Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 15/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președintele secției penale
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
- procuror șef secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, - 4,. 323, împotriva deciziei penale nr. 270 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului- inculpat depune motive scrise de recurs la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul recurentului- inculpat, având cuvântul, solicită a se reține că prima instanță a constatat că nu s-a săvârșit nici o infracțiune în condițiile în care inculpatul- recurent a fost însoțit de două persoane în data de 27 mai 2006, la pescuit. Avându-se în vedere situația de fapt, nu rezultă din probe că ar fi fost depistat conducând un autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. La filele 23-24 sunt declarațiile inculpatului, declarații confirmate de martorii și, declarații care nu au fost avute în vedere de instanța de apel. Consideră că declarația luată inculpatului de organele de poliție, în lipsa apărătorului, nu poate avea consecințe juridice, acesta a fost chemat de acasă, nu se afla în autoturism. Cu privire la proba cu alcooltestul invederează instanței că inculpatul a consumat băuturi alcoolice acasă și nu înainte de a conduce autoturismul. În apel s-a invocat că, potrivit disp.art. 377 alin.2 Cod pr.penală, instanța putea solicita calculul retroactiv al alcoolemiei, pentru a se aduce alte motive temeinice în susținerea vinovăției inculpatului, acest calcul putea stabili perioada când inculpatul a consumat alcool. Solicită reanalizarea situației de fapt, să se constate că în cauză nu există vinovăție, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Brăila și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu consecința achitării inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, consideră că decizia pronunțată în cauză de Tribunalul Brăila este legală și temeinică. Motivarea că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, că există dubii cu privire la vinovăția acestuia, este nefondată. Aplicarea principiului "in dubio pro reo " este posibil dacă din probele administrate nu se trage o concluzie certă, ori în cauză prin administrarea probelor, instanța de fond și apel au manifestat rol activ și din coroborarea probelor instanța de apel a considerat că se poate trage o concluzie certă în situația de față a existenței faptei și a vinovăției inculpatului. Inculpatul parca autoturismul iar parcarea este loc public. Din coroborarea probelor administrate instanța de apel a arătat clar că la data de 27 mai inculpatul a lovit un alt autoturism în încercarea de a parca, iar martorul a declarat că era ora 19,30 și cunoscând proprietarul autoturismului accidentat, l-a anunțat, acesta din urmă confirmând în declarațiile date ora și data când s-a întâmplat incidentul. De altfel inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice iar ulterior la instanța de judecată a revenit asupra declarațiilor date, s-a efectuat proba cu alcooltestul și proba cu analize biologice stabilindu-se o alcoolemie de 1,80 gr.%o, ambele probe relevând aceeași valoare. Deci din coroborarea probelor administrate rezultă că soluția dată de instanța de apel este legală și temeinică și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul- inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.270 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Prin decizia penală nr.270 din 02.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinței penale nr.973/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, a desființat sentința penală și, în rejudecare, în baza art.334 Cod proc.penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev.de art.79 al.l din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prev.de art.87 al.l din 0UG nr.195/2002 și în această încadrare, a fost condamnat la 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile civile prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal pe durata prev.de art.71 cod penal și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
In baza disp.art.81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev.de art.82 cod penal, iar în baza disp.art.71 al.5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In baza disp.art.359 proc.penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și al consecințelor ce decurg din aceasta.
A obligat pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.973/2007, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, în baza art.11. pct.2.lit. raportat la art.10. lit. Cod pr.pen s-a dispus achitarea inculpatului privind săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1.(fost art.79 al.1) din OUG 195/2002.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.05.2006, orele 19.40, lucrătorii de politie din cadrul IPJ B, serviciul Politiei Rutiere au fost sesizați de dispeceratul Politiei Rutiere cu privire la faptul că în parcarea blocului E4 de pe - a avut loc un accident de circulație soldat cu pagube materiale.
Deplasându-se la fața locului, în prezenta martorului asistent, lucrătorii de poliție au identificat în poziție de staționare autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, proprietatea lui, care prezenta urme de avarii pe partea dreapta. Alături de acesta a fost găsit autoturismul marca cu nr. - proprietatea inculpatului.
