Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1580/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
1557/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1580
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.403/A din data de 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 28.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prinsentința penală nr.222 din 24.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, s-a dispus în baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 rep. cu aplic. art. 13. pen. condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (faptă din 10.09.2004).
În temeiul art. 83 alin. 1. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 482/10.02.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, rămasă definitivă prin neapelare, ce a fost cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în cauza de față este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:
- sentința penală nr. 231/08.09.2004 pronunțată de Judecătoria Bicaz, definitivă prin neapelare;
- sentința penală nr. 167/02.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare;
- prin sentința penală nr. 1235/12.04.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 624/01.06.2005 a Tribunalului București.
Conform art. 36 alin. 3.pen. s-au descontopit pedepsele contopite prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 231/08.09.2004 pronunțată de Judecătoria Bicaz;
- două pedepse de câte de 1 an și 6 luni închisoare fiecare, aplicate prin sentința penală nr. 167/02.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B;
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1235/12.04.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B;
- sporul de 3 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
În temeiul art. 36 alin. 1. pen. raportat la art. 34 alin. 1 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. s-au contopit cele patru pedepse mai sus menționate, astfel cum au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, la care s-a adăugat sporul de pedeapsă de 3 luni aplicat prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 9 luni închisoare.
În temeiul art. 71. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 36 alin. 3. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată anterior de la 09.12.2004 la 26.04.2006.
S-a constatat executată integral pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
A fost menținută liberarea condiționată a inculpatului dispusă de Judecătoria Sectorului 5 B, prin sentința penală nr. 1708/2006.
Conform art. 191 alin. 1. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 10.09.2004, în jurul orei 0030, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală marca SKODA, cu număr de înmatriculare B-61-, pe Str. - din direcția Bd. - către Calea, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, fiind depistat în trafic de către organele poliției rutiere.
Situația de fapt reținută reiese din coroborarea materialului probator administrat în cauză, respectiv procese-verbale de depistare și verificare a inculpatului în baza de date a ( 5-6 dup), declarațiile inculpatului ( 11, 34 dup și 15 dosar fond), declarația martorului ( 13 dup), adresa - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor ( 10 dup).
Fiind audiat atât pe parcursul urmăriri penale cât și de către instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul are antecedente penale, dar a recunoscut săvârșirea faptei, manifestându-și regretul și s-a prezentat în fața instanței, contribuind la soluționarea cauzei cu celeritate.
Instanța a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 482/10.02.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, motiv pentru care a făcut aplicarea art.83 pen.
De asemenea, a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 231/08.09.2004 pronunțată de Judecătoria Bicaz, prin sentința penală nr. 167/02.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, respectiv prin sentința penală nr. 1235/12.04.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, deoarece faptele au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Drept urmare, reținând și că pedepsele aplicate prin cele trei hotărâri definitive au fost contopite prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, instanța de fond a făcut aplicarea art. 36 alin. 1. pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. stabilind o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că în temeiul art. 71.pen. și cu aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), văzând și decizia LXXI (71)/2007 dată în recursul în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța i-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. apreciind că interzicerea dreptului la vot nu s-ar justifica și constatând că nu se pune problema interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei revocări a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, precum și sub aspectul menținerii liberării condiționate.
În motivarea apelului s-a arătat că pedeapsa închisorii cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a intrat în componența pedepselor care au făcut obiectul contopirii prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, astfel încât și-a pierdut individualitatea și nu se mai putea dispune din nou revocarea suspendării condiționate și în prezenta cauză. În consecință, trebuia să se dispună numai contopirea pedepsei de 1 an închisoare (aplicată în cauză în baza art.86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 rep. cu aplic. art. 13. pen.) cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, ceea ce ar fi condus finalmente, la aplicarea aceleiași pedepse rezultante, de 1 an și 6 luni închisoare, plus sporul de 3 luni, în final 1 an și 9 luni închisoare.
De asemenea, Parchetul arată că dispozitivul hotărârii conține o evidentă contradicție: pe de o parte, se reține că pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni este integral executată, iar pe de altă parte, se dispune menținerea liberării condiționate dispusă de Judecătoria Sectorului 5 B, prin Sentința penală nr. 1708/2006. Ori, nu este posibil ca o persoană să se afle în termenul de liberare condiționată - așadar, virtual, în executarea pedepsei - și totodată, să se constate că aceeași pedeapsă a fost deja integral executată.
