Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.137/R/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr.182/A din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul inculpatului depune la dosar copii după certificatele de naștere a celor doi copii ai inculpatului.
Reprezentantul Parchetului depune la dosar copia procesului-verbal încheiat la 22 februarie 2010, din care rezultă că sentința penală nr.191 din 15 mai 2008 Judecătoriei Sighetu Marmațieia rămas definitivă prin neapelare la 6 iunie 2008.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea care i se reține în sarcină la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege. Nu se poate aprecia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul a invocat în apărarea sa că în apropiere de vârful pasului mașina s-a defectat și întrucât numitul G nu a putut să o pornească, inculpatul a urcat la volanul acesteia și a condus-o pe o distanță mică. Această apărare este susținută doar de declarațiile martorilor din faza de judecată, în cursul urmăririi penale doar martorul care este rudă cu inculpatul a susținut versiunea inculpatului. Martorul G nu a arătat în nici un moment că ar fi fost angajat de inculpat să conducă acel autoturism sau că acesta s-ar fi defectat, inculpatul fiind nevoit să-l pornească. Nu s-a avut în vedere că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia tot pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Prin urmare, nu se poate aprecia că prin fapta inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și că reeducarea acestuia se poate realiza numai prin aplicarea unei amenzi administrative.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. În apropiere de vârful pasului mașina s-a defectat și întrucât numitul G nu a putut să o pornească, inculpatul a urcat la volanul acesteia și a condus-o pe o distanță mică de circa 100-150, pentru aol ăsa în siguranță. Inculpatul era mecanic auto, nu dorea să lase în drum un autoturism care prezenta pericol public. Se impune aplicarea art.47 pen. respectiv reținerea cazului fortuit. În mod corect instanța de apel a considerat că se impune o pedeapsă cu amendă administrativă și nu executarea unei pedepse privative de libertate. Inculpatul are 2 copii minori, este singurul întreținător al familiei și apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, reține că prin sentința penală nr. 196 din 03 iunie 2009 Judecătoriei Sighetu Marmației a fost condamnat inculpatul, născut la 25.09.1984 în SMf iul lui și, cetățean român, studii 2 clase, agricultor, căsătorit, cu un copil minor în întreținere, cu antecedente penale, CNP -, domiciliat în de nr. 921 jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. a și c, și art. 76 lit. d pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal i s-au interzis drepturile prev. la art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.191/15.05.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației dosar nr. 2855/2007, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că în data de 28.07.2008, inculpatul se întorcea din localitatea B M, cu autoturismul marca 1307, cu nr. de înmatriculare B-97-CNP, care a fost condus de martorul
Când a ajuns pe dealul, autoturismul s-a defectat, iar inculpatul și martorii: G și, au încercat să-l pornească și inculpatul a urcat la volan.
După ce autoturismul a pornit, inculpatul a condus o distanță de circa 100 metri, când a fost oprit de poliția de frontieră, care i-a solicitat actele și au constatat că nu posedă permis de conducere.
Instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86, alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea 37, lit."a"din Codul penal, privind recidiva postcondamnatorie, astfel că în baza art. 345, alin.2 din Codul d e procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 3 luni, reținând circumstanțele atenuante personale prev. de art.74, lit."a" și "c" din Codul penal, cu aplicarea art. 76, lit."d" din Codul penal.
În baza art. 83 din codul penal, instanța a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.191/15.05.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr.2855/2007.
În baza art.37, alin.1,39, alin.1, raportat la art.34, lit."b", din Codul penal, instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare la care s-a adaugat un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată fiind de 11 luni închisoare, iar în baza art.71 din Codul penal, instanța a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, lit."a" și "b" din Codul penal.
Conform art.191, alin.1 din codul d e procedură penală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 196 din 3 iunie 2009 Judecătoriei Sighetu Marmației a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate și, urmare rejudecării cauzei, să se dispună în sensul aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe toată durata executării pedepsei.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală și, în subsidiar, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Instanța de apel a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, apreciind că, în raport de elementele de circumstanțiere existente în cauză, fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 181Cod penal. Fapta săvârșită de inculpat a adus o atingere minimă relațiilor sociale apărate de lege, fiind în mod vădit lipsită de importanță prin prisma modului de comitere a acesteia și a urmării socialmente periculoase produse.