La ora 20,20, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest Printer 7410, testul 00020, rezultând o alcoolemie de 0,95 ml/l alcool in aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență B - corp B, unde i-au fost recoltate doua probe de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 20,33 iar a doua la ora 21,33.
Din buletinul de analiza toxicologică - alcoolemie nr. 224/30.05.2006 întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului B rezultă că, la ora 20,33, respectiv la ora 21,33, inculpatul prezenta aceeași alcoolemie, de 1,80 .
Audiat în cauză, în faza de urmărire penală și în fața instanței, inculpatul a declarat că, în ziua respectiva, in jurul orelor 16,30, s-a întors de la pescuit împreuna cu martorii si și că, ajuns în parcarea blocului, a intenționat să efectueze manevra de parcare însă a lovit un alt autoturism. -, la pescuit, nu a consumat băuturi alcoolice, însă, ulterior producerii incidentului rutier, a consumat la chioșcul din apropriere 200 ml Ť. si, după aceea, a mers acasă unde a mâncat și a mai consumat și alte băuturi alcoolice.
Martorul, singurul care a surprins momentul producerii incidentului rutier, a apreciat ca acesta a avut loc in jurul orelor 6 - 7 seara (fila 36 dosar), insă nu-și mai amintește exact.
Nici martorul si nici nu au fost de fata la producerea incidentului, cel de-al doilea fiind anunțat de către despre faptul ca i-a fost lovită mașina în parcare iar sosind ulterior, insă înainte ca poliția să fie anunțată.
Martorii propuși de către inculpat susțin afirmațiile acestuia. Astfel, si, deși inițial au refuzat sa dea vreo declarație in faza de urmărire penală, audiați de instanță au arătat ca au fost la pescuit cu inculpatul, la Sat, in ziua respectiva insă că acesta i-a lăsat in zona domiciliului lor in jurul orelor 16.30, după care inculpatul și-a văzut de drum. Au afirmat ca la pescuit inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice.
Martora, soția inculpatului, a arătat ca acesta a sosit acasă in jurul orelor 17,30 si i-a spus că a lovit o altă mașină in timp ce încerca sa parcheze, după care s-a așezat la masa si a mâncat, consumând si băuturi alcoolice. Ca ulterior, in jurul orelor 18.30 la ușă au venit 3 persoane care au spus că doresc să discute cu inculpatul despre avarierea mașinii.
Declarația acesteia se coroborează în parte cu declarația martorului ocular, care a arătat că, după ce a văzut producerea accidentului, s-a dus să-l anunțe pe proprietarul autoturismului avariat, martorul, și împreună s-au dus la domiciliul inculpatului spre a discuta cu acesta, apreciind ca între cele două momente s-a scurs un interval de timp de circa 20 min. Tot acest martor a declarat ca soția inculpatului a spus că acesta doarme insă va ea să discute cu proprietarul mașinii, astfel că au așteptat o vreme în parcare și văzând că nu coboară nimeni, au revenit la ușa inculpatului. - într-un final acesta a coborât și, pentru că nu s-au înțeles, a decis sa anunțe politia, care a venit după aproximativ o ora.
Audiat in cauză in faza de urmărire penală, martorul nu a precizat la ce oră a avut loc incidentul rutier insă a apreciat că a fost anunțat de prietenul său in jurul orei 19,35. Această declarație nu se coroborează insă cu declarația martorului ocular, din care rezultă că, intre momentul incidentului si momentul in care a fost anunțată politia, s-a scurs un interval suficient de timp, in orice caz mai mare de 20 de minute. Ori din declarația martorului, coroborată cu procesul verbal întocmit de politie la momentul constatării ar rezulta că, intre momentul incidentului (fila 3 dosar ) și cel in care a fost alertată poliția, ar fi trecut numai 5 minute.
