Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 134
Ședința publică din data de 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 266/27.05.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- ( sentința penală nr. 1735/17.10.2008 - dosar nr-).
La apelul nominal a lipsit recurentul inculpat, acesta fiind reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta în cauză și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în recurs.
Solicită achitarea inculpatului pentru fapta reținută în baza art. 181Cod penal, raportat la art. 10 lit. b1Cod procedură penală, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Precizează că inculpatul a circulat cu autoturismul doar o distanță scurtă de drum pentru a ajunge la terenul agricol, iar în ceea ce privește remorca neînmatriculată, se arată că aceasta a fost împrumutată, motiv pentru care nu cunoștea faptul că aceasta nu era înmatriculată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză ca nefondat, întrucât se rețin probe certe ce atestă fapta reținută în sarcina inculpatului și nu pot fi apreciate ca fiind lipsite în mod vădit de importanță, motiv pentru care nu se poate face aplicarea prevederilor art. 181Cod penal.
Consideră că este neîntemeiată susținerea inculpatului că a condus o distanță scurtă de timp, că nu ar fi avut altă cale de acces, sens, face trimitere la probele administrate în cauză, ce contrazic poziția procesuală a acestuia.
Solicită a se ține seama de fapta comisă, gravitatea deosebită a acesteia, modalitatea de acționare a inculpatului și persoana acestuia, care nu se află la primul impact cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.
Solicită respingerea recursului ca nefundat cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1735/17.10.2008 a Judecătoriei Galațis -a dispus, în baza dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.77 alin.1 și art. 78 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal și art.37 lit. b Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 85 alin.1 și art. 86 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 lit. a și b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. și b Cod penal și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a și b Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. b - 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele două pedepse, respectiv de 1 an și 6 luni și 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 61 alin.1 teza II Cod penal și art.39 al. 2 Cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 549 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 999/12.04.2001 a Judecătoriei Galați, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită la 3 ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și b Cod penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În toamna anului 2005 inculpatul a împrumutat tractorul marca U 650 cu numărul de înmatriculare - de la un cetățean din G, pentru efectuarea unor lucrări în gospodărie.
La data de 11.11.2005 inculpatul plecat de la locuința sa din comuna la volanul tractorului, tractând o remorcă, cu intenția de a merge pe câmp pentru a aduce niște coceni. Deplasarea a făcut-o pe străzile din comună și pe DJ 262, între comunele și și după ce a parcurs pe DJ 262 aproximativ 100, a fost oprit de un echipaj de la poliția de frontieră.
Solicitându-i-se conducătorului auto să prezinte actele pentru control, inculpatul a declarat că nu le are asupra sa și că nu posedă permis de conducere iar remorca este împrumutată și nu știe dacă este înmatriculată.
Din adresa Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatricularea vehiculelor G rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere.
Lucrătorii poliției de frontieră au examinat remorca, în ideea de a găsi elementele de identificare pentru aov erifica în evidențe, dar nu au găsit astfel de elemente.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut că existența faptelor, săvârșirea lor de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în drept că faptele inculpatului care, la data de 11.11.2005 a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere și o remorca fără a fi înmatriculată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 77 alin. 1 și art.78 alin.1 din OUG195/2002, ambele cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal.
Sub aspectul încadrării juridice, prima instanță a dispus, având în vedere modificările aduse OUG 195/2002, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.77 alin.1 și art.78 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art.37 b Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 85 alin.1 și art. 86 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art.37 lit. a și b Cod penal, potrivit art. 334.pr.pen.
La stabilirea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.pen, respectiv împrejurările în care au fost comise faptele, pericolul social concret al acestora, atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, dar și antecedentele penale ale acestuia.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că, față de starea de recidivă a inculpatului, reeducarea acestuia poate fi realizată doar prin privare de libertate, astfel că i-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II și lit. b pen.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul care a susținut că la data comiterii faptei remorca era înmatriculată, dar că, fiind plecat din țară, nu a putut face dovada că aceasta era înscrisă în circulație, arătând că a susținut un curs de calificare pentru meseria de tractorist, însă nu s-a prezentat pentru obținerea permisului de conducere, depunând în dovedirea susținerilor înscrisuri.
La termenul de judecată din 18.05.2009, apărătorul ales al inculpatului a solicitat reaprecierea dovezilor pe care inculpatul le-a făcut în apel, în sensul că remorca era înmatriculată, cerând în același timp aplicarea unei pedepse în cuantum redus.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. 2.pr.pen, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.
În acest sens au fost avute în vedere: procesul-verbal de constatare, planșele foto, declarațiile martorilor, și, precum și declarațiile inculpatului pe parcursul întregului proces penal.
Astfel, s-a constatat că din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 11.11.2005 rezultă că inculpatul a fost oprit pe DJ 262, în timp ce conducea tractorul U 650, de culoare portocalie, cu număr de înmatriculare -, care avea atașată o remorcă fără număr de înmatriculare sau înregistrare, nevopsită.
Din același proces-verbal rezultă că la controlul remorcii nu s-au găsit elemente de identificare, serie sau număr de înregistrare, aceste aspecte rezultând și din planșele fotografice efectuate la momentul depistării inculpatului.
De asemenea, din declarațiile date de inculpat, în faza urmăririi penale, referitor la remorcă se reține că aceasta nu are nici un număr de înmatriculare și nici stația de avertizare luminoasă nu funcționa; că la tractor a agățat o remorcă care nu este înmatriculată și că a împrumutat remorca de la (paznic) și nu a cunoscut dacă este sau nu înmatriculată, dar că nu avea număr de înmatriculare.
Faptul că ulterior, în calea de atac, a depus la dosarul cauzei un certificat de înmatriculare a unei remorci de culoare nu are nici o relevanță juridică, câtă vreme la controlul efectuat la momentul depistării nu s-a găsit nici un element de identificare a remorcii.
