Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.220/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă partea vătămată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că prin registratura instanței inculpatul a depus la dosar un memoriu, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat ca în baza art. 38515pct. 29.p Cod Penal să se admită recursul, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Arad și menținerea sentinței primei instanțe care a dispus achitarea inculpatului. În motivare a arătat că instanța de apel a modificat în parte hotărârea și a dispus condamnarea inculpatului la câte 6 luni închisoare pentru fiecare infracțiune. În contradicție cu probele administrate în cursul procesului penal. Au existat mărturiile martorilor care au asistat la încheierea tranzacției și au arătat că inculpatul nu a avut cunoștință că procuora este falsificată. Mai mult, la domiciliul numitului au fost descoperite mai multe acte false, cărți de identitate etc, aspect din care rezultă de asemenea că inculpatul este nevinovat de comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, inculpatul fiind înșelat de numitul.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia Tribunalului Arad este temeinică și legală, din probele administrate rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni. Solicită ca instanța să aibă în vedere motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, arătând că este nevinovat și nu a avut cunoștință despre caracterul fals al contractului de comodat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2734 pronunțată la data de 12.12.2007, Judecătoria Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunile de uz de fals, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, prevăzute de art. 291 Cod penal, art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu modificările ulterioare, respectiv art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 cu modificările ulterioare.
În baza art. 11 pct.2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat pe același inculpat, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală, combinat cu art. 18 ind. 1 Cod procedură penală, a achitat pe același inculpat, pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal iar în baza art. 91 Cod penal a dispus sancționarea inculpatului cu amendă administrativă în valoare de 1000 lei.
A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea contractului de comodat încheiat între și inculpat (fila 72 UP) și a certificatului de înmatriculare seria A - emis de autoritățile austriece (fila 77-78 UP).
În baza art. 118 lit. f Cod penal a confiscat, în vederea distrugerii, plăcuțele de înmatriculare cu nr. W 98344 N aflate în camera de corpuri delicte a IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că în toamna anului 2006, inculpatul a dorit să-și achiziționeze un autoturism uzat. În acest scop, citind ziarul "Vând și " ce a apărut în perioada 10-16 noiembrie 2006, inculpatul a identificat un anunț prin care o persoană oferea spre vânzare un autoturism marca BMW cu suma de 1700 euro. A contactat telefonic persoana care avea de vânzare acel autoturism stabilind cu acesta o întâlnire la o benzinărie din municipiul La data și locul stabilit, respectiv stația din zona Podgoria A, s-a prezentat cu autoturismul marca BMW martorul, iar inculpatul a venit însoțit de părinți și fratele său.Cu ocazia întâlnirii care a avut loc inculpatul a văzut că autoturismul are numere de înmatriculare austriece, respectiv W-98344-N, dar vânzătorul la asigurat că actele mașinii sunt în regulă și că poate circula fără probleme. Inculpatul s-a arătat interesat de autoturism și a stabilit cu martorul să-l contacteze după ce va lua o decizie finală.La câteva zile de la această discuție inculpatul l-a contactat telefonic pe comunicându-i că s-a hotărât să achiziționeze autoturismul și au stabilit ca pentru perfectarea tranzacției să se întâlnească la o cofetărie din zona a municipiului La locul de întâlnire s-a prezentat inculpatul însoțit de fratele său, martorul dar și de un prieten, martorul iar a venit însoțit de martorul. finale s-au purtat în interiorul cofetăriei, ocazie cu care părțile au stabilit prețul final, asigurându-l încă odată, așa cum rezultă de altfel și din declarația sa dată în fața instanței, că autoturismul este legal înmatriculat, predând actele autoturismului și asigurarea către inculpat. La insistențele inculpatului s-a redactat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, contractul fiind scris de martorul conform datelor furnizate de.
