Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1521/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1653/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1521
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.399/A/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/01.10.2009 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, solicită amânarea judecării cauzei pentru a își angaja apărător, învederând că cererea de la termenul anterior a fost formulată de către apărătorul său, care la acest moment este în concediu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare pentru angajarea unui apărător formulată de recurentul - inculpat, având în vedere că este a doua cerere formulată în același scop. Consideră că inculpatul a avut suficient timp pentru a își angaja apărător (21 de zile), iar, în situația în care apărătorul se afla în concediu, putea depune o dovadă în acest sens.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurarea că prezenta cauza a mai fost amânată o dată pentru lipsă de apărare, tocmai cu scopul de a acorda posibilitatea recurentului-inculpat să-și angajeze apărător, lucru care nu s-a întâmplat până în prezent, deși a avut la dispoziție un interval de 3 săptămâni, respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a unui nou termen pe acest motiv și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat precizează incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și, pe fond, redozarea pedepsei, prin aplicarea circumstanțelor atenuante de care nu a beneficiat nici în fond și nici în apel, respectiv, atitudinea sinceră a inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptei chiar din faza de urmărire penală (fila 16-18 ), precum și împrejurarea că a urmat cursuri de conducere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei (inculpatul a condus, fără a poseda permis de conducere un autoturism, pe timp de noapte, având farurile stinse datorită unei defecțiuni), precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta suferind multiple condamnări, majoritatea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar prin Sentința penală nr.810/14.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 4, inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că a condus autoturismul pe strada unde locuia pentru a face loc unui autocar să poată intra în curtea vecină, la firma.
CURTEA
Prin sentința penală nr.352/19.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
In baza art.86 alin.l din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic, art.37 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere (faptă comisă la 16.03.2008).
În baza art. 61 Cp. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2525/23.10.2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin nerecurare la 30.10.2006 și s-a contopit restul neexecutat de 449 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare.
În baza art.71 alin. 1, 2 Cp. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit.a teza a Il-a și lit.b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.03.2008, în jurul orelor 20:00, inculpatul, însoțit de numitul -, audiat în prezenta cauză în calitate de martor (la urmărirea penală), a condus autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, pe care îl achiziționase în urmă cu 6-7 luni din direcția Drumul spre Drumul, sector 4 Potrivit declarației inculpatului și procesului verbal de depistare (7 u-p) acesta conducea autoturismul personal cu farurile stinse, ca urmare a unei defecțiuni la sistemul electric, ceea ce a și creat suspiciunea lucrătorilor de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Str. - care au procedat la oprirea și legitimarea celui în cauză.
Inculpatul a declarat verbal lucrătorilor de poliție faptul că nu posedă permis de conducere (declarații 16,18 u-p), urmând însă să se înscrie în scopul dobândirii unuia la școala de șoferi, din verificările efectuate reieșind același aspect, al lipsei permisului de conducere (proces verbal 13 u-p).
Și martorul audiat în cauză, numitul - ( 9 u-p), ocupant al locului din dreapta al autoturismului marca, a confirmat cele relatate mai sus, aspecte care de altfel au fost recunoscute întocmai de inculpat, inclusiv prin declarația dată în fața instanței de judecată ( 28 inst).
În drept, fapta inculpatului care la data de 16.03.2008, în jurul orelor 20:00, a condus autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare - pe Str. -, B, din direcția Drumul spre Drumul, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, cunoscând atât obligația legală de deținere a unui permis de conducere în vederea conducerii unui autoturism pe drumurile publice, cât și lipsa acestuia (față de declarația acestuia în sensul urmării unor cursuri încă nefinalizate pentru obținerea lui) și prevăzând și acceptând producerea rezultatului faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice.
Potrivit fișei de cazier judiciar (26 inst), la data săvârșirii faptei, inculpatul se afla în termenul de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani aplicată prin nr. 2525/23.10.2006 a Judecătoriei Slobozia ( 12-13 inst), definitivă prin nerecurare la 30.10.2006, cu un rest de 449 zile. Față de aceasta și dispozițiile art. 61 alin. 1 Cp. potrivit cărora pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune, instanța reține drept incidente în ceea ce privește încadrarea juridică completă a faptei și dispozițiile art.37 lit. a Cp. care reglementează recidiva postcondamnatorie. Potrivit acestor din urmă prevederi legale, "există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni [4 ani în cauză], cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, [.] în timpul executării pedepsei [.], iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune [conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere] este închisoarea mai mare de un an (maximul special de 5 ani în prezenta cauzal".
Pentru aceste considerente instanța l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.l din OUG nr. 195/2002 modif. cu aplicarea art.37 lit. a Cp.
La alegerea pedepsei și individualizarea cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cp. respectiv dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în OUG 195/2002, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, infracțiunea săvârșită de inculpat este sancționată de lege cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În concret, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul destul de ridicat, dat fiind urmările ce s-ar fi putut produce (avarierea altor vehicule ori vătămarea unor persoane, în condițiile în care inculpatul a condus un auto tară a avea cunoștințele necesare, pe timp de noapte și cu luminile stinse). S-a mai avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Pe de altă parte, potrivit fișei de cazier judiciar, acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în trecut pentru aceeași faptă (infracțiunea prev. de art.781OUG nr. 195 2002), cât și pentru fapte penale contra patrimoniului. Condamnările anterioare denotă perseverență infracțională, instanța apreciind condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare suficientă în vederea realizării scopului pedepsei, așa cum este prevăzut în art.52 Cp. cu executarea acestei pedepse în regim de detenție. Instanța a luat în considerare și faptul că inculpatul nu se află la prima abatere de acest gen și că, în trecut, scopul pedepsei anterioare, din care s-a dispus liberarea condiționată, nu a fost atins.
Față de săvârșirea infracțiunii în cursul termenului de încercare al liberării condiționate, în baza art.61 alin.l teza a Il-a, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate astfel că pedeapsa de 1 an și 7 luni aplicată prin prezenta sentință a fost contopită cu restul de 449 zile rămas de executat, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 7 luni închisoare.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst Contra Marii Britanii), infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua și lit.b Cod Penal, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art. 71 Cp. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c e Cp. instanța nu a considerat că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României.
In baza art. 191 al. 1.C.P.P. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, care, prin apărător a criticat hotărârea pronunțată pentru netemeinicie, solicitând în esență redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport cu faptele săvârșite, până la minimul special prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că apelul inculpatului este nefondat, și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
La alegerea pedepsei și individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 Cp. respectiv dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în ordonanța Guvernului, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, infracțiunea săvârșită de inculpat este sancționată de lege cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În concret, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul destul de ridicat, dat fiind urmările ce s-ar fi putut produce (avarierea altor vehicule ori vătămarea unor persoane, în condițiile în care inculpatul a condus un auto fără a avea cunoștințele necesare, pe timp de noapte și cu luminile stinse). A mai avut în vedere, instanța de fond, și împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Pe de altă parte, potrivit fișei de cazier judiciar, acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în trecut pentru aceeași faptă (infracțiunile prev. de art.78 OUG nr. 195/2002), cât și pentru un număr de 8 fapte penale contra patrimoniului. Condamnările anterioare denotă perseverență infracțională, instanța apreciind condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare suficientă în vederea realizării scopului pedepsei, așa cum este prevăzut în art.52 Cp. cu executarea acestei pedepse în regim de detenție. Instanța a luat în considerare și faptul că inculpatul nu se află la prima abatere de acest gen și că, în trecut, scopul pedepsei anterioare, din care s-a dispus liberarea condiționată, nu a fost atins.
Având în vedere cele arătate,Tribunalul a apreciat că nu se impune micșorarea pedepsei.
In concluzie, Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.l lit.b din Cp.p., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.2 din Cp.
p.Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul, invocând dispozițiile cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și, pe fond, redozarea pedepsei, prin aplicarea circumstanțelor atenuante de care nu a beneficiat nici în fond și nici în apel, cu reținerea atitudinii sale sincere, acesta recunoscând săvârșirea faptei chiar din faza de urmărire penală (fila 16-18 ), precum și împrejurarea că a urmat cursuri de conducere.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Recurentul solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în temeiul art. 3859pct. 14.C.P.P. și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c
Cod PenalPotrivit art. 74 lit.c Cod Penal, poate constitui circumstanță atenuantă atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Curtea constată că dispozițiile art. 74 lit.c nu Cod Penal sunt incidente în cauză, deoarece inculpatul a fost depistat în flagrant, astfel că atitudinea sa de a nu nega comiterea faptei este doar o consecință a prinderii sale în flagrant.
Cu privire la cuantumul pedepsei, stabilit de instanța de fond, în concret fapta inculpatului prezintă pericol social mediu, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fiind o infracțiune de pericol, care constă în riscul creat pentru ceilalți conducători auto și pentru pietoni prin utilizarea autovehiculului de persoane neinstruite în acest scop. Or, inculpatul a condus autoturismul seara, fără a avea funcționale farurile autoturismului, aspect ce denotă un risc crescut pentru ceilalți participanți la trafic, și pe care inculpatul și l-a asumat cu bună știință, din moment ce cunoștea împrejurarea că autovehiculul prezintă defecțiuni la sistemul electric.
Împrejurarea că inculpatul a participat la cursuri de conducere a autoturismului nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, atâta vreme cât aptitudinile pe care acesta ar fi trebuit să și le însușească nu au fost testate prin obținerea permisului de conducere.
Curtea constată că inculpatul nu a avut o conduită anterioară corespunzătoare, are multiple antecedente penale, suferind nu mai puțin de 8 condamnări pentru furt calificat precum și una pentru același tip de infracțiune, respectiv conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, astfel că instanța de fond în mod corect a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, pe care potrivit art. 61.Cod Penal a contopit-o cu restul neexecutat din pedeapsa anterioară și din care inculpatul a fost liberat condiționat.
În raport de antecedentele penale ale inculpatului, de faptul că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în timpul liberării condiționate a inculpatului dintr-o pedeapsă de 4 ani închisoare, precum și în raport de cuantumul restului neexecutat, de 449 de zile, o pedeapsă într-un cuantum redus nu se justifică, instanța procedând la corectă individualizare potrivit art. 72.Cod Penal
Pentru aceste considerente, constatând că sentința primei instanțe și decizia pronunțată în apel sunt legale și temeinice, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 399/A/23.06.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex./11.11.2009
Trib.. Secția I-a Penală
Jud.,
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