Susținerile inculpatului făcute în faza cercetării judecătorești, la data de 07.12.2007, potrivit cărora a aflat ulterior că remorca este înmatriculată și că la acea dată nu știa că remorca trebuie înmatriculată (fila 56) vin în contradicție cu susținerile făcute de acesta cu ocazia audierii în calea de atac a apelului la termenul din 18.05.2009, când a declarat că a aflat că remorca era înmatriculată abia la data de 16.02.2009, când a și depus la dosarul cauzei certificatul de înmatriculare.
Tot în ultima declarație inculpatul a precizat că a aflat că remorca era înmatriculată de la paznicul de la care o împrumutase ( ) și că tot de la această persoană a aflat că numele proprietarul remorcii este (inculpatul neștiind și prenumele).
S-a apreciat că această susținere apare ca fiind nesinceră, având în vedere că din declarația martorului audiat la solicitarea inculpatului, rezultă că acesta nu știa dacă remorca era sau nu înmatriculată.
Față de cele reținute, s-a apreciat că nu se va putea dispune achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în S-a făcut referatul cauzei, după care:. la art. 10 lit. a pr.pen.
S-a constatat că din ansamblul probator rezultă că la data de 11.11.2005 inculpatul a condus pe drumurile publice un tractor înmatriculat sub nr. -, fără a poseda permis de conducere și că a pus în circulație un vehicul neînmatriculat (o remorcă).
Faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 alin 1 și de art. 86 alin 1 din OUG 195/2005 (republicată), instanța de fond dispunând în mod legal, în baza art. 334.pr.pen, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 77 alin 1 și art. 78 alin 1 din OUG 195/2002.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că în mod judicios s-a făcut aplicarea art. 334.pr.pen și în privința stării de recidivă, reținând și art. 37 lit. a pen, având în vedere că infracțiunile ce formează obiectul cauzei au fost comise la data de 11.11.2005, adică după data de 02.11.2004, dată la care inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare (din care a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 549 zile), aplicată prin sentința penală nr. 999/12.04.2001 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 899/26.11.2001 a Curții de Apel Galați.
Având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, dar și persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală, neavând relevanță natura infracțiunilor comise anterior ci reiterarea comportamentului antisocial, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 181.pen.
În cauză s-a constatat că a fost realizată și o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72.pen, stabilindu-i acestuia pedepse în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv de 2 ani închisoare, în condițiile în care inculpatul este recidivist și a avut o atitudine oscilantă în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 85 alin 1 din OUG 195/2002.
Totodată, s-a apreciat că pedepsele aplicate corespund gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, iar reducerea acestora sub cuantumurile stabilite nu ar fi de natură a asigura scopul educativ - preventiv stabilit de art. 52.pen.
S-a constatat că prima instanță a soluționat în mod corect și antecedentele penale ale inculpatului, dispunând revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 549 zile închisoare rămas neexecutat din ultima pedeapsă aplicată inculpatului (de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.999/2001 a Judecătoriei Galați ), rest de pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru cele două infracțiuni deduse judecății, aplicând și un spor de 6 luni închisoare.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 266/2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale deoarece infracțiunea reținute în sarcina sa, sunt în mod vădit lipsite de pericol social, inculpatul conducând tractorul pe o distanță scurtă pe drumul public, iar remorca fiind împrumutată, nu cunoștea că nu este înmatriculată.
Solicită achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 181Cod penal.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Astfel, din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 11.11.2005 (fila 6 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a fost oprit pe DJ 262, în timp ce conducea tractorul U 650, de culoare portocalie, cu număr de înmatriculare -, care avea atașată o remorcă fără număr de înmatriculare sau înregistrare, nevopsită.
Din același proces-verbal rezultă că la controlul remorcii nu s-au găsit elemente de identificare, serie sau număr de înregistrare.
Aceste aspecte rezultă și din planșele fotografice efectuate la momentul depistării inculpatului (filele 8-10).
De asemenea, din declarațiile date de inculpat, în faza urmăririi penale, referitor la remorcă se reține că aceasta nu are nici un număr de înmatriculare și nici stația de avertizare luminoasă nu funcționa; că la tractor a agățat o remorcă care nu este înmatriculată și că a împrumutat remorca de la (paznic) și nu a cunoscut dacă este sau nu înmatriculată, dar că nu avea număr de înmatriculare (filele 14-17).
De asemenea, instanțele au făcut o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei și au avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv de a conduce pe drumurile publice un tractor fără a poseda permis de conducere, având atașată o remorcă fără număr de înmatriculare a cărei instalație de semnalizare luminoasă nu funcționa, ceea ce prezintă un pericol sporit pentru siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, precum și persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, persistând în activitatea infracțională.
În condițiile în care inculpatul a săvârșit două infracțiuni de pericol la legea circulației rutiere nu se poate reține în acest context că faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece însăși legiuitorul a prevăzut că aceste infracțiuni sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat.
Aceeași concluzie rezultă și dacă avem în vedere persoana inculpatului, care după ce a executat în regim privativ de libertate pedeapsa de 4 ani închisoare pe timpul liberării condiționate săvârșește faptele deduse judecății, ceea ce denotă că regimul de detenție nu a fost suficient pentru reeducarea inculpatului.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, hotărârile recurate fiind legale și temeinice.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui - și -, născut la data de 16.08.1976 în G, CNP: -, domiciliat în comuna, sat, județul G) împotriva deciziei penale nr. 266/27.05.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- ( sentința penală nr. 1735/17.10.2008 - dosar nr-).
În baza dispozițiilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red./24.02.2010
Tehn. /1.03.2010
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
