Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 149
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (OUG nr.195/2002)", formulat de inculpata impotriva deciziei penale nr.566 din data de 06.12.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 06.03.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand, din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru data de 13.03.2008, iar apoi pentru azi, 20.03.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.1700 din 7 iunie 2007 Judecătoriei Iași, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.79 alin.4 din OUG nr.195/2002 nemodificată cu aplicarea art.37 lit. a și art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art.334 Cod procedură penală.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.300/31 mai 2006 Tribunalului Constanța în pedepsele componente de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin această sentință penală, 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3316/11 octombrie 2002 Judecătoriei Bacău și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1805/5 septembrie 2003 Judecătoriei Constanța, pedepse ce vor fi repuse în individualitatea lor.
În baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, urmând a aplica acesteia pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art.83 și art.86 ind.4 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3316/11 octombrie 2002 Judecătoriei Bacău respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în privința pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1805/5 septembrie 2003 Judecătoriei Constanța, iar în baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, care va fi adăugată pedepsei rezultante mai sus arătate de 2 ani închisoare.
Total pedeapsă de executat: 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În baza art.191 inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.10.2005, ora 22,40, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare B-29938 pe strada - din I, inculpata a pierdut controlul mașinii, a părăsit carosabilul și a intrat în coliziune cu un pom de pe marginea acestuia.
La fața locului s-au prezentat organele de poliție, care au identificat conducătorul autoturismului implicat în accident ca fiind inculpata, aceasta însă neprezentând vreun act de identitate, motivând că le-a uitat la domiciliu. Întrucât prezenta halenă alcoolică, organele de poliție au încercat testarea cu etilotestul, care însă nu s-a putut efectua din cauza stării în care se afla inculpata.
Deoarece inculpata suferise leziuni în urma producerii accidentului, a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie I unde a primit îngrijirile medicale necesare și unde i s-a solicitat acordul privind recoltarea probelor biologice. În prezența medicului de gardă, inculpata a precizat că refuză recoltarea probelor biologice, aspect menționat pe procesul verbal de recoltare și procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de lucrătorii de poliție.
Refuzul inculpatei este confirmat și de martorul, șoferul ambulanței care a transportat-o pe inculpată la spital, care a găsit-o pe inculpată pe scaunul stânga față a autoturismului marca VW implicat în accident, în timp ce martora a confirmat că inculpata era cea care a condus autoturismul, observând momentul accidentului și apropiindu-se de autoturism.
Audiată în cursul urmăririi penale, inculpata a declarat că recunoaște săvârșirea faptei, afirmând în declarația olografă că a servit băuturi alcoolice la o prietenă, după care s-au urcat în autoturism și a încercat să ajungă la o pizzerie, a provocat accidentul după care a refuzat recoltarea probelor biologice întrucât avea dureri la mâini, se la autoturismul care era avariat și nu a considerat necesar să i se recolteze aceste probe. Ulterior, în declarația dată în calitate de învinuită, a precizat că se simțea foarte rău și nu putea să-și țină mâna fracturată, iar în fața instanței a invocat dreptul la tăcere.
Va fi înlăturată apărarea inculpatei care a invocat prin apărător că ar avea fobii cu privire la recoltarea probelor biologice, depunând în acest sens o adeverință medicală. Astfel, această situație nu a fost adusă la cunoștința medicilor care au încercat să recolteze probele biologice, ori a organelor de cercetare penală, iar adeverința în care se arată că este în evidență cu ". de Halat " datează din data de 17.05.2007, nerezultând dacă la data accidentului suferea de acest sindrom, ori că aceasta ar fi o fobie la recoltarea probelor biologice. Mai mult, inculpata a primit îngrijiri medicale chiar în seara accidentului, de la medici, și apărătorul acesteia a invocat la termenul din 03.05.2007 că inculpata este foarte des internată în spital, ceea ce pune la îndoială diagnosticul arătat în adeverință.
În drept,
Fapta inculpatei care, la data de 24.10.2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice din municipiul I autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare B-29938, fost implicată într-un accident rutier, refuzând recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002 anterior modificărilor, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Dispozițiile art. 13 Cod penal se vor reține întrucât legea penală veche este mai favorabilă inculpatei, aceasta prevăzând sancțiunea închisorii de la 1 la 5 ani, în timp ce legea nouă prevede la art. 87 alin. 5 pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Instanța va dispune și schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, în sensul reținerii stării de recidivă mare postcondamnatorie, inculpata săvârșind fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse în cazul condamnării la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3316/11.10.2002 a Judecătoriei Bacău, respectiv în timpul termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1805/05.09.2003 a Judecătoriei Constanța.
