Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 13
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 294 din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, personal, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar, copia sentinței penale nr. 3198/ 11 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Iași copia deciziei penale nr. 286 din data de 14 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, înscrisuri în circumstanțiere. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate, respectiv executarea pedepsei la locul de muncă - SC SRL, societate care de altfel și-a dat acordul pentru ca inculpatul să execute pedeapsa la locul de muncă, sau, solicită suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, întrucât consideră că acesta se încadrează în dispozițiile art. 86 ind. 1 Cod penal.
Arată în motivarea recursului arată că viața infracțională a inculpatului a început datorită unor mari neșanse și anume faptul a inițiat o relație de concubinaj cu o persoană din Republica M, iar de dragul acestei persoane a trecut de mai multe ori, ilegal, frontiera. Pentru această pedeapsa inculpatul a fost reabilitat. La udecătoria Arada fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni cu executare, fără ca această instanță să aibă cunoștință de faptul că, în ceea ce privește infracțiunea de " trecere ilegală a frontierei", s-a împlinit termenul de reabilitare.
După acest moment, inculpatul a fost condamnat, prin sentința recurată, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul poseda permis de conducere în Republica M și urma cursurile unei școli de șoferi, în România.
În concluzie, apreciază că se poate dispune ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată la locul de muncă sau să fie suspendată condiționat, în temeiul disp. art. 86 din Codul penal.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 357 din 29.01.2009 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 03.01.1975 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, -. B,. 1,. 2, jud. I, fără forme legale în sat., comuna, județul I, CNP -, cetățenie română, ocupația - agent voiaj la SC SRL I, căsătorit, fără copii minori, recidivist, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 39 alin. 1 raportat la art. 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată cu pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810/02.04.2007 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, rezultantă de 1 (un) an închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
S-a scăzut din pedeapsa aplicată durata executată în perioada 14.09.2007 - 01.04.2008.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 652/P/2007 la data de 09.06.2008 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără permis de conducere" prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței că la data de 01.09.2007, ora 08,20, a condus pe Șos. - din mun. I autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare -, în condițiile în care nu avea permis de conducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut ca fiind pe deplin dovedite următoarele:
În fapt,
La data de 01.09.2007, în jurul orei 08,20, organele de poliție din cadrul Biroului Poliției Rutiere aflate în serviciul de supraveghere a traficului pe șos. - din mun. I au observat un autoturism marca BMW cu nr. de înmatriculare -, căruia i-a sărit față, mașina rămânând în mijlocul drumului.
A fost identificat conducătorul autoturismului în persoana inculpatului, care a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Din adresa nr. -/13.09.2007 a Ir ezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Audiat în cursul ambelor faze procesuale, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei și o regretă. Acesta a mai declarat că a urmat cursurile unei școli de șoferi în anul 2006, dar nu a promovat examenul.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de judecătorie s-a arătat că rezultă din întregul materialul probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv din:
- înscrisuri: procesul verbal de depistare în trafic a inculpatului, adresa nr. -/13.09.2007 a Id in care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere,
- declarațiile martorilor, și, care confirmă cele arătate în procesul verbal de depistare, care, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenție directe în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,s-a reținut că:
Fapta inculpatului care la data de 01.09.2007, ora 08,20, a condus pe Șos. - din mun. I autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare - în condițiile în care nu avea permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
S-a constatat că inculpatul a comis fapta în condiții de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, înainte de a începe executarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 810/02.04.2007 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin neapelare, pedeapsă care a început a fi executată la data de 14.09.2007 (fiind liberat condiționat la data de 01.04.2008).
Prima instanță a considerat că față de împrejurările comiterii faptei, față de starea de recidivă în care inculpatul a comis fapta, de urmările care s-ar fi putut produce, există pericolul social ca fapta să fie caracterizată drept infracțiune și nu se pot reține dispozițiile art. 181Cod penal pentru a se dispune achitarea inculpatului.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, prima instanță avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizat de împrejurările în care a fost comisă, după ce anterior inculpatul nu trecuse un examen de obținere a permisului de conducere, ceea ce dovedește necunoașterea legislației rutiere precum și a cunoștințelor de manevrare a autoturismului, urmările care s-ar fi putut produce ca urmare a incidentului în care a fost implicat, iar, pe de altă parte, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, recidivist, are un loc de muncă unde este apreciat de conducere, nu are copii minori, atitudinea procesuală corectă, de recunoaștere și regret a faptei.
