Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1121/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1319
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.81/A/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/28.05.2009 (fila 7 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat consideră că atât soluția instanței de apel, cât și soluția instanței de fond sunt netemeinice și nelegale în raport cu probele administrate în cauză. Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul nu a avut intenția să conducă pe drumurile publice fără permis și nici nu a părăsit locul accidentului. Intenția acestuia a fost să scoată autoturismul din curtea sa în scopul de a îl poziționa în stradă, pe direcția în care urma să plece nepotul acestuia, căruia îi promisese că îi va da autoturismul pentru a merge să cumpere un porc din Întrucât în curtea inculpatului nu era spațiu necesar pentru a întoarce autoturismul, a fost nevoit să iasă cu el în stradă și să facă manevra de întoarcere și poziționare pe direcția în care urma să plece, motiv pentru care era necesar să parcurgă o distanță de cca. 20. Probe în acest sens sunt declarațiile martorilor, care se coroborează cu declarația inculpatului.
Mai precizează că locul în care a inculpatul a efectuat virajul se află la distanța de 20-25 de curtea sa și nu la distanța de 250, cum din eroare se menționează în rechizitoriu. De altfel, distanța corectă de 25 este menționată în referatul de terminare a urmăririi penale.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a avut nici o clipă intenția să părăsească locul accidentului, ci a plecat la o rudă de a sa pentru a face rost de actele de identitate și actele autoturismului, iar după ce a făcut rost de acte s-a dus la sediul organelor de poliție pentru a explica ce s-a întâmplat, în acest sens fiind declarațiile martorilor, și.
Mai arată că după acroșarea stâlpului, inculpatul s-a dat jos din autoturism și s-a dus la G, așa zisa parte vătămată, care nu a fost lovită, motiv pentru care s-a dispus încetarea urmării penale, în acest sens fiind la dosar rezoluția.
Având în vedere că inculpatul nu este recidivist, precum și buletinul de analiză toxicologică (nr.587/17.01.2008), din care rezultă că inculpatul nu a consumat deloc alcool (alcoolemie 0 %), consideră că inculpatul nu prezintă pericol social.
Având în vedere lipsa intenției inculpatului, precum și circumstanțele în care a avut loc incidentul, apreciază că faptele prin conținutul lor concret nu reprezintă infracțiuni.
Pentru aceste motive, consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este exagerată, astfel că solicită admiterea prezentului recurs, casarea hotărârilor atacate și, reținând cauza spre rejudecare, achitarea inculpatului sau aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește intenția, solicită a se avea în vedere că inculpatul poate nu a avut intenția să conducă pe drumurile publice, dar a condus pe drumurile publice, în condițiile în care nu avea permis de conducere și după ce a acroșat un stâlp și a lovit o persoană, a plecat de la locul accidentului cu autoturism cu tot și s-a mai reîntors după câteva ore, astfel că, în ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale celor două infracțiuni, probele de la dosar sunt foarte clare. În ceea ce privește achitarea pe baza art.10 alin.1 lit.b Cod procedură penală (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni), solicită a se avea în vedere că în sarcina inculpatului sunt reținute două infracțiuni prevăzute de OUG 195/2002, ambele fiind infracțiuni de pericol și de o mare gravitate, cu atât mai mult cu cât aceste infracțiuni de pericol s-au și materializat în sensul că a avut loc un accident de circulație în care a fost avariat un stâlp și a fost lovită și o persoană. Nu insistă cu lovirea persoanei, întrucât din prisma celor două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, judecat și condamnat, nu are nici o relevanță, pentru că părăsirea locului accidentului constituie infracțiune și în ipoteza în care accidentul este urmare a săvârșirii unei infracțiuni, or inculpatul, inițial, a condus fără permis, după care, a părăsit locul accidentului pe care l-a produs ca urmare a săvârșii acestei infracțiuni. În aceste condiții, fiind vorba de două infracțiuni de o gravitate destul de mare, consideră că, în mod corect, prima instanță a apreciat circumstanțele personale ale inculpatului, a acordat circumstanțe atenuante și a dispus suspendarea executării pedepsei în condițiile art.81 Cod penal.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 14/2009, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, în baza art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit. c Cod penal și art.76 lit. d. fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.
In baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit. c Cod penal și 76 lit. d. a fost condamnat același inculpat la 5 luni închisoare.
In baza art.33 lit.a Cp. și art.34 lit.b Cp. fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
In baza art.81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare, în cursul unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
In baza art.359 Cp.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cp. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
In baza art. 191 Cp. fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel cum reiese din declarațiile martorilor, și Comei, în data de 22.09.2007, inculpatul a condus autovehicul marca cu nr. de înmatriculare B-25- pe strada pe care locuiește, situata în comuna, din dreptul locuinței sale până la prima intersecție și, executând în mod necorespunzător manevra de întoarcere, a acroșat cu autovehicul un stâlp de la rețeaua de electricitate, avariind totodată autovehiculul. După impact inculpatul, ajutat de fratele si nepotul sau, a împins autovehiculul, fără a mai porni motorul, până în curtea locuinței lui și nu s-a întors la locul incidentului nici după sosirea organelor de poliție, cercetarea fiind efectuată în prezenta fratelui sau.
In acest sens martorul a arătat ca la momentul la care organele de poliție au sosit, la locul incidentului nu se aflau nici inculpatul nici autovehicul, iar inculpatul nu s-a întors in acel loc cât timp s-au aliat agenții de politic. Aceleași împrejurări sunt confirmate de toți ceilalți martori.