Este de observat, în altă ordine de idei, că perioada reținerii și arestării preventive dedusă din executarea pedepsei (09.12.2004 - 26.04.2006), este mai scurtă decât pedeapsa aplicată în cauză, astfel încât se ridică problema legalității mențiunii că pedeapsa a fost integral executată. Analizând circumstanțele prezentei cauze, s-a constatat că termenul de liberare condiționată s-a împlinit la data de 08.09.2006, fără ca cel condamnat să fi săvârșit o altă infracțiune în acest interval, astfel încât nu sunt incidente prev. art. 61. pen. privind revocarea liberării condiționate, ceea ce duce la concluzia că pedeapsa rezultată de 1 an și 9 luni, inclusiv cea aplicată în prezenta cauză, componentă a pedepsei rezultante, trebuie considerată ca fiind executată.
Pentru aceste considerente, a apreciat Parchetul că în mod corect s-a reținut că pedeapsa este integral executată, dar trebuie înlăturată dispoziția privind menținerea liberării condiționate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art.371 pr. pen. tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit, instanța de fond a dispus revocarea suspendării condiționate, conform art.83 pen. întrucât cele două pedepse cu închisoarea de 6 luni aplicate inculpatului, pentru care s-a dispus revocarea, au intrat in componența pedepselor supuse contopirii prin sentința penală nr.934/23.02.2006 a Judecătoriei sectorului 2 B, astfel că și-au pierdut individualitatea.
În consecință, instanța trebuia să dispună contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în cauză cu pedepsele componente ale pedepsei rezultante, după descontopirea acesteia, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea la care se adaugă sporul de 3 luni (intrat în puterea lucrului judecat), în final 1 an și 9 luni închisoare.
Totodată, constatarea instanței că pedeapsa este integral executată este corectă, termenul de liberare condiționată fiind împlinit la 8.09.2006, situație în care nu se mai putea dispune menținerea liberării condiționate, întrucât inculpatul ar fi virtual în executarea pedepsei, ceea ce vine în contradicție cu constatarea ca executată a pedepsei.
Drept urmare, prin decizia penală nr.403/A din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B împotriva sentinței penale nr.222 din 24.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 83. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 482 din 10.02.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 13. pen. - fapta din 10.09.2004.
S-a înlăturat dispoziția menținerii liberării condiționate dispusă de Judecătoria Sectorului 5 B prin sentința penală nr.1708/2006.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Ulterior, în data de 16.10.2009, recurentul a comunicat instanței motivarea în scris a recursului întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.9 pr. pen. arătând că, deși în mod corect prin decizia recurată s-a înlăturat aplicarea art.83 pen. și dispoziția menținerii liberării condiționate, instanța de apel a omis să înlăture și cumulul dintre pedepsele stabilite în mod eronat de către prima instanță prin aplicarea art.83 pen. așa încât decizia nu este clară și dă naștere la interpretări ce împiedică executarea sa corectă, existând contradicție între considerente și dispozitiv.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a invocat ca și caz de casare șiu dispozițiile art.3859pct.14 pr. pen.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este fondat.
Mai întâi, trebuie precizat că recursul inculpatului nu a fost motivat cu respectarea dispozițiilor art.38510alin.1 pr. pen. așa încât în concordanță cu dispozițiile art.38510alin.21cu referire la art.3859alin.3 pr. pen. Curtea nu poate examina decizia recurată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art.3859pct.9 pr. pen. care nu poate fi avut în vedere din oficiu.
Curtea consideră că motivele invocate de recurent pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 pr. pen. care trebuie luat în considerare și din oficiu. Deși dispoziția legală mai sus menționată se referă la situația "când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege ", doctrina și practica judiciară au extins incidența acestui caz de casare și la alte situații ce se încadrează în noțiunea deindividualizare a pedepsei, înțeleasă în sens larg.
Această opinie este cu atât mai actuală cu cât, deși critica s-ar putea încadra în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.171pr. pen. (ce este din nou aplicabil datorită Deciziei Curții Constituționale nr. 783 din 12 mai 2009 prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, de abrogare a art.3859pct.171pr. pen.), totuși, datorită pasivității Parlamentului, care nu a intervenit prin modificarea legislativă corespunzătoare, acest caz de casare nu mai este prevăzut printre cele ce pot fi avute în vedere din oficiu. Drept urmare, examinarea cauzei în temeiul art.3859pct.171pr. pen. nu se poate face decât în situația invocării în termen a acestui caz de casare, spre deosebire de cel prevăzut de 3859pct.14 pr. pen. ce trebuie luat în considerare chiar din oficiu.