Față de cele mai sus arătate, prima instanță a considerat că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În baza art. 39 alin. 1 raportat la art. 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată cu pedeapsa de9 luni închisoareaplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810/02.04.2007 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei potrivit naturii ei, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Având în vedere starea de recidivă a inculpatului, existența și a altor condamnări în antecedențe care denotă un comportament de ignorare a normelor de conviețuire socială, prima instanță a considerat că nu se impune executarea pedepsei la locul de muncă.
S-a dispus scăderea din pedeapsa aplicată a duratei executate în perioada 14.09.2007 - 01.04.2008.
S-a dispus obligarea inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, conform art. 191 Cod procedură penală".
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul -, criticând-o generic pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ulterior, în motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat, în esență și în principal, greșita apreciere a faptului că reeducarea inculpatului nu s-ar putea realiza și prin executarea pedepsei la locul de muncă, solicitând tribunalului ca, în rejudecare, să dispună expres acest lucru.
Inculpatul, prin memoriul scris depus la dosarul cauzei, a argumentatdetaliatacest motiv de apel, susținând că datele cauzei și înscrisurile depuse de el la dosar oferă suficiente temeiuri pentru a se aprecia că scopul pedepsei ce i-a fost aplicată poate fi atins și fără privarea sa de libertate, respectiv prin dispunerea executării pedepsei la locul de muncă sau chiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind întrunite toate cerințele legale în acest sens prevăzute de art. 867Cod penal și, respectiv de art. 861Cod penal.
După ce, în memoriul de motivare a apelului, inculpatul a făcut o serie de considerații referitoare la instituția executării pedepsei la locul de muncă (la rolul și funcțiile acesteia), a arătat că sunt întrunite toate condițiile legale pentru a se dispune executarea în acest mod a pedepsei aplicate, întrucât:
a) referitor la pedeapsa aplicată, legea prevede că se poate dispune
executarea pedepsei la locul de muncă dacă pedeapsa aplicată de instanță la speța concretă este închisoarea de cel mult 5 ani. În acest caz, instanța de fond a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind îndeplinită astfel prima condiție impusă de art. 86 ind. 7 Cod penal.
b) privitor la persoana condamnatului, în conformitate cu dispozițiile
art. 86 ind. 7 lit. b Cod penal, pentru a putea dispune executarea pedepsei la locul de muncă este necesar ca infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. În cazul de față, inculpatul a fost condamnat anterior, însă la o pedeapsă privativă de libertate de 9 luni, motiv pentru care este îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de Codul penal, având vocație la această măsură de individualizare a executării pedepsei.
c) o altă condiție pentru ca instanța să poată dispune executarea
pedepsei la locul de muncă este aceea ca inculpatul trebuie să depună la dosar un document scris din care să rezulte că unitatea la care lucra, la data săvârșirii infracțiunii, este de acord să-l reprimească la muncă. Astfel, la dosarul instanței de fond inculpatul a depus adresa nr. 3/20.01.2009 prin care, unitatea la care acesta lucrează și în prezent își dă acordul ca să execute la locul de muncă pedeapsa de condamnare, în condițiile art. 86 ind. 7 Cod penal. De asemenea, la dosarul cauzei, societatea angajatoare a depus o caracterizare prin care apreciază că, condamnatul este "o persoană conștiincioasă, punctuală, respectabilă și fără abateri disciplinare în câmpul muncii", fapt de natură a forma convingerea că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție și că se impune și sunt îndeplinite condițiile executării pedepsei la locul de muncă, respectiv la
Inculpatul a mai invocat și faptul că, în speță, fapta săvârșită este de o gravitate redusă, atingerea adusă uneia din valorile apărate de lege fiind minimă,neprezentândgradul de pericol social al unei infracțiuni, motivat de faptul că distanța parcursă cu autovehiculul a fost mică și că inculpatul urmase cursurile unei școli de șoferi.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul a constatat că apelul de față este nefondat și l-a respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. Într-adevăr, din analiza coroborată a mijloacelor de probă enumerate și analizate în considerentele sentinței apelate rezultă, fără echivoc, că, la data de 01.09.2007, în jurul orelor 08,20, inculpatul-apelant a condus pe șoseaua - din mun. I autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare -, în condițiile în care nu avea permis de conducere, fiind depistat de polițiști după ce îi sărise, în trafic, față, mașina condusă de inculpat oprindu-se practic în mijlocul străzii pe un bulevard foarte circulat din
Prima instanță a făcut o analiză corectă a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a poziției sale procesuale. De altfel, inculpatul-apelant a recunoscut comiterea infracțiunii imputate. De asemenea, prima instanță a încadrat corect din punct de vedere juridic fapta reținută în sarcina inculpatului.
