Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 135/2010
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier ia
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.222/A/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat în substituirea avocatei și apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, memoriu cu motivele de recurs formulate de inculpatul recurent, însoțite de împuternicirea avocațială și acte medicale.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală coroborat cu art. 48 Cod penal. Consideră că în cauză este vorba de o gravă eroare judiciară, inculpatul trebuind să fie supus la tratament medical, având în vedere că potrivit raportului de expertiză aflat la fila 136, inculpatul are probleme psihice și nu are discernământ. Arată că singura problemă care se pune în cauză este aceea a faptului dacă inculpatul avea sau nu discernământ la data săvârșirii faptei, însă precizează că în cauză există acte medicale și raport de expertiză din care rezultă că inculpatul avea afecțiuni mai vechi de ordin psihic, apreciind astfel că din întreg materialul probator administrat se conturează faptul că la momentul săvârșirii faptei inculpatul nu avea discernământ, motiv pentru care solicită achitarea acestuia.
Reprezentantul Parchetului învederează instanței faptul că legea prezumă că o persoană mai mare de 18 ani are discernământ, prezumție care este relativă și poate fi răsturnată printr-o expertiză, însă în speță experții nu au avut acte medicale care să demonstreze existența unor probleme de ordin medical și au declarat că nu se pot pronunța cu privire la existența sau inexistența discernământului la data săvârșirii faptei. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 99/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr-, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz la recoltarea probelor biologice și testării aerului expirat.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cp în condițiile art. 71 Cp.
În baza art. 81, 82 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 4 luni termen de încercare.
În baza art. 712 al. 5 Cp pe durata suspendării executării pedepsei au fost suspendate executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.
S-a făcut aplic. art. 191 al. 1 Cpp.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, ca stare de fapt din coroborarea materialului probator existent la dosarul cauzei că inculpatul care a condus pe drumurile publice un autoturism a refuzat să se supună recoltării probelor biologice și testării aerului expirat.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului astfel cum a fost reținută și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 republicată.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cp în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cp.
Apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate.
Împotriva aceste hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul aducând-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, Parchetul a relevat în esență, ca aspecte critice, greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cp, argumentat de conduita inculpatului adoptată pe parcursul procesului penal, respectiv de nerecunoașterea faptei, influențarea și determinarea martorilor să facă declarații mincinoase, precum și necomunicarea hotărârii la IPJ A în vederea a anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
În calea sa de atac, inculpatul a solicitat adoptarea unei soluții de achitarea conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cpp întrucât la data comiterii infracțiunii nu avea discernământ așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală existent la dosarul cauzei.
Prin decizia penală nr. 222/A/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva sentinței penale nr. 99/2008 a Judecătoriei Câmpeni, și, în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a dispoz. art. 74, 76 Cp, a conținutului pedepselor accesorii, a necomunicării hotărârii către IPJ și procedând la nouă judecată a cauzei în aceste limite:
A fost înlăturată aplicarea dispoz. art. 74, 76 Cp reținute în favoarea inculpatului.
A fost stabilită pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani închisoare.
A fost stabilită durata termenului de încercare la 4 ani.
A fost înlăturat din conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpatului dispoz. art. 64 lit. a teza I Cp.
S-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ A în vederea anulării la data rămânerii definitive a hotărârii a permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al. 2 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
În considerentele deciziei Tribunalul Albaa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Din coroborarea materialului probator existent la dosarul cauzei respectiv: procesul - verbal de constatare a infracțiunii, depoziția martorilor, rezidă că la data de 22.08.2007 inculpatul a condus pe raza comunei autoturismul cu nr. de înmatriculare AB.02. și fiind oprit pentru control de către organele de poliție a refuzat să se supună recoltării probelor biologice și testării aerului expirat.
Or, raportat la această stare de fapt astfel cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, s-a apreciat că prima instanță nu a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cp, respectiv celui privind gradul de pericol social ridicat al faptei.
Prima instanță aproape că a ignorat acest criteriu și a dat eficiență maximă celui privind persoana inculpatului în favoarea căruia a reținut incidența dispozițiilor art. 74, 76 Cp.
Ori, în speța dedusă judecății chiar dacă inculpatul nu posedă antecedente penale, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, argument pentru care Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cp și în raport de toate criteriile prevăzute art. 72 Cp a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani închisoare, iar durata termenului de încercare la 4 ani.