Analizând cauza din perspectiva 3859pct.14 pr. pen. Curtea constată că decizia recurată este nelegală datorită greșitei aplicări de către instanța de apel a tratamentului sancționator referitor la concursul de infracțiuni.
Cu toate că a considerat greșită aplicarea art.83 pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.482/2004, dispunând pe cale de consecință înlăturarea acestei dispoziții, instanța de apel a omis să dea eficiență înlăturării art.83 pen. și să procedeze ea însăși la aplicarea dispozițiilor art.36 raportat la art.33-34. pen. limitându-se la "menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței".
Rezultă, așadar, că cele două dispoziții ale instanței de apel se anulează reciproc întrucât, deși a dispus înlăturarea art.83 pen. în realitate, instanța de apel a menținut contopirea pedepselor, inclusiv a celei stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății în urma revocării suspendării condiționate. Mai precis, deși a înlăturat aplicarea art.83 pen, tribunalul nu a înlăturat efectele aplicării acestei dispoziții legale, căci a menținut contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare (rezultată din adăugarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul judecății, a pedepsei de 6 luni închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate), ceea ce constituie o greșită individualizare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, întrucât una din pedepsele contopite nu era pedeapsa aplicată de instanță pentru comiterea acelei infracțiuni.
Acesta nu este un aspect cu caracter formal, căci, deși în urma corectei contopiri cuantumul pedepsei rezultante este același, problema este de importanță deosebită întrucât repunerea pedepselor în individualitatea lor apare ca fiind necesară în cazul unor acte de clemență, ce se raportează la anumite infracțiuni sau, după caz, la pedepse aplicate pentru anumite infracțiuni și nu la pedepse globale, așa încât se impune corecta stabilire a pedepselor ce fac obiectul contopirii.
De altfel, modificând cuantumul pedepsei aplicate în cauză (prin înlăturarea adăugării pedepsei cu privire la care se dispusese revocarea suspendării condiționate), instanța de apel avea obligația de a reface ea însăși tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, dar și urmare a desființării în parte a sentinței și a necesității rejudecării cauzei în limitele în care sentința a fost desființată.
Pe de altă parte, se constată că potrivit dispozitivului deciziei recurate, inculpatul ar urma să execute pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.13 pen. deși chiar în opinia instanței de apel, această pedeapsă a fost absorbită în pedeapsa rezultantă, ce a fost executată integral.
Pe cale de consecință, constatând că instanța de apel a procedat în mod greșit, omițând să individualizeze în mod corect pluralitatea de infracțiuni, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr. pen. Curtea va admite recursul, va casa în parte decizia penală mai sus menționată și rejudecând, urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art.83 pen.:
Va constata că prin sentința penală nr. 934/23.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Baf ost admisă cererea de contopire formulată de inculpatul, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 167/02.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 3 B, în pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare și în baza art. 449. pr. pen. art. 33-34. pen. au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 231/08.09.2004 a Judecătoriei Bicaz și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1235/12.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, executând n final pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise prin cele trei sentințe penale mai sus menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Pe cale de consecință, cu ocazia aplicării art.33-34. pen. nu se mai poate face referire la fiecare dintre cele trei hotărâri, ce au fost modificate prin hotărârea de contopire, ci numai la aceasta din urmă.
Față de cele reținute, Curtea va descontopi cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa de 1 an închisoare, astfel cum au fost contopite prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și va repune în individualitate sporul de pedeapsă de 3 luni închisoare aplicat prin această sentință.
În temeiul art. 36 alin. 1. pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. va contopi cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa de 1 an închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 rep. cu aplic. art. 13. pen. și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, stabilind în final pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
Va constata că pedeapsa mai sus menționată a fost executată integral.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.
Conform art.192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.403 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală.
Casează în parte decizia penală mai sus menționată și rejudecând:
Urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art.83 pen.
Descontopește cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa de 1 an închisoare, astfel cum au fost contopite prin sentința penală nr. 934/23.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și repune în individualitate sporul de pedeapsă de 3 luni închisoare aplicat prin această sentință.
În temeiul art. 36 alin. 1. pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. contopește cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa de 1 an închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 rep. cu aplic. art. 13. pen. și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, stabilind în final pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
Constată că pedeapsa mai sus menționată a fost executată integral.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./19.11.; 24.11.09
- II. jud.:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Anca Alexandrescu, Viorica Costiniu