De altfel, acesta nu a criticat, prin apelul formulat, nici situația de fapt imputată și nici încadrarea juridică a acesteia.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială (de la 1 la 5 ani închisoare), modalitatea concretă de săvârșire a faptei și gradul de pericol social concret al acesteia, cât și urmările produse ori care s-ar fi putut produce. Pe de altă parte, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind recidivist, dar și de circumstanțele sale personale deduse din înscrisurile în circumstanțiere atașate la dosarul cauzei și din depoziția martorului G, audiat în circumstanțiere. De asemenea, s-a ținut cont și de atitudinea sa procesuală corectă, de recunoaștere a faptei.
În funcție de toate aceste criterii, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, la limita minimă prevăzută de legea penală, în acest sens având în vedere tocmai poziția sa procesuală și circumstanțele personale. Acestea însă, singure, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante dată fiind starea de recidivă a inculpatului (a mai fost condamnat de două ori anterior) și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii deduse judecății. Prin urmare, nu s-ar impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului-apelant, lucru care, de altfel, nici nu a fost solicitat expres.
Motivul principal de apel al inculpatului ce vizează solicitarea de a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă este nefondat. Astfel, deși sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 867alin. 1 lit. "a" și "b" Cod penal referitoare la cuantumul pedepsei aplicate și la a celei din antecedență, totuși, tribunalul a constatat că, în mod corect, judecătoria a reținut că nu este întrunită o altă condiție esențială, avută în vedere de art. 867alin. 1 Cod penal și anume aceea care stipulează că instanța poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă doar "dacă, ținând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională și generală a făptuitorului i de posibilitățile acestuia de reeducare, apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să se fie atins fără privare de libertate".
Or, în speță, inculpatul (ale cărui date de identificare și fotografie se regăsesc la fila 41 dos. ), la data de comiterii faptei (01.09.2007) fusese deja condamnat definitiv ( 33 verso - dosar judecătorie) la pedeapsa totală de 9 (nouă) luni închisoare prin sentința penală nr. 810/02.04.2007 a Judecătoriei Arad (rămasă definitivă prin neapelare), pe numele său fiinddeja emis un mandat de executare a pedepseiînchisorii, căruia el i se sustrăgea. Executarea acestei pedepse a început abia ulterior comiterii infracțiunii deduse judecății, respectiv la 14.09.2007. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 01.04.2008), ulterior fiind căutat repetat (în acest sens s-au efectuat numeroase adrese, s-au emis citații și mandate de aducere) până s-a reușit identificarea sa, la data de 14.05.2008.