În același timp, această faptă a fost comisă în condiții de concurs real cu infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare prin sentința penală nr. 2382/18.11.2005 a Judecătoriei Constanța, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 300/31.05.2006 a Tribunalului Constanța.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpata va fi condamnată.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizat de urmările care s-ar fi putut produce în urma accidentului, faptul că în mod evident inculpata a condus autoturismul în stare de ebrietate, încercarea de inducere în eroare a instanței prin prezentarea unei adeverințe medicale cu diagnostic ce poate fi ușor pus sub semnul îndoielii, iar pe de altă parte persoana inculpatei, care este cunoscută cu antecedente penale, recidivistă, atitudinea procesuală corectă din cursul urmăririi penale, de recunoaștere a faptei.
Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpatei se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată peste minimul special prevăzut de legea mai favorabilă inculpatei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta motivele de critică, avocatul solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr.566 din 6 decembrie 2007 Tribunalului Iașia fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.1700 din 7 iunie 2007 Judecătoriei Iași, sentință ce a fost menținută.
Apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatei, pe baza unor probe concludente legal administrate și temeinic apreciate, încadrarea în drept a faptei în baza dispozițiilor art. 79 alin.4 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal, fiind legală.
Cu ocazia judecării cauzei inculpata a invocat dreptul la tăcere.
Audiată în cursul urmăririi penale inculpata a recunoscut comiterea faptei constând în aceea că în data de 24.10.2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice din I, autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare B 29930, fiind implicată într-un accident rutier și a refuzat recoltarea probelor biologice.
Recunoașterea inculpatei se coroborează cu procesul verbal de depistare și constatare a infracțiunii, procesul verbal de recoltare a probelor biologice în care este consemnat refuzul, declarațiile martorilor și, care au identificat-o pe inculpată ca fiind conducătorul autoturismului marca VW, martorul arătând că inculpata prezenta halenă alcoolică, vorbire incoerentă, probleme în menținerea echilibrului corpului, specifice unei persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice.
În ce privește apărările inculpatei în sensul că ar avea fobii cu privire la recoltarea probelor biologice, ele nu au fost dovedite ca fiind existente la momentul săvârșirii faptei, ci ulterior comiterii acestora, astfel că în mod corect au fost înlăturate de prima instanță.
Față de antecedența penală a inculpatei care atrage starea de recidivă postcondamnatorie prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, constatând incidența dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal.
În cauză, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 și 86 indice 4 Cod penal, având în vedere că fapta a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentințele penale nr. 3316 din 11.10.2002 a Judecătoriei Bacău și nr. 1805 din 5.09.2003 a Judecătoriei Constanța.
În ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul apreciază că pedeapsa stabilită de 3 ani și 6 luni închisoare asigură o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatei, care este cunoscută cu antecedente penale, fiind recidivistă, astfel că nu se justifică reducerea acesteia.
Împotriva hotărârilor, inculpata a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La judecarea apelului inculpata nu a fost legal citată.
A primit îngrijiri medicale la două zile după accident și nu în ziua în care s-ar fi săvârșit fapta, internându-se la insistențele familiei și s-a confirmat la externare sindromul de halat.
Consideră utilă și necesară efectuarea unei expertize.
Inculpata suferă de o afecțiune de natură psihiatrică care îi afectează discernământul, se impune expertiza și achitarea în temeiul art.10 lit. e și 48 Cod penal.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate fiind prea severă raportat la limitele legale de pedeapsă, față de circumstanțele în care s-a petrecut evenimentul.
Recursul este parțial fondat.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este fundamentată de probele cauzei care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Inculpata, audiată la fond a invocat dreptul la tăcere iar la urmărirea penală a recunoscut comiterea faptei constând în aceea că la data de 24 octombrie 2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile din I autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare B 29930, fiind implicată într-un accident rutier, refuzând recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.79 alin.4 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal.
În ce privește legala judecare a apelului se reține că inculpata a fost legal citată la ultimul domiciliu cunoscut și la domiciliul indicat ulterior prin înscrisul de la pagina 18 dosar apel și la termenul de judecată din 8 noiembrie 2007 fost prezentă în fața instanței de apel, declarând că domiciliul său este în strada - -. Prezentându-se în fața instanței de apel, aceasta a primit noul termen de judecată în cunoștință, dispozițiile legale privind citarea fiind în acest sens.