In ceea ce privește accidentarea martorului G, deși chiar fratele inculpatului, martorul și inculpatul însuși au declarat la urmărirea penala ca inculpatul a lovit nu numai stâlpul de electricitate, ci și pe martorul menționat, in declarația data in cursul cercetării judecătorești aceștia au revenit asupra acestui aspect. Toți martorii au confirmat insa faptul ca imediat după incident, a fost chemata ambulanța, iar martorul Gaf ost transportat la spital, iar aceasta împrejurare nu poate fi justificata nici măcar de presupusa agresiune suferita de martor cu o zi înainte, la care de asemenea fac referire martorii și si care ar explica in viziunea acestora leziune consemnate in procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Deși în apărarea sa inculpatul a încercat sa acrediteze ideea ca nu l-a accidentat pe martorul G, insistând asupra acestui aspect, instanța a constatat ca aceasta împrejurare nu are relevanța în ceea ce privește calificarea faptei întrucât potrivit art. 89 alin. 1 din OG nr.195/2002, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului constituie infracțiune nu numai când acesta a fost implicat intr-un accident de circulație in urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, ci si atunci când accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni. Or s-a reținut pe de o parte fără dubiu faptul ca inculpatul a condus pe drum public fără a poseda permis de conducere, pe de altă parte ca urmare a acestei împrejurări a avut loc un accident soldat cu avarii, iar noțiunea de accident este definită de dispozițiile art. 75 din OUG nr.195/2002 ca fiind evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc, a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale, în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul in mișcare.
In ceea ce privește apărările inculpatului potrivit cărora a plecat de la locul accidentului pentru a-și lua actele și a dus autovehiculul in curtea sa pentru a elibera drumul public, se reține următoarele: din procesul verbal de cercetare la fata locului rezulta ca strada pe care a avut loc accidentul avea o lățime de 4,4, chiar inculpatul fiind cel care a încercat sa efectueze manevra de întoarcere în acel loc; deși atât inculpatul, cât și martorii propuși de el au declarat că acesta a parcurs pe drumul public, de la locuința sa, doar circa 20-25, aceleași persoane au afirmat ca inculpatul a plecat la locuința sa pentru a-si lua actele si nu s-a întors cât timp s-au aflat organele de poliție si s-au efectuat cercetări, deși potrivit mențiunilor cuprinse in procesul-verbal de cercetare la fata locului, activitatea de cercetare a durat mai mult de 30 de minute (desfășurându-se in intervalul orar 13,50-14,30)
Prin urmare instanța a apreciat susținerile inculpatului drept neverosimile, fiind contrazise de ansamblul materialului probator.
Având în vedere situația de fapt astfel reținuta, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. si ped. de art.86, alin.1 din OUG nr.195/2002 republicata.
Sub aspectul laturii obiective, constituie elementul material al infracțiunii menționate acțiunea inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Fapta a avut ca urmare imediata crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediata rezulta din chiar materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective se constată existența intenției. Inculpatul a prevăzut urmarea periculoasă a faptei sale și, deși nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.
De asemenea din situația de fapt astfel reținută, instanța a constatat că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. si ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, constituie elementul material al infracțiunii menționate acțiunea inculpatului de a părăsi locul accidentului, in situația premiza in care accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu intenție. Astfel contrar susținerilor inculpatului, instanța a apreciat că existența intenției rezulta fără dubiu din împrejurările de fapt mai sus reținute, respective faptul ca inculpatul nu numai ca a plecat de la locul incidentului și nu s-a întors cât timp s-au efectuat cercetările, dar a și dus (împins) autovehiculul în curtea sa, fără a mai porni motorul acestuia. Prin urmare intenția de sustragere este evidentă.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea conform prevederilor art. 10 lit.1Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 86 din OUG nr. 95/2002 și conform prevederilor art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art.89 din aceeași lege.
Prin decizia penală nr.81/28.04.2009, Tribunalul Călărașia respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reținând că infracțiunea prev. de art. 86 din OUG nr. 195/2002, prezintă un grad de pericol sporit având în vedere împrejurarea în care a fost comisă, iar pentru infracțiunea prev. de art. 89 din OUG nr. 195/2002, rezultă din probele administrate existența intenției.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs reiterând criticile aduse cu ocazia judecării apelului și reținute în practicaua prezentei.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în cadrul criticilor aduse și având în vedere cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 18 și 17 Cod procedură penală, precum și conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele au stabilit o corectă situație de fapt și au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat, soluția de condamnare corespunzând situației de fapt reținute și probatoriilor administrate.
Astfel, inculpatul a condus pe drumurile publice în condițiile în care nu avea permis de conducere, starea de pericol fiind creată și materializată prin producerea unui accident de circulație în urma acroșării unui stâlp și lovirii unei persoane, după care a plecat de la locul accidentului, motivând că se duce să-și ia actele, și s-a mai reîntors după câteva ore.
În raport de această situație de fapt, s-a reținut corect atât gravitatea faptelor comise, cât și existența elementelor constitutive ale acestor fapte, și, în acest context precum și prin raportare la persoana inculpatului, instanțele au acordat circumstanțe atenuante și au dispus suspendarea executării pedepsei în condițiile art. 81 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 81/A/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./23.10.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul Călărași - Secția Penală
Red. - Judecătoria Lehliu Gară
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