Pe de altă parte, tribunalul a observat că, în cursul urmăririi penale, la data de 19.05.2008, când i s-a prezentat materialul de urmărire penală, inculpatul prin avocatul ales, a depus mai multe înscrisuri în circumstanțiere, inclusiv o caracterizare emisă de Primăria Comunei din care reiese că inculpatul "lucrează particular în construcții". În cursul judecății, inculpatul a depus copia unui contract de muncă încheiat în 2008 între SC SRL și inculpat din care rezultă că acesta a fost angajat, la cerere, ca "agent voiaj", pe perioadă nedeterminată, "începând cu data de 01.05.2008", dar cu o perioadă de probă de 15 zile. Contractul apare ca fiind înregistrat la ITM pe 22. mai 2008. Din adresele emise la 20.01.2009, SC SRL rezultă că inculpatul este angajat pe perioadă nedeterminată al acestei societăți începând cu data de 01.05.2008.
Tribunalul a observat o evidentă necorelare între aspectele menționate în caracterizarea emisă de Primăria Comunei și înscrisurile emise de SC SRL, referitoare la locul de muncă al inculpatului.
Dincolo de această necorelare vădită, tribunalul a constatat că elemente precum: circumstanțele comiterii faptei (conducere fără permis, la o dată când pe numele său fusese emis un mandat de executare a pedepsei închisorii, a unui autoturism, în care mai luase alte trei persoane, autoturism cu evidente probleme tehnice - din moment ce i-a sărit în trafic, pe un bulevard foarte circulat din I cu riscul accidentării celorlalți participanți), faptul că acesta mai fost condamnat anterior în două rânduri, fiind recidivist și că a comis infracțiunea dedusă judecății, la scurt timp după rămânerea definitivă a ultimei condamnări din antecedență, dar mai înainte de începerea efectivă a executării, coroborat cu faptul că a mai beneficiat o dată (prin prima sentință de condamnare) de suspendarea condiționată a executării pedepsei (care o-a fost apoi revocată) - constituie suficiente argumente pentru a se conchide că acestea reprezintă temeiuri suficiente că reeducarea inculpatului nu se va putea realiza cu eficiență, iar scopul pedepsei nu va putea fi atins efectiv decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, din care tribunalul a observat că, oricum, a mai rămas de executat mai puțin de (astfel încât perioada pentru care inculpatul ar trebui să fie încarcerat, până la împlinirea fracției necesare pentru a avea vocație la liberare condiționată este destul de mică). Cu alte cuvinte, nu este întrunită condiția prevăzută art. 867alin. 1 Cod penal.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a apreciat că, în speță, nu poate fi dispusă nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei întrucât nu este întrunită condiția prevăzută de art. 861alin. 1 lit."c" Cod penal, respectiv aceea referitoare la aprecierea instanței că - în funcție de datele cauzei (respectiv persoana inculpatului și comportamentul său ulterior) - pronunțarea condamnării ar constitui un avertisment suficient pentru inculpat și că acesta nu va mai săvârși noi infracțiuni chiar și fără executarea pedepsei.
Tot datorită acelorași elemente menționate mai sus, tribunalul a considerat că motivul de apel (invocat implicit și doar în scris) ce vizează lipsa gradului de pericol social corespunzător unei infracțiuni a faptei comise este, cu atât mai mult, nefondat. Într-adevăr, mai întâi, în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 181Cod penal întrucât infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 este una de pericol și nu de rezultat și prin urmare, instituțiafaptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuninu este susceptibilă de a fi aplicabilă în cazul ei. Pe de altă parte, circumstanțele comiterii faptei și depistării inculpatului (în trafic, după ce-i sărise o de la mașină, în care luase trei persoane fără a le spune că nu posedă permis de conducere și în condițiile în care pe numele său era emis un mandat de executare a pedepsei închisorii) coroborat cu antecedența sa penală relevă că fapta inculpatului prezintă cu prisosință gradul de pericol social al unei infracțiuni. De aceea, sub acest aspect distanța parcursă (oricum neprobată, susținerile sale subiective fiind irelevante) cu autovehiculul ori împrejurarea că inculpatul urmase sau nu cursurile unei școli de șoferi - chestiuni invocate de apelant - sunt irelevante.
Față de toate cele mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 357/29.01.2009 a Judecătoriei Iași, pe care a menținut-
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul -, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că în cauză se poate realiza reeducarea și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
A solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate în latură penală și în rejudecare să se dispună ca pedeapsa aplicată să fie executată prin muncă la "" SRL - societate care și-a dat acordul în acest scop, ori prin suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse.