La stabilirea și aplicarea pedepselor accesorii, prima instanță nu a avut în vedere decizia nr. LXXIV/2007 a ÎCCJ precum și jurisprudența CEDO în materie (cauza Hîrst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), potrivit cărora pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 Cp se aplică inculpaților nu de drept, ci după aprecierea instanței în fiecare caz în parte și în contradictoriu, astfel încât necesitatea și proporționalitatea să poată fi apreciate individual și în contradictoriu.
Întrucât infracțiunea dedusă judecății face parte din categoria infracțiunilor a căror săvârșire atrage anularea permisului de conducere, în conformitate cu dispozițiilor art. 114 din OUG nr. 195/2002 se va dispune comunicarea hotărârii către IPJ A în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului la data rămânerii definitive a hotărârii.
Referitor la calea de atac exercitată de inculpat, Tribunalul a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică întocmit de Spitalul Județean A - Serviciul de Medicină Legală, existent la dosarul cauzei (fila 136), rezidă că inculpatul nu a prezentat documentele medicale care să ateste starea sănătății la data comiterii faptei (22.08.2007), astfel că s-a apreciat că nu se poate stabili dacă a avut sau nu discernământul faptei sale.
Ca atare, critica inculpatului privind incidența dispozițiilor art. 10 lit. e Cpp s-a privit a fi nefondată.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal instituit de art. 3853Cod procedură penală, inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și la apel, solicită a se constata în speță incidența cazului de înlăturare a răspunderii penale prev. de art. 48 Cod penal, și anume, iresponsabilitatea (f 12 dosar recurs).
Arată, în dezvoltarea motivelor critice, faptul că problemele psihice i-au afectat în mod iremediabil discernământul la data comiterii faptei.
În susținerea celor relevate depune, prin apărătorul său ales, un set de acte medicale de care înțelege să se prevaleze în apărare (f 9-33 dosar recurs).
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele instituite de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Jurisdicțiile inferioare au stabilit în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului, în limitele infracțiunii reținute în actul de sesizare, reținând o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și probele de la dosar, chiar dacă în mod constant, în prima fază a investigațiilor, atât inculpatul, cât și martorul, au încercat denaturarea adevărului prin plasarea răspunderii în persoana fratelui inculpatului.
2. Curtea reține că ulterior, ca urmare a stabilirii certe a calității inculpatului de autor al faptei, acesta a abordat o altă strategie menită să-l exonereze de răspundere penală, și anume, invocarea cazului de iresponsabilitate prev. de art. 48 Cod penal.
3. Curtea precizează, fără a fi în măsură să conteste realitatea actelor medicale numeroase depuse la dosar și care atestă, într-o anumită măsură, existența unor afecțiuni de care suferea inculpatului, că acestea nu sunt și suficiente pentru a justifica reținerea cazului de înlăturare a răspunderii penale prev. de art. 48 Cod penal.
4. Curtea subliniază că inculpatul nu a fost în măsură să ofere și să prezinte acte medicale cu privire la starea sa de sănătate mentală din momentul săvârșirii faptei, considerent pentru care, justificat, autoritățile medicale competente în materie nu au fost în măsură să formuleze concluzii certe cu privire la starea de iresponsabilitate a acestuia la data comiterii infracțiunii.
5. În aceste circumstanțe, actele medicale ulterioare, chiar necontestate, nu pot reprezenta temeiuri relevante pentru instanță de a adopta o soluție de achitare, atâta timp cât nici pentru medicii specialiști ele nu au fost suficiente pentru emiterea unor concluzii certe.
6. Mai mult, Curtea reține că raportul de expertiză cu nr. 3628/IV/151 din 26.10.2009 a fost întocmit în considerarea actelor medicale, inculpatul neprezentându-se pentru a fi examinat, oferind explicația imposibilității transportării sale datorită afecțiunilor de care suferă.
7. În aceste circumstanțe, Curtea, apreciind că soluțiile jurisdicțiilor inferioare sunt fundamentate în mod obiectiv pe amplul material probator administrat în cauză, iar în speță nu există minime suspiciuni cu privire la lipsa de reprezentare critică a inculpatului asupra consecințelor faptelor sale, va respinge ca nefondat recursul de față, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
8. Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.222/A/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art.192 al.2 pr.penală, obligă pe inculpat să plătească statului 130 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2 ex./17.02.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria
