Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.157/
Ședința publică din data de 25 Februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.255/05.10.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.291 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2010.
Ulterior deliberării
Curtea
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 970/11.06.2009 a Judecătoriei Focșani, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art.86 al.2 din G nr. 195/2002 - republicat și uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.
În temeiul art.181Cod penal, raportat la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului amenda administrativă, în cuantum de 600 lei.
În baza art.192 pct.1 lit.c Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit că în raport de împrejurările în care faptele au fost comise, de conduita inculpatului, care după acroșarea ușoară a unui autovehicul în momentul ieșirii din parcare, personal a căutat proprietarul autoturismului, apoi s-a deplasat la sediul Poliției Rutiere V, declarând acel eveniment rutier, fiind convins că, permisul pe care-l posedă era autentic, de faptul că la locul de muncă are o bună comportare, motiv pentru care nu a fost sancționat disciplinar și nu în ultimul rând, de problemele sociale ce s-ar crea mamei sale, dat fiind faptul că inculpatul a contractat un împrumut în Euro pentru care a girat cu imobilul mamei și în situația în care s-ar aplica o sancțiune penală cu executare în penitenciar, restituirea creditului la bancă ar fi imposibilă situație care va duce la vânzarea imobilului girat, toate acestea au dus la convingerea că, aplicarea unei sancțiuni administrative este de natură să dea satisfacție dispozițiilor art. 52 Cod penal, chiar dacă anterior a mai suferit o condamnare, în condițiile art. 81, 82, 83 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, susținând că sentința penală a instanței de fond este netemeinică și nelegală sub două aspecte: în primul rând constatându-se neautenticitatea permisului de conducere, trebuia să dispună anularea acestuia, întrucât este falsificat, în al doilea rând, faptele așa cum au fost săvârșite, prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni și-n consecință, nu se impunea aplicarea unei sancțiuni administrative.
Prin decizia penală nr.255/5.10.2009 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
S-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare s-a schimbat temeiul juridic al achitării din art. 10 lit.1Cod procedură penală în art. 10 lit. d Cod procedură penală.
S-a înlăturat aplicarea art. 181si art. 91 lit. c Cod penal și amenda administrativă.
S-a anulat permisul de conducere 4328 76N eliberat pe numele.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.17 Cod penal, o faptă concretă nu constituie infracțiune decât atunci când se constată pe lângă celelalte elemente cerute de lege și elementul subiectiv, intenție sau culpă, deci vinovăție, iar identificarea și evaluarea acestui element, nu se poate face, decât în lumina dispozițiilor art. 19 Cod penal.
De asemenea, potrivit dispozițiilor legii procesuale penale, vinovăția trebuie să fie constatată și dovedită, ori constatarea și dovedirea se face tocmai cu ajutorul elementelor de fapt în care, intenția și-a găsit exteriorizarea.
Verificând sentința în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în condițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt, însă, sub aspectul elementelor cerute de lege, ca fapta comisă să îmbrace forma unei infracțiuni, nu a sesizat lipsa intenției.
In acest sens, de menționat faptul că inculpatul începând cu prima declarație, dată la urmărirea penală (fila 8) cât și-n cele trei declarații date ulterior tot la urmărirea penală, apoi la instanță, a arătat modalitatea obținerii permisului de conducere în Italia și anume: a plătit o taxă de 1200 Euro la o societate, a fost școlarizat două săptămâni apoi a dat examen în prezența unui inginer.
Această susținere este confirmată de martorul, care mai arată "fotografia se obține și se imprimă pe carte memorie cu aceeași tehnică digitală ca și în România. Nu există posibilitatea ca viitorul șofer să meargă personal cu fotografia în mână".
In continuare același martor mai susține "se face fișă medicală la o clinică, iar permisul se ridică de la o instituție civilă similară celei ARR", iar în Italia mulți cetățeni români obțin permis de conducere în modalitatea mai sus arătată".
De lipsa intenției, în prezenta cauză, pledează și conduită inculpatului anterior momentului verificării permisului de conducere.
Inculpatul, la data de 26.11.2008, în jurul orelor 15,00 în timp ce manevra autoturismul proprietate personală cu intenția de a ieși dintr-o parcare, a atins ușor unui alt autoturism aflat în parcare.
Urmare acestui mic eveniment rutier, inculpatul imediat l-a căutat pe proprietarul autoturismului parcat pe care-l cunoștea, relatându-i cele întâmplate, ulterior, singur s-a deplasat la poliție unde a relatat de acroșarea în parcare a autoturismului, ocazie cu care, în asemenea situație a prezentat și permisul de conducere.
Or, dacă avea cunoștință de neautenticitatea actului respectiv, cu siguranță inculpatul nu l-ar mai fi căutat pe proprietarul autoturismului avariat și nici nu s-ar mai fi deplasat la poliție, sau putea să susțină că altă persoană cu permis obținut în România se afla la volan, în momentul acroșării celuilalt autovehicul.
Așadar, în raport de modul cum a acționat inculpatul, evident că acesta nu avea cunoștință că este posesorul unui act fals și-n consecință, faptei lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția.
Pe de altă parte, vinovăția trebuie constatată și dovedită, ori din probele adminJ. atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească nu rezultă o asemenea manifestare subiectivă, cum ar fi neanunțarea proprietarului autoturismului avariat de acea acroșare, sau nedeplasarea din proprie inițiativă la organele de poliție, unde a declarat cele întâmplate în parcare.
Prin urmare, în mod greșit Judecătoria a constatat existența faptei, dar lipsită de pericol social și-n consecință, a aplicat o sancțiune administrativă.
In consecință, motivul invocat în apelul declarat, privind condamnarea inculpatului pentru cele două fapte având în vedere considerentele mai sus menționate, nu a fost primit.
S-a constatat însă că apelul este admisibil sub aspectul omisiunii anulării permisului constatat a fi fals, situație de care, așa cum s-a arătat, inculpatul nu avea cunoștință.
Împotriva acestor hotărâri Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa declarat recurs criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanțele au comis o eroare gravă de fapt, conducând la pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului, faptele prezentând pericol social, fiind săvârșite cu vinovăție.
Criticile formulate sunt parțial fondate, recursul urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta:
Eroarea gravă de fapt există atunci când situația de fapt reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor dosarului. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea gravă de fapt trebuie să vizeze discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte care au avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.
Curtea constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă bazată pe probele adminJ. în cauză și a dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare.
Din analiza probatoriului rezultă că la data de 26.11.2008 inculpatul a condus pe drumurile publice din județul V un autoturism, deși figura în evidențele poliției rutiere ca având anulat permisul de conducere, prezentând lucrătorilor de poliție un permis de conducere obținut în Italia la data de 26.11.2007, permis care s-a dovedit ulterior că nu prezintă elementele de siguranță ale unui document autentic.
Faptele, astfel cum au fost reținute, prevăzute de art.86.alin.2 din G nr.195/2002 și de art.291 Cod penal, există, fiind săvârșite cu vinovăție, neputându-se accepta argumentul primei instanțe de control judiciar, potrivit căruia inculpatul ar fi acționat fără vinovăție sub forma intenției directe, atât timp cât acesta cunoștea că permisul de conducere obținut în România i-a fost anulat și că urmare acestui incident nu mai avea dreptul să șofeze decât după obținerea unui nou permis de conducere și numai după trecerea unui an de la rămânerea definitivă a sentinței penale nr.3411/30.11.2006 a Judecătoriei Focșani, respectiv 12.12.2006, conform art.116 lit.b din G nr. 195/2002.
Că inculpatul a intenționat să se înscrie la examenul pentru obținerea unui nou permis de conducere s-a dovedit cu adeverința nr.239/12.01.2009 emisă de SC. SRL Focșani din care rezultă că în perioada 28.02.2008 - 13.03.2008 a urmat cursurile școlii de șoferi, fără să-și finalizeze demersul, preferând să folosească în România un permis de conducere obținut în Italia, în condiții obscure, permis care s-a dovedit a fi fals.
Faptul că inculpatul s-a prezentat din proprie inițiativă la poliție nu conduce neapărat la concluzia că acesta nu a cunoscut că permisul obținut în Italia era fals, atât timp cât este fără dubiu că acesta cunoștea reglementările în baza cărora ar fi putut șofa pe drumurile publice din România, și, chiar dacă permisul obținut în străinătate ar fi fost valabil, inculpatul era obligat ca în termen de 90 de zile de la revenirea în țară să îl preschimbe, conform dispozițiilor art.83 din OUG nr.195/2002.
Se constată așadar că în mod greșit Tribunalul a schimbat temeiul achitării, reținând nejustificat că în cauză ar fi incidente dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, fapt ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Odată stabilit că faptele există și că au fost comise cu vinovăție, rămâne de văzut dacă acestea prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni, pericolul social generic neconducând de plano - la stabilirea faptei ca infracțiune.
Potrivit dispozițiilor art.17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale când se constată existența simultană a celor trei trăsături esențiale.
Potrivit dispozițiilor art. 181alin. 2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Aceste criterii prevăzute de lege se folosesc împreună pentru a stabili necesitatea ori inutilitatea pedepsei, în raport de stabilirea gradului de pericol social concret al faptei.
Curtea observă că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal, apreciind că faptele reținute nu reliefează un pericol social concret suficient pentru a le caracteriza ca infracțiuni și că deci fiecăreia dintre fapte îi lipsește una dintre trăsăturile esențiale și anume pericolul social, pe de o parte raportat la împrejurările comiterii, astfel cum au fost reținute mai sus, împrejurări care au pus în evidență că securitatea traficului rutier și pietonal nu a fost pusă în pericol.
Pe de altă parte, datele care caracterizează persoana inculpatului (astfel cum au fost relevate de prima instanță, fără să mai fie necesară reiterarea lor) sunt tot atâtea elemente care au condus la formarea convingerii instanței că prin faptele lui inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, faptă care prin conținutul său este lipsită în mod vădit de importanță.
Curtea reține așadar că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză se impunea aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal și ale art. 91 lit. c Cod penal.
Cum sancțiunea administrativă aplicată inculpatului apare ca fiind insuficientă pentru realizarea scopului preventiv și punitiv, Curtea va majora cuantumul amenzii administrative stabilit de instanța de fond de la 600 lei la 1000 lei.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi admis, conform dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală.
Pe cale de consecință va fi casată în totalitate decizia penală nr. 255/05.10.2009 a Tribunalului Vrancea și în parte sentința penală nr. 970/11.06.2009 a Judecătoriei Vrancea și în rejudecare se va majora cuantumul sancțiunii administrative aplicată inculpatului de la 600 lei la 1000 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.255/05.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr. 970/11.06.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 11.02.1978 în Focșani, județul V, cu domiciliul în Focșani,-, județul V).
Casează în totalitate decizia penală nr. 255/05.10.2009 a Tribunalului Vrancea și în parte sentința penală nr. 970/11.06.2009 a Judecătoriei Vrancea și în rejudecare:
Majorează cuantumul sancțiunii administrative aplicată inculpatului de la 600 lei la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /17.03.2010
Tehnored. /2 ex./18.03.2010
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