A mai precizat inculpatul că faptele pentru care i s-a aplicat pedeapsa din antecedente a săvârșit-o întrucât trăia în concubinaj cu o persoană din Republica M și de dragul acesteia a trecut ilegal frontiere de stat, fiind prins și condamnat de Judecătoria Arad. A mai subliniat că pentru această pedeapsă de 9 luni închisoare s-a împlinit termenul de reabilitare, așa încât se poate concluziona că se va realiza reeducarea și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul promovat este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: așa cum au reținut și primele instanțe, în dimineața zilei de 01.09.2007, în jurul orelor 8,20 inculpatul a fost surprins de un echipaj al poliției rutiere, în timp ce conducea autoturismul VS.03. pe șoseaua - din Municipiul I, fără a poseda permis de conducere auto.
La acea dată, inculpatul avea în antecedente o condamnare de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 927 din 26.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare și cu privire la care se împlinise termenul de reabilitare, potrivit disp. art. 86 alin. 1 Cod penal.
Așa se explică faptul că prin sentința penală nr. 3198 din 11.07.2006 Judecătoria Iașia admis cererea formulată de petentul și în baza art. 134 Cod penal a constatat intervenită reabilitarea de drept a petentului pentru pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 927/26.02.2004 a Judecătoriei Iași.
Ulterior, prin sentința penală nr. 810 din 2.04.2007 Judecătoria Aradl -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 70 alin. 1 din OUG105/2001 și art. 293 Cod penal, i-a revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 927 din 26.02.2004 a Judecătoriei Iași și a dispus executarea pedepsei unice de 9 luni închisoare.
Această pedeapsă a rămas definitivă prin neapelare și a fost executată în perioada 14.09.2007-01.04.2008 când inculpatul a fost liberat condiționat, cu un rest de 73 zile închisoare.
Față de cuantumul aceste pedepse, în sarcina inculpatului a fost reținută starea de recidivă, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, iar în baza art. 39 alin. 1 și 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de 9 luni închisoare cu cea de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și din care s-a scăzut perioada executată cuprinsă între 14.09.2007-01.04.2008.
Față de împrejurările concrete în care inculpatul a comis faptele, atât pe cele din antecedente, cât și ultima infracțiune pentru care este judecat, de urmările produse de poziția procesuală sinceră, de regretul manifestat și de perioada deja executată din ultima pedeapsă rezultantă și văzând că în cauză sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 861Cod penal, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată își poate atinge scopul prev. de art. 52 Cod penal și fără executarea efectivă.
Așa fiind, urmează ca în baza art.38515pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală să fie admis recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr. 294 din 12.06.2009 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 357 din 29.01.2009 a Judecătoriei Iași, hotărâri ce vor fi casate în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza, vor fi repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului. Se va constata că a intervenit reabilitarea de drept cu privire la pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 927/26.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.
Va fi contopită pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810 din 2.04.2007 a Judecătoriei Arad, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința recurată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Curtea va înlătura dispoziția vizând aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. "a" teza a II- a și lit. "b" Cod penal.
În baza art. 861Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe o durată de 3 ani care constituie termen de încercare, potrivit disp. art. 862Cod penal.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, potrivit programului stabilit de această instituție;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informație de natură să poată fi controlate mijloacele lui de existență.
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, suspendă executarea pedepselor accesorii.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 294 din 12.06.2009 Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 357 din 29.01.2009 Judecătoriei Iași, hotărâri pe care le casează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.
Constată că a intervenit reabilitarea de drept cu privire la pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 927 din 26.02.2004 Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.
Contopește pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810/2.04.2007 Judecătoriei Arad, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința recurată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Înlătură aplicarea art. 71 și 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
În baza art. 861Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe o durată de 3 ani care constituie termen de încercare potrivit art. 862Cod penal.
Pe durata termenului de încercare, obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași potrivit programului stabilit de această instituție,
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informație de natură să poată fi controlate mijloacele lui de existență.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepselor accesorii, potrivit disp. art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.01.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu
