Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 143/ DOSAR NR-
Ședința publică din 25 februarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva deciziei penale nr. 246/Ap din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat Homocea, asistat de apărător ales, avocat -.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat solicită să se constate că delegația ei de apărător din oficiu pentru intimatul inculpat, a încetat și să i se achite onorariului pentru studiul dosarului și prezența sa la termenul de judecată din 28 ianuarie și astăzi, conform art.3 din Protocol.
Instanța ia act că delegația apărătorului din oficiu, a încetat.
Avocat - depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul inculpat Homocea și în circumstanțiere, înscrisuri din care rezultă că inculpatul este administrator la 2 societăți comerciale care au cca. 50 de salariați.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța, constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 246/A din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov pentru motive de netemeinicie în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Apreciază că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către instanța de apel nu corespunde gradului de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat. Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86 ind.1 alin.1 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul după ce a condus autoturismul pe drumurile publice, având o alcoolemie de 1,70 %o, fiind suspendat dreptul de a conduce autoturismul întrucât i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare fără valabilitate, acesta s-a reîntors în Gara B, a luat autoturismul și a condus din nou sub influența băuturilor alcoolice accidentând partea vătămată.
În raport de cele menționate solicită a se înlătura dispozițiile art. 18 ind.1 alin.1 lit.c Cod penal, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate, așa cum a stabilit prima instanță.
Avocat - pentru intimatul inculpat Homocea, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Brașov, care în mod corect a stabilit modalitatea de executare a pedepsei. În primul rând arată că nu contestă că fapta săvârșită de către inculpat este gravă, tocmai de aceea el este în fața instanței de judecată, dar de aici până la a înlătura executarea sub supraveghere și a dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate este o distanță foarte mare. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este în pragul pensionării, până la această vârstă nu a avut nici un conflict cu legea penală, a despăgubit partea vătămată, nu a încercat să se sustragă de la responsabilitățile nici morale și nici materiale, s-a împăcat cu partea vătămată, i-a acoperit cheltuielile medicale, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recunoscut fapta și și-a dat toată silința să înlăture urmările acestei fapte și să repare prejudiciul cauzat. Față de această împrejurare, atât din punct de vedere obiectiv cât și din punct de vedere subiectiv sunt întrunite condițiile pentru executarea pedepsei sub supraveghere.
În raport de cele menționate apreciază că instanța de apel în mod corect a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Intimatul inculpat Homocea, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Brașov.
CURTEA
1.Constată că, prin sentința penală nr. 829/2008 Judecătoria Brașova dispus condamnarea inculpatului Homocea pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 la 2 ani închisoare ( fapta din 02.09.2006 ), pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 la 2 ani închisoare ( fapta din 03.09.2006 ), iar în baza art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare. A stabilit ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
2. Pentru a se dispune astfel s-a reținut că în noaptea de 2/3 septembrie 2006 inculpatul a fost depistat în 2 rânduri conducând autovehiculul proprietate personală cu o îmbibație alcoolică peste limita legală. Prima dată a condus autoturismul cu o îmbibație alcoolică de 1,70 gr.%o, după care, voind să ducă acasă autoturismul proprietate personală, iar soția sa nefiind în starea fizică necesară pentru a conduce mașina, a produs un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, în timp ce avea o îmbibație alcoolică de 1,30 gr. % Atunci când inculpatul s-a urcat prima dată la volan, după ce consuma băuturi alcoolice, a produs o tamponare dar nu a rămas la fața locului în acel moment. Inculpatul a fost urmărit și a fost identificat de către organul de poliție întrucât în cele din urmă a oprit, această din urmă împrejurare fiind considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de părăsi a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Homocea, iar prin decizia penală nr. 246/A/2008 apelul a fost admis în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și s- dispus aplicarea art. 86 ind.1 Cod penal la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, fiind fixat un termen de încercare de 5 ani.
În acest sens au fost avute în vedere circumstanțele reale ale faptelor și circumstanțele personale care caracterizează pe inculpat.
4. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova declarat recurs, invocând motivul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct.14 Cod procedură penală, fiind considerată ca greșită individualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare. S-a solicitat înlăturarea art. 86 ind.1 Cod penal.
5. Recursul este nefondat.
Starea de fapt a fost corect reținută de către ambele instanțe, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Cuantumul pedepselor a fost just individualizat, cu respectarea exigențelor art. 72 Cod penal, întrucât acestea reflectă atât pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite cât și circumstanțele care caracterizează pe autorul faptelor.
Cuantumul pedepselor, ca și pedeapsa rezultantă, pun în evidență în mod corespunzător pericolul social și constituie o ripostă legală, sificientă și corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel, a
constatat, cu temei, că există suficiente date la dosar care demonstrează că reeducarea inculpatului se poate asigura și fără executarea efectivă a pedepsei. Acesta a depus toate eforturile pentru înlăturarea consecințelor faptelor sale, despăgubind în întregime persoana vătămată, care nici nu a mai formulat plângere penală, este cunoscut cu o bună comportare în societate, lucrează ca administrator la o societate comercială, nu a avut nici un conflict cu legea penală până la vârsta de 54 de ani și a manifestat sinceritate și regret pentru faptele săvârșite, atitudinea sa procesuală demonstrând dorința de reintegrare a celui în cauză. Chiar dacă faptele sale întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, aflate în concurs, există suficiente date care să demonstreze că cele întâmplate au avut un rol accidental în conduita generală a inculpatului.
În stabilirea modalității de executare a unei pedepse instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Din această perspectivă, corect a apreciat instanța de apel că inculpatul poate fi reeducat fără să execute pedeapsa, închisorii, cel în cauză urmând să fie supus unui regim sever de supraveghere pe o durată de 5 ani, interval în care nu va avea dreptul să conducă nici un autovehicul, ceea ce asigură și efectul preventiv al aplicării pedepsei. Din moment ce sunt îndeplinite condițiile art. 86 ind.1 Cod penal nu există nicio justificare pentru ca instanța de recurs să dispună executarea efectivă a pedepsei închisorii.
Circumstanțele reale care indică una numit pericol social sporit al faptelor săvârșite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei. Acestea trebuie însă examinate în coroborare cu circumstanțele personale nu numai la stabilirea cuantumului pedepsei, așa cum s-a și procedat, ci și la stabilirea,modalității de executare a acesteia, operațiune realizată în mod corespunzător de către instanța de apel.
6.Așa fiind în temeiul art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul parchetului urmează să fie respins.
7. Potrivit art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 246/A/2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
În baza art.3 din Protocolul nr. 615/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală dispune plata către Baroul Brașova sumei de 100 lei reprezentând 50% din valoarea onorariului care s-ar fi cuvenit doamnei avocat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Cu opinia separată a unui membru al completului în sensul admiterii recursului, casării deciziei pronunțate în apel și menținerii sentinței primei instanțe.
Președinte,
- -
red./11.03.2009
dac.C Gh. /11.03.2009
- 2 exemplare -
jud. fond-
jud. apel - /
opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că, în cauză, se impunea admiterea recursului parchetului, casarea deciziei pronunțate de tribunal și menținerea sentinței Judecătoriei Brașov prin care s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Homocea să se execute în regim privativ de libertate.
În mod corect prima instanță a apreciat că, raportat la materialul probatoriu administrat, față de atitudinea inculpatului care a persistat într-o singură noapte în încălcarea prevederilor Codului rutier, periclitând siguranța participanților la trafic, care nu a înțeles și respectat un prim avertisment al organelor de poliție, ci a condus în continuare deși era beat, scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 81 și 861Cod penal, neexistând date suficiente în sensul că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru inculpat pentru a nu mai comite și alte infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei.
Trebuie remarcat faptul că, în aceeași noapte, după ce inculpatul a condus autoturismul deși avea se afla sub influența băuturilor alcoolice, a părăsit locul accidentului, a fost localizat în cele din urmă de organele de poliție și sancționat contravențional. Însă, ulterior, după circa o oră, inculpatul a revenit la locul unde lăsase autoturismul și l-a condus din nou, deși era sub influența alcoolului, cauzând un nou accident de circulație, soldat cu o victimă. Inculpatul nu a avut nici o justificare plauzibilă pentru conducerea din nou a mașinii pe drumurile publice, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice. Dacă inițial s-ar putea discuta despre inconștiența celui care se urcă la volanul mașinii fiind băut, repetarea aceleiași atitudini, în aceeași noapte, după un scurt interval de timp, cu ignorarea tuturor avertismentelor și sancțiunilor organului de poliție, indiferența crasă față de orice posibile consecințe pentru ceilalți participanți la trafic dau suficiente indicii despre persoana inculpatului, conturând atitudinea sfidătoare a acestuia față de respectarea oricărei norme de conviețuire socială, față de orice reguli de conduită în domeniul rutier și de autoritățile care aplică constată și aplică sancțiunile, neexistând niciun indiciu că pronunțarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei ar putea conduce la prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Circumstanțele personale ale inculpatului (lucrează ca administrator la o societate comercială, nu are antecedente penale, recunoașterea faptelor - în fața probelor evidente -, despăgubirea persoanei vătămate) au fost deja avute în vedere de instanță în momentul individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul acestora fiind orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator. Ele trebuie coroborate cu toate celelalte date care rezultă din dosarul cauzei, neavând prioritate asupra celorlalte aspecte și nu aduc noi date care să infirme constatările anterioare.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, apreciez că soluția adoptată de instanța de fond cu privire la modalitatea de executare a pedepsei este legală și temeinică, astfel că se impunea a fi menținută.
Președinte
- -
red. /2.04.2009
dact. Gh./14.04.2009
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Constantin Epure, Alexandru Vasiliu