Si martorul, audiat in faza de urmărire penală și in fata instanței, a declarat ca incidentul rutier s-ar fi petrecut la ora 19,30, insă nici acesta nu a fost de față la producerea incidentului, iar declarația sa nu se coroborează, de asemenea, cu declarația martorului ocular. De altfel, martorul a declarat că, atunci când el a sosit la locul incidentului, i-a găsit pe si discutând,
or, așa cum s-a reținut mai sus, intre momentul incidentului si momentul discuției intre cei doi a trecut un interval de timp suficient de.
Este real ca martorii declara ca, la ora 19.30, inculpatul era băut, insă aceasta împrejurare nu poate conduce la concluzia ca aceeași ar fi fost situația si la momentul producerii incidentului rutier.
Este adevărat ca martorul ocular a susținut ca, la momentul producerii incidentului, inculpatul era băut, căci se clătina pe picioare si avea halena alcoolica, insa aceasta declarație, necoroborata cu alte mijloace de proba, nu este de natura sa conducă fără dubiu la concluzia ca inculpatul ar fi condus pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie ce depășește limita legala.
Inculpatul recunoaște si că a avariat, in timpul efectuării manevrelor de parcare, autoturismul martorului si faptul că a consumat băuturi alcoolice, susținând, însă, că a băut după producerea incidentului rutier și nu înainte. Declarațiile acestuia sunt confirmate de soția sa, care a declarat ca după producerea evenimentului rutier, înainte de sosirea politiei, inculpatul a mâncat si a consumat băuturi alcoolice.
In nici un caz, nu se poate retine ca inculpatul ar fi condus băut din localitatea Sat, unde a fost la pescuit, și până in B, sub influenta băuturilor alcoolice căci această împrejurare este infirmată de declarațiile martorilor si, care l-au însoțit pe inculpat la pescuit în ziua respectiva si care au susținut ca aceasta nu a băut înainte de sosirea in
Așadar, chiar dacă posibilitatea ca inculpatul să fi fost deja băut in momentul producerii evenimentului rutier nu este cu totul exclusă, totuși instanța a observat că exista un dubiu rezonabil in acest sens, fiind suficient de probabila și împrejurarea ca inculpatul sa fi consumat băuturi alcoolice după producerea incidentului rutier insa înainte de sosirea politiei, intervalul de timp scurs intre aceste doua momente fiind suficient de mare.
Cum, în procesul penal, orice dubiu profita inculpatului, care se bucura de prezumția de nevinovăție, instanța a dispus achitarea inculpatului in temeiul art. 11 alin 2 lit. a raportat la art. 10 lit a pr.pen.
La pronunțarea hotărârii, instanța a avut in vedere si faptul ca OUG 195/2002 a suferit, de-a lungul timpului, numeroase modificări ceea ce a făcut ca, la republicarea acesteia, sa se procedeze la o renumerotare a textului, astfel ca art. 79 alin. 1 devenit, in urma republicării, art. 87 alin 1, cu același conținut.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte.
În mod nelegal Judecătoria Brăilas -a pronunțat cu privire la altă încadrare juridică decât aceea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fără pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice și fără a dispune schimbarea de încadrare.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.79 al.1. din nr.OUG195/2002, reținându-se
că la data de 27.05.2006 acesta a condus autoturismul deși avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,8 g%.
La data săvârșirii faptei aceasta era incriminată de art.79. al.1. din nr.OUG195/2002 iar prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului în temeiul acestui articol, aceasta fiind, deci,încadrarea juridică a faptei pentru care s-a făcut sesizarea instanței de judecată.
Conform art.334.Pr.Pen. "dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare.
În cauză nici nu s-a discutat și nici nu s-a dispus schimbarea de încadrare juridică, iar instanța de fond s-a pronunțat având în vedere o încadrare diferită de aceea cu care a fost sesizată.
În mod nelegal instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.10.lit.a Cod pr. pen.,deși din motivarea sentinței rezultă existența faptei.
Din motivarea sentinței rezultă că instanța de fond a reținut existența faptei, despre care, însă, a considerat că nu se poate stabili dacă a fost săvârșită în împrejurările descrise de textul incriminator( alcoolemie peste limita legală).
În consecință, motivarea sentinței penale nr.973/3.05.2007 a Judecătoriei Brăila în sensul că fapta nu există este în contradicție cu dispozitivul, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.
Pentru a pronunța soluția de achitare Judecătoria Brăilaa reținut că deși posibilitatea ca inculpatul să fi fost deja băut în momentul producerii evenimentului rutier nu este cu totul exclusă,totuși există un dubiu rezonabil în acest sens, fiind suficient de probabilă și împrejurarea ca inculpatul să fi consumat băuturi alcoolice după producerea incidentului rutier, însă înainte de venirea poliției, intervalul de timp scurs între aceste două momente fiind suficient de mare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă cu certitudine următoarea situație de fapt:
La data de 27.05.2006 în jurul orei 19,30 inculpatul a venit la volanul autoturismului cu nr. BR.02. pe - către parcarea blocului E4, unde a efectuat mai multe manevre de parcare până a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. BR.86 aparținând martorului.
După accident inculpatul, aflat în vădită stare de ebrietate, a coborât de la volan și s-a deplasat la domiciliul său, iar ulterior, la solicitarea proprietarului autoturismului avariat, a coborât din nou în parcare pentru a stabili avariile autoturismului lovit.
La ora 20.20 inculpatul a fost testat alcooltest ( fila 15 din dosarul de urmărire penală) rezultatul fiind de 0,95 mg/l alcool în aerul expirat, iar la orele 20.33 și 21.33 inculpatului i-au fost recoltate probe biologice( proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică filele 17, 18 din dosarul de urmărire penală).
Conform buletinului de analiză toxicologică- alcoolemie nr.224/30.05.2006 al Serviciului Județean de Medicină Legală B inculpatul prezenta îmbibație
alcoolică în sânge de 1,8 g% la ambele recoltări ( fila 16 din dosarul de urmărire penală).
Pentru a pronunța sentința de achitare instanța de fond a reținut că există dubii atât cu privire la ora la care a avut loc accidentul, cât și la momentul consumului de alcool.
În cursul urmării penale martorii și -,propuși în apărare de către inculpat, au refuzat să dea declarații, motivând că nu au cunoscut nimic în legătură cu fapta dedusă judecății( filele 27-30 din dosarul de urmărire penală).
În faza de cercetare judecătorească martorii sus-menționați au declarat că au fost împreună cu inculpatul la pescuit, inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 16,30 s-au întors la și s-au despărțit( filele 38,39 din dosarul de fond).
Pe de altă parte, martorul a declarat că a văzut când inculpatul a lovit autoturismul cu nr. BR.86. accidentul producându-se la ora 19,30 după care inculpatul, în stare de ebrietate, a coborât de la volan și a plecat la domiciliul său( filele 23-25 din dosarul de urmărire penală și 36-37 din dosarul de fond).
Din declarațiile aceluiași martor ocular rezultă că a asistat la discuțiile ulterioare dintre inculpat și martorul, ocazie cu care a constatat că inculpatul nici nu mai știa că a provocat un accident rutier, iar după ce a văzut mașinile lovite a recunoscut că inițial nu a conștientizat impactul datorită stării de ebrietate.
Împrejurările de fapt arătate de martorul se coroborează cu acelea arătate de martorii și ( filele 19-22 din dosarul de urmărire penală și 61 din dosarul de fond), precum și cu declarația inculpatului dată în ziua săvârșirii faptei ( fila 10 din dosarul de urmărire penală).
Toate declarațiile sus-menționate atestă împrejurarea că accidentul a avut loc la ora 19,30, iar la acel moment inculpatul se afla în stare evidentă de ebrietate.
În consecință, este probată împrejurarea că în momentul epuizării faptei de a conduce inculpatul consumase deja alcool.
Față de această împrejurare, este nerelevant că inculpatul nu consumase alcool până la ora 16,30, cu 3 ore înainte de accident, când s-a despărțit de martorii și -.