Referitor la critica privind lipsa de discernământ în săvârșirea infracțiunii, sindromul stabilit "de halat " nu este de natură să slăbească discernământul, respectiv capacitatea reprezentării și configurării realității exterioare.
Pe de altă parte, inculpata este diagnosticată cu acest sindrom din 17 mai 2007 (fila 91 dosar fond), iar fapta pentru care este judecată a fost comisă cu doi ani înainte, respectiv la 24 octombrie 2005, perioadă de timp pentru care nu are acte medicale și sindromul nu este dovedit ca existent la acea dată.
Așadar nu sunt aplicabile dispozițiile art.48 Cod penal ca temei de achitare prevăzut de art.10 lit. e Cod procedură penală. Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele (art.48 Cod penal). Inculpata la momentul săvârșirii faptei nu se afla în niciuna din situațiile de iresponsabilitate prevăzute de lege.
Nu este necesară, iar actele medicale ulterioare comiterii faptei nu justifică efectuarea unei expertize medico-legală de stabilire a discernământului inculpatei. Discernământul se verifică numai în raport cu data săvârșirii faptei.
Recursul este fondat sub aspectul greșitei rezolvări a tratamentului sancționator față de pluralitatea infracțională în care inculpata a comis infracțiunea pentru care este judecată în prezenta cauză.
Inculpata a comis infracțiunea pentru care este judecată în prezenta cauză la data de 24 octombrie 2005, în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedepsele aplicate prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr.300/31 mai 2006 Tribunalului Constanța, care cuprinde alături de condamnarea la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal fapta comisă la 13 septembrie 2002 și 25 septembrie 2002, și modificări de pedeapsă prin aplicarea art.33 Cod penal, a concursului de infracțiuni între infracțiunile pentru care a fost condamnată prin sentințele penale nr.3316/2002 a Judecătoriei Bacău și sentința penală nr.1805/2003 a Judecătoriei Constanța, hotărâri definitive la 8 noiembrie 2002 și respectiv 23 septembrie 2003, fapte comise în iunie 2002 și respectiv 28 februarie 2002, pedepsele fiind contopite în urma anulării suspendărilor condiționate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, aplicându-se din nou suspendarea condiționată a executării acesteia.
Instanța de fond și de apel au stabilit eronat pluralitățile intermediare.
Primul termen al recidivei reținute se compune din pedepsele la care a fost condamnată prin sentințele penale nr.1805/5 septembrie 2003 Judecătoriei Constanța, prin sentința penală nr.3316/11 octombrie 2002 Judecătoriei Bacău și sentința penală 2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, infracțiunile pentru care a fost judecată și condamnată prin aceste sentințe fiind săvârșite la datele de 28 februarie 2002, 2 iunie 2002, 13 septembrie și 25 septembrie 2002, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Așa cum rezultă din prevederile art.33 lit. a Cod penal, sfera concursului de infracțiuni, ca pluralitate infracțională s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru unele dintre infracțiunile concurente. Astfel, toate infracțiunile săvârșite anterior acelei condamnări fac parte din concurs, chiar dacă pentru ele nu s-au pronunțat încă condamnări definitive. Așadar infracțiunea pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, fiind comisă la 13 septembrie 2002 și 25 septembrie 2002 anterior rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare sentința penală 1805/5 septembrie 2003 și sentința penală 3316/11 octombrie 2002.
În consecință, infracțiunea pentru care este judecată în prezenta cauză, comisă ulterior unei condamnări definitive (aceleași sentințe penale definitive) nu poate fi socotită concurentă cu cele care preced condamnarea respectivă, chiar dacă în ce privește unele din acele infracțiuni anterioare (respectiv, infracțiunea pentru care a fost condamnată prin sentința penală 2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța ) nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă la data săvârșirii infracțiunii prezente.
În consecință infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța intră în concursul de infracțiuni care constituie prim termen al recidivei, pentru că fapta a fost săvârșită la datele de 13 și 15 septembrie 2002, anterior pronunțării împotriva inculpatei a vreunei hotărâri de condamnare definitivă.
