat că anterior producerii evenimentului rutier, inculpatul a consumat la barul de pe str. - din O, în intervalul 14,30-15,00, 100-150 gr Ť. de prune, după care a urcat la volanul autoturismului proprietate personală pentru a se deplasa la domiciliu, pe parcurs datorită consumului de alcool a pierdut controlul volanului și a acroșat autoturismul cu nr. - parcat regulamentar.
Prin decizia penală nr. 336/A din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Bihor, a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței pe care a desființat-o, în sensul că redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an 2 luni închisoare, la 1 an închisoare. S-a limitat interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, la drepturile prevederile de art.64 lit. a teza II și lit.b Cod penal, fiind menținute restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În motivarea deciziei, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului că, raportat la situația personală a acestuia, respectiv lipsa antecedenței penale, faptul că este căsătorit, pensionar, cât și la atitudinea procesuală pozitivă a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, o pedeapsă limitată la 1 an închisoare este menită a asigura reeducarea sa.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei în sensul reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 64 lit. a și c Cod penal și, pe cale de consecință să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea recursului s-a susținut că inculpatul este o persoană în vârstă, nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut o comportare ireproșabilă și a recunoscut comiterea faptei.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, se constată că în cauză instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De altminteri, probele administrate în cauză, respectiv buletinele de analiză toxicologică și examinare clinică, precum și declarațiile martorilor se coroborează cu declarația inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei și conduc la concluzia univocă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa.
Sub aspectul individualizării pedepsei, curtea reține următoarele:
Art. 72 Cod penal, text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, stipulează că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Rezultă deci, că aceste criterii trebuie avute în vedere, în mod unitar, în procesul de individualizare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii ei și duratei, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Privită prin prisma acestor considerente, rezultate din interpretarea textelor legale mai sus menționate, se reține că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, ce i-a fost aplicată inculpatului recurent, a fost just individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prin considerarea unitară a criteriilor generale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 74 Cod penal conțin împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante și care, evident, pot fi avute sau nu în vedere de instanțe, în raport cu ale împrejurări de fapt ori personale referitoare la inculpat.
Curtea constată că ambele instanțe au avut în vedere, la stabilirea pedepsei de 1 an închisoare, și persoana inculpatului, care este infractor primar, este căsătorit, pensionar și a recunoscut comiterea faptei, pedeapsa fiind de altminteri egală cu minimul special prevăzut de lege.
Astfel fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și, neexistând alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 336/A din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond C
dact. 2ex. 14.03.2008, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