În plus, față de rezultatele consemnate în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie de 1,8 g% la orele 20.33. și 21.33, este imposibil ca la ora 19,30 când s-a epuizat fapta de a conduce inculpatul să fi avut o îmbibație alcoolică în sânge sub limita de 0,8 g%, având în vedere că este cert, din punct de vedere medico-legal că factorul de eliminare, respectiv coeficientul de eliminare ritmică a alcoolului din sânge este de 0,15 g% ( în acest sens, și, în "Tratat de Medicină Legală", vol II, Ed.Medicală, ediție sub redacția Prof.Dr., B, 1995, pg.141).
Având în vedere împrejurările descrise anterior, rezultă că la ora 19,30 inculpatul se afla în stare vădită de ebrietate, iar la orele 20.33 și 31.33. alcoolemia
acestuia grade 1,80 g% fiind imposibilă din punct de vedere biologic absorbția de alcool de 1 g% (diferența dintre limita prevăzută de textul incriminator și alcoolemia constatată medico-legală) în intervalul de o oră scurs între accident și prima recoltare de sânge.
Pentru aceste motive, în temeiul art.379 pct.2. lit.a Cod procedură penală, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.973/3.05.2007 Judecătoriei Brăila, iar pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.79. al.1. din nr.OUG195/2002.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel invocate, și din oficiu potrivit prev. art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, reținând că deși există posibilitatea ca acesta să se fi aflat în stare de ebrietate la momentul producerii evenimentului rutier, există totuși un dubiu sub acest aspect, dubiu care-i profită inculpatului.
Printr-o analiză completă a probelor administrate în cauză, însă, tribunalul a constatat că săvârșirea infracțiunii este dovedită cu certitudine, după cum rezultă din considerentele de mai jos,astfel că motivul de apel privind greșita indicare a temeiului achitării inculpatului nu mai prezintă relevanță în cauză.
Astfel, săvârșirea infracțiunii de către inculpat fără dubiu din probele dosarului.
În acest sens însăși inculpatul, în prima declarație dată la urmărirea penală(10) arată că evenimentul a avut loc în jurul orelor 19,30 și că atunci când a fost testat de organele de poliție, a rezultat o alcoolemie de 0,95 mg/l alcool în aerul expirat.
Ulterior însă atât inculpatul cât și soția acestuia martora în declarațiile date, în încercarea de a crea o situație mai ușoară prezintă o altă situație de fapt, declarații care, însă, se contrazic între ele.
Astfel inculpatul dacă în prima declarație dată la data faptei (10.) recunoaște săvârșirea acesteia în declarațiile date ulterior la urmărire( 12 up) și în fața instanței de fond, revine asupra primei declarații și arată că a sosit acasă la ora 16,30 și nu la 19,30 cum a arătat în prima declarație precum și faptul că a consumat băuturi alcoolice după parcarea autoturismului.
În aceleași declarații inculpatul arată că după parcarea autoturismului a urcat în apartament unde a servit masa și a consumat băuturi alcoolice după care a venit la apartamentul său și proprietarul autoturismului cu care a discutat despre eveniment.
În declarația dată în fața instanței de control judiciar, însă, inculpatul arată că a sosit acasă a parcat autoturismul, împrejurare în care a acroșat un alt autoturism, motiv pentru care a căutat pe proprietarul acestuia cu care a discutat și ulterior a urcat în apartament și nu invers cum arată în precedentele declarații.
La rândul său martora, soția inculpatului în declarația dată la urmărirea penală( 31) arată că inculpatul a sosit acasă la ora 16,30 iar în declarația dată în fața instanței de fond susține că acesta a sosit acasă la ora 17,30 și
nu la 16,30 cum susține în prima declarație sau cum susține inculpatul la în una dintre variantele prezentate de acesta.
De asemenea martora mai arată că după ce a servit masa și a consumat băuturi alcoolice,inculpatul a coborât să-l caute pe proprietarul autoturismului avariat,dar întrucât nu l-a identificat, a revenit în apartament unde mai târziu au venit niște persoane care dorind să vorbească cu inculpatul despre incident și că acesta inițial a refuzat, contrar susținerilor inculpatului.
Față de aspectele expuse aceste declarații au fost respinse ca nesincere.
Instanța de apel a constatat însă că fapta este pe deplin dovedită cu prima declarație dată de inculpat, la data faptei, ( 10 up) care se coroborează cu declarațiile martorilor, și cu buletinele de analiză toxicologică- alcoolemie și cu procesele verbale întocmite de organele de poliție.
Astfel martorul, singurul martor ocular la săvârșirea faptei, în declarațiile sale( 23.up și 36 instanță) arată că atunci când a ieșit la scara blocului a văzut pe inculpat care a lovit autoturismul, prietenului său.
De asemenea martorul mai arată că atunci când a solicitat explicații inculpatului, acesta a coborât din mașină, se afla în stare de ebrietate " nu se putea ține pe picioare" iar după discuția cu martorul a urcat iarăși în autoturism pe care l-a parcat corect.
Ulterior martorul a urcat la proprietarul autoturismului avariat, și împreună cu acesta au urcat la apartamentul inculpatului pentru a discuta, și nu au fost așteptați de inculpat în parcare așa cum susține acesta în fața instanței de apel.
Referitor la dispozițiile martorilor și în primă fază aceștia arată că refuză să dea declarații din motive personale( 27.) iar în fața instanței arată că s-au despărțit de inculpat la ora 16,00 în cartierul și nu cunosc ce s-a întâmplat mai departe arătând totodată că la pescuit, inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice.
Aceste aspecte însă nu au relevanță de moment ce martorii arată că s-au despărțit de inculpat la ora 16 în cartierul iar evenimentul s-a produs la ora 19,30 în cartierul,aspect menționat și de martorul.
Așa fiind instanța a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia după schimbarea încadrării juridice, în concordanță cu modificările OUG195/2002.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a avut în vedere și atitudinea sa înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta aflându-se la primul impact cu legea penală astfel că va aplica prev. art. 74-76 Cod penal privind circumstanțele atenuante.
Totodată instanța a aplicat dispozițiilor. art.81 Cod pen și art.71. al.5. Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și suspendarea executării pedepsei accesorii, urmând să atragă inculpatului atenția asupra prev. art.83 Cod penal. Privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Împotriva deciziei penale 270/2007 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și menținerea soluției date de instanța de fond respectiv Judecătoria Brăila, susținând că la ora producerii incidentului din parcare nu consumase alcool și că, ulterior a mers acasă, a luat masa și cu această ocazie a consumat băuturi alcoolice.
Verificând hotărârea recurată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei conf.disp.art.38514al.l din codul d e procedură penală, precum și pe baza motivelor de recurs prezentate oral în fața instanței, Curtea constată că Tribunalul Brăilaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând aom enține, constatând că recursul inculpatului este nefondat.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului inculpat potrivit căreia ora producerii incidentului din parcare ar fi fost 16.30 și că la acea oră nu consumase băuturi alcoolice, întrucât această susținere este contrazisă atât de prima sa declarație dată la urmărirea penală cât și de cea a soției sale martora dată în fața instanței.
De asemenea martorul -, care a fost de față la producerea incidentului, arată în declarația sa că inculpatul când a coborât din autoturism "nu se putea ține pe picioare" și emana halenă alcoolică și că acest lucru a avut loc la ora 19.30.
Aceste declarații se coroborează cu rezultatele consemnate în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, de 1,8 g%o la orele 20.33 și 21.33.
Având în vedere aceste considerente urmează ca, în baza disp.art.38515al.l pct.l lit.b cod procedură penală, să respingă recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr.270 din 02.10.2007 a Tribunalului Brăila și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.02.1963 în com. jud.B,CNP - -) domiciliat în B,-, - 4,. 323, jud.B, împotriva deciziei penale nr. 270 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila ( sentința penală nr. 973/3.05.2007 a Judecătoriei Brăila ).
În baza disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe recurentul- inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red./30.01.2008
Tehnored./01.02.2008/2 ex. Grefier,
Fond: - - -
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