Instanța de apel a reținut că, la data de 28 iulie 2008, inculpatul avea de făcut un drum în interes personal, motiv pentru care l-a angajat pe martorul G ca șofer pentru a-l transporta la destinație. Mașina s-a defectat în apropiere de vârful pasului și, întrucât martorul nu a reușit să pornească mașina, inculpatul care a lucrat ca mecanic auto, a urcat la volan, reușind astfel să pornească mașina. U ca, în vârf, să oprească pentru a-l lăsa pe martor să conducă mai departe. Instanța reține de asemenea, în favoarea inculpatului, și faptul că intenția acestuia nu era de a conduce mașina, deoarece și-a angajat șofer.
Aspectele reținute de instanța de apel sunt susținute de probațiunea administrată în cauză, în esență de declarația inculpatului dată în faza urmăririi penale (fila 13 din dosar urmărire penală) și menținută în fața instanței de fond (fila 29) și de depozițiile martorilor (fila 14 dos. urmărire penală și fila 30 dos. instanță de fond) și G (fila 26 dos. urmărire penală și fila 34 dos. instanță de fond). probațiunii denotă faptul că inculpatul a condus o porțiune redusă de drum, fără a avea intenția să conducă pe tot parcursul traseului stabilit, și converge spre conturarea ideii unui pericol minim.
Prin decizia penală nr.182/A din 03 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureșa fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.196 din 03 iunie 2009 Judecătoriei Sighetu Marmației, care a fost desființată cu privire la latura penală și judecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. rap.la art.18/1 pen. a fost achitat inculpatul, fiindu-i aplicată sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva deciziei penale nr.182/A din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureșa declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, solicitând casarea acesteia, împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege și să se facă aplicarea pedepselor accesorii conform art.64 lit.a și b pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ignorând faptul că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior tot pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, iar împrejurarea invocată în apărarea sa că a condus autoturismul pe o distanță relativ mică nu este susținută de probe decât în faza de judecată, în cursul urmăririi penale existând doar un martor rudă cu inculpatul, ce confirmă varianta acestuia și chiar așa fiind, nu se poate aprecia că sunt incidente disp.art.18/1 pen.
S-a arătat că și hotărârea instanței de fond este nelegală prin aceea că pedeapsa accesorie a fost individualizată doar pentru pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, fără a se stabili că aceasta operează și pentru pedeapsa rezultată ca urmare a cumulului aritmetic cu pedeapsa anterioară a cărei suspendare condiționată a fost revocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanțele au stabilit în mod corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, dar și încadrarea juridică în dispozițiile art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, însă la aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, instanța de fond este cea care în mod judicios a considerat că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiune și se impune condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea.
În mod greșit, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile disp.art.18/1 pen. în condițiile în care inculpatul a comis o nouă infracțiune în termenul de încercare al suspendării condiționate al executării pedepsei, în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și după ce a fost condamnat pentru același gen de infracțiuni, respectiv conducere fără permis și părăsire a locului accidentului, împrejurarea că a condus pe o distanță relativ scurtă nefiind suficientă pentru a considera că în concret fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fără a se raporta și la celelalte elemente care trebuie avute în vedere la această analiză.
În consecință, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, pedeapsa fiind just individualizată, mai ales că în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante, conform art.74 pen. pedeapsa fiind mult coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Ca urmare a condamnării inculpatului, s-a făcut aplicarea disp.art.71 rap.la art.64 lit.a și b pen. și întrucât revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.191/2008 a Judecătoriei Sighetu Marmațieia atras atât executarea efectivă a acestei pedepse, cât și a celor accesorii, individualizate prin sentința menționată, nu se impune casarea hotărârii pentru acest motiv.
Pentru considerentele mai arătate și în baza art.385/15 pct.2 lit.a pr.pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș va fi admis, va fi casată hotărârea tribunalului și se va menține sentința instanței de fond.
Văzând și disp.art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.a Cod proc.penală, admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, formulat împotriva deciziei penale nr.182 din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș pe care o casează și mentine sentința nr. 196 din 3 iunie 2009 Judecătoriei Sighetu Marmației..
Onorariul apărătorului din oficiu in suma de 200 lei se avansează din.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
Red.CI/DS/02.03.2010 - 6 ex.
Jud.fond
Jud.apel,
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Claudia Ilieș Luminița Hanzer