Pedepsele aplicate pentru toate infracțiunile săvârșite de inculpată înainte de condamnarea definitivă formează primul termen al recidivei prin contopirea lor într-o pedeapsă rezultantă, așa cum s-a dispus prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, iar infracțiunea pentru care este judecată în prezenta cauză, comisă la 24 octombrie 2005, după o condamnare definitivă (prima condamnare definitivă - sentința penală 3316/11 octombrie 2002 Judecătoriei Bacău, definitivă la 8 noiembrie 2002) constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, prevăzut de art.37 lit. a Cod penal și pedeapsa se aplică potrivit dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie (art.39 alin.1 Cod penal).
Prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța executarea pedepsei rezultante, de 1 an și 10 luni închisoare, a fost suspendată condiționat conform art.81 Cod penal. Întrucât această suspendare s-a dispus la 18 noiembrie 2005, infracțiunea ce constituie al doilea termen al recidivei fiind săvârșită anterior suspendării condiționate a executării pedepsei, devin aplicabile dispozițiile art.85 Cod penal pentru pedeapsa rezultantă prim termen al recidivei.
În consecință, pentru motivele de mai sus, prin sentința atacată instanța de fond a procedat greșit în aplicarea pedepselor și rezolvarea recidivei postcondamnatorii prin descontopirea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, prin stabilirea concursului de infracțiuni între infracțiunile pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța cu infracțiunea pentru care este judecată în prezenta cauză, concurs de infracțiuni inexistent pentru că cele două infracțiuni sunt despărțite de o sentință de condamnare definitivă (sentința penală 3316/11 octombrie 2002 Judecătoriei Bacău definitivă la 8 noiembrie 2002), pentru stabilirea corectă a pluralității infracționale contând data săvârșirii infracțiunilor și nu data judecării lor. Sunt greșite și aplicarea dispozițiilor art.83 și 86 ind.4 Cod penal și contopirea doar a două pedepse în concurs, cele stabilite prin sentința penală nr.3316/11 octombrie 2002 Judecătoriei Bacău și 1805/5 septembrie 2003 Judecătoriei Constanța, contopirea acestora și apoi a rezultantei cumulată aritmetic cu rezultanta dobândită în urma concursului stabilit anterior, în pedeapsa de executat.
Aceste operațiuni juridice vor fi înlăturate în reformarea hotărârii.
Pedeapsa care s-a aplicat inculpatei în prezenta cauză, de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.79 alin.4 din OUG 195/2002 este legală și temeinică, a fost individualizată conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal și este proporțională cu fapta și persoana inculpatei.
Hotărârea este netemeinică pentru greșita și nelegala stabilire a pluralității infracționale comisă de inculpată, cu consecința stabilirii greșite a pedepsei de executat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul inculpatei împotriva deciziei penale nr.566/6 decembrie 2007 Tribunalului Iași care va fi casată și a sentinței penale nr.1700/7 iunie 2007 Judecătoriei Iași care va fi parțial casată în latura penală și rejudecând:
Va înlătura din sentință dispozițiile menționate în dispozitivul deciziei și menționate mai sus în cuprinsul hotărârii.
Conform art.85 Cod penal va anula suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța, această pedeapsă constituind prim termen al recidivei (pedeapsă ce cuprinde în sine modificările de pedeapsă legal dispuse prin sentința penală 2382/18 noiembrie 2005).
În baza art.37 lit. a și 39 alin.1 Cod penal va contopi pedepsele de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de2 ani închisoare, pedeapsă de executat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și vor fi înlăturate dispozițiile contrare prezentei.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr.566 din 6 decembrie 2007 Tribunalului Iași pe care o casează și a sentinței penale nr.1700 din 7 iunie 2007 Judecătoriei Iași pe care o casează în parte în latura penală.
Rejudecând:
Înlătură din sentință dispozițiile privind descontopirea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța în pedepsele componente, privind contopirea pedepselor de 2 ani cu 1 an și 10 luni închisoare, privind aplicarea art.83 și 86 ind.4 Cod penal de revocare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare și contopirea lor în pedeapsa rezultantă precum și adăugarea la pedeapsa de 2 ani închisoare și dispoziția privind pedeapsa de executat de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.85 Cod penal dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2382 din 18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța.
În temeiul art.37 a și 39 alin.1 Cod penal contopește pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală nr.2382/18 noiembrie 2005 Judecătoriei Constanța cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cauză, înpedeapsa cea mai greade2 ani închisoare, pedeapsă de executat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și înlătură orice dispoziție contrară prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
30.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Ciubotariu