Deoarece din actele autoturismului rezulta că proprietar al acestuia era cetățeanul austriac, părțile au convenit ca să-i furnizeze inculpatului o procură din partea proprietarului astfel încât să nu fie probleme la un eventual control.Acest fapt s-a stabilit în scris prin actul sub semnătură privată, inculpatul primind după câteva zile respectiva procură sub forma unui contract de comodat, redactat și autentificat la Biroul notarial din A, de la., deși odată cu vânzarea autoturismului s-a angajat să furnizeze respectiva procură, nu a mai făcut acest lucru. Autoturismul BMW cumpărat de la, a fost radiat din circulație în Austria la data de 11.10.2006, numerele de înmatriculare nu au aparținut acestui autoturism, ele fiind alocate unui alt autoturism înmatriculat în Austria.Întrebat despre proveniența autoturismului, inculpatul a declarat organelor de poliție că autoturismul i-a fost încredințat de proprietar și a prezentat contractul de comodat.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că pe acel contract de comodat a fost aplicată o ștampilă falsă din care rezulta că a fost autentificat de Biroul notarial.În urma acestor constatări inculpatul a relatat modul cum a intrat în posesia autoturismului și condițiile în care l-a achiziționat de la martorul.
Prima instanță a constatat că din actele predate de, dublate de asigurările date inculpatului cu ocazia vânzării autoturismului, rezulta că acesta era legal înmatriculat, iar inculpatul prin mijloacele pe care le avea la îndemână nu putea face alte verificări prin care să stabilească situația juridică a autoturismului.Având în vedere aparența de legalitate a documentelor, inculpatul nu a știut că autoturismul achiziționat a fost deja radiat din circulație și nici faptul că numerele aplicate pe acesta nu sunt legale, astfel că lipsește intenția inculpatului de a conduce un autoturism neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare.Deoarece din probatoriul administrat nu a rezultat fără echivoc faptul că inculpatul este cel care a falsificat contractul de comodat, alte probe neputând fi identificate, dând eficiență principiului " in dubio pro reo", instanța de fond nu a putut reține că această faptă a fost comisă de inculpat.
Ca o consecință a celor enunțate anterior, prima instanță nu a putut reține în sarcina inculpatului că acesta a cunoscut că acel contract de comodat era falsificat, atunci când l-a prezentat organelor de poliție pentru a dovedi proveniența licită a autoturismului.Instanța de fond a reținut însă că inculpatul a declarat organelor de anchetă faptul că ar fi primit spre folosință acel autoturism de la proprietarul înscris în documente, deși acest lucru nu era adevărat.
Prima instanță a apreciat că inculpatul nu cunoștea situația juridică a autoturismului și nici împrejurarea că actul notarial pe care îl invoca era fals, a constatat că inculpatul a făcut această declarație pentru a crea o legătură logică între documentele pe care le avea cu privire la autoturism și că în condiții normale această declarație nu ar fi produs consecințe juridice.
Totuși, fiind vorba de o declarație făcută în timpul unor cercetări, instanța de fond a reținut existența faptei, dar având în vedere scopul urmărit și împrejurările descrise anterior, a apreciat că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege.
Instanța a mai apreciat că în conținutul său concret fapta apare ca lipsită în mod vădit de importanță, lipsindu-i astfel pericolul social - condiție necesară pentru existența infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 292 Cod penal, la pedepse cu închisoarea cu executare efectivă, interzicerea drepturilor accesorii prevăzute de art. 71 raportat la art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului eaa lege, menținându-se în întregime celelalte dispoziții ale sentinței în ceea ce-l privește pe inculpat.
Prin decizia penală nr. 220/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a desființat parțial hotărârea atacată, iar în rejudecare, în baza art. 288 alin. 1 Cod penal inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 alin. 1 Cod penal același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru uz de fals.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de6 luni închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 288 al. 1 și 291 Cod penal, instanța de apel a constatat că înscrisul fals, respectiv contractul de comodat (fila 72 urmărire penală) a intrat în posesia inculpatului care l-a semnat cel puțin la rubrica comodatar, după care l-a folosit efectiv în vederea producerii de consecințe juridice, înmânându-l organelor de poliție.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că menționatul contract de comodat nu a fost încheiat în fața unui notar, ci a susținut că a primit înscrisul în discuție de la o persoană necunoscută (trimisă de vânzătorul ), într-o cofetărie din Inculpatul a recunoscut că a semnat contractul la rubrica comodatar, dar că a crezut că e un înscris autentic perfect valabil.
Instanța de apel nu a dat crezare susținerilor inculpatului, întrucât orice persoană, chiar neinițiată în proceduri notariale, trebuie să realizeze că semnând un contract într-o cofetărie, acel document nu poate avea valoare de înscris autentic. Este de domeniul evidenței și chiar notorietății, că un înscris notarial nu poate fi semnat de părțile contractante decât prin prezența lor efectivă în fața notarului, care, prin autentificarea înscrisului, certifică și identitatea persoanelor între care s-a încheiat contractul; altfel spus, chiar și o persoană neșcolarizată (ceea ce nu e cazul inculpatului) și-ar fi putut da seama că semnând acel contract de comodat în condițiile date, comite o faptă de natură penală.
Nesinceritatea inculpatului și dorința sa de a ascunde adevărul rezultă și din poziția oscilantă adoptată pe parcursul procesului penal, prin depozițiile contradictorii pe care le-a făcut; spre exemplu, prin declarația dată în faza de urmărire penală (fila 19) inculpatul a susținut că s-a prezentat efectiv la biroul notarial împreună cu vânzătorul mașinii - cetățean austriac, unde s-a încheiat în mod legal contractul de comodat "mașina fiind împrumutată pe baza relației de cunoștință dintre noi".
Ulterior, pe baza probelor evidente privind falsul înscrisului notarial (din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică - fila 66 - 71 urmărire penală, rezultând că impresiunile aplicate pe contractul de comodat nr. 2522/2006 sunt contrafăcute), inculpatul și-a reconsiderat poziția, susținând de această dată versiunea exprimată în faza de cercetare judecătorească.
Instanța de apel a apreciat că inculpatul a falsificat cel puțin parțial contractul de comodat, semnând în mod disimulat și fără prezența notarului public la rubrica comodatar - acte ce intră în conținutul noțiunii de coautorat la infracțiunea prevăzută de art. 288 al. 1 Cod penal, a folosit înscrisul oficial fals în fața organelor de poliție în vederea producerii unei consecințe juridice dorite, pentru a crea aparența de legalitate a deținerii autoturismului, deși cunoștea că nu este legal întocmit - fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 291 al. 1 Cod penal.
În concluzie, soluția de achitare a primei instanțe pentru săvârșirea infracțiunile prevăzute de art. 288 al. 1 și 291 Cod penal este greșită, motiv pentru care, considerând întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor susmenționate, instanța de apel a procedat la condamnarea inculpatului.
La stabilirea pedepselor instanța de apel a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal privitor la criteriile generale de individualizare, respectiv gradul concret de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, urmarea produsă, persoana inculpatului și atitudinea procesuală avută. Drept urmare, instanța de apel a aplicat inculpatului două pedepse a câte 6 luni închisoare pentru fiecare infracțiune săvârșită, iar în urma aplicării dispozițiilor concursului real de infracțiuni, a stabilit de executat pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal, tribunalul nu a împărtășit opinia parchetului în sensul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, întrucât sunt întrunite dispozițiile art. 181Cod penal, această faptă neprezentând pericolul social al unei infracțiuni, fiind lipsită în
Împotriva deciziei penale nr.220 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 22.10.2008.
În motivarea recursului inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei penale pronunțată de instanța de apel și menținerea sentinței penale pronunțate de prima instanță, hotărârea atacată bazându-se pe o apreciere greșită a probelor aflate la dosarul cauzei deoarece inculpatul nu a cunoscut că procura notarială dată de vânzătorul este falsă, că instanța a interpretat greșit contractul de vânzare cumpărare încheiat între martorul în calitate de vânător și inculpat în calitate de cumpărător, în considerarea acestui contract, martorul obligându-se să îi pună la dispoziție o procură notarială pentru ca inculpatul să poată circula cu mașina, în condițiile în care proprietar al autoturismului era cetățeanul austriac. Se mai arată în motivarea apelului că pentru întocmirea procurii notariale, vânzătorul i-a mai cerut inculpatului suma de 50 euro cu titlu de taxe notariale, sumă predată împreună cu cartea de identitate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt reținută de către instanța de apel.
În mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288 și 291.pen. pentru considerentele ce vor fi prezentate. Inculpatul intenționa să cumpere un autoturism, sens în care a contactat telefonic persoana care a dat un anunț în ziar că vinde un autoturism marca BMW cu suma de 1700 euro, s-a întâlnit cu vânzătorul la o benzinărie din A, vânzătorul prezentându-se cu autoturismul marca BMW care avea numere de înmatriculare austriece, primind asigurări că actele mașinii sunt in regulă și că poate circula. Inculpatul si vânzătorul au stabilit că în situata în care inculpatul se va hotărî să achiziționeze mașina se vor întâlni ulterior, ceea ce s-a și întâmplat, astfel că, după câteva zile cei doi s-au întâlnit iar pentru perfectarea tranzacției la o cofetărie din La întâlnire au participat mai multe persoane, vânzătorul asigurându-l pe inculpat că autoturismul este legal înmatriculat, predându-i actele și asigurarea, încheindu-se un contract de vânzare cumpărare scris de martorul. Așa cum s-a arătat autoturismul era pe numele unui cetățean austriac pe nume astfel că vânzătorul i-a furnizat inculpatului o procură sub forma unui contract de comodat, predată cumpărătorului. Din verificările efectuate reiese că autoturismul BMW cumpărat de inculpat a fost radiat din circulație în Austria la data de 11.10.2006, numerele de înmatriculare nu au aparținut acestuia ci unui alt autoturism înmatriculat în Austria, iar după verificările efectuate de către organele de politie a reieșit că contractul de comodat avea aplicată o ștampilă falsă. În mod corect s-a reținut de către instanța de apel că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni, deoarece a recunoscut că contractul de comodat nu a fost încheiat în fața unui notar, intrând în posesia lui într-o cofetărie și semnându-l la rubrica comodatar. Instanța de recurs își însușește punctul de vedere al instanței de apel în sensul că ceea ce i se cere inculpatului este să manifeste diligența unei persoane cu pregătire medie și inculpatului nu îi trebuiau studii juridice pentru a-și da seama că un contract autentificat la notar presupune în mod necesar încheierea lui în fața notarului care procedează la lecturarea conținutului actului autentic în prezenta părților care semnează după ce li s-au adus la cunoștință clauzele actului încheiat. În condițiile în care i s-a solicitat inculpatului să semneze într-o cofetărie un contract la rubrica de comodatar, prezentându-i-se actul ca fiind autentificat la notar, nu se poate presupune că inculpatul a fost de bună credință și că nu cunoștea caracterul fictiv al actului încheiat. De altfel, intenția inculpatului de a ascunde adevărata înțelegere între părți precum și natura juridică a actului încheiat reiese din poziția procesuală oscilantă avută de acesta, care inițial a arătat că s-a prezentat la biroul unui avocat împreună cu proprietarul de drept al mașinii respectiv cetățeanul austriac care i-a împrumutat mașina pe baza relației avute, pentru ca ulterior, în fața instanței de judecată inculpatul să nu mai susțină acest punct de vedere, arătând că mașina a fost cumpărată de la numitul care i-a dat si procura pe care a semnat-o, având convingerea că este autentică ( fila 25 dosar de fond ) .Raportul tehnico științific întocmit în cursul urmăririi penale aflat la filele 66 - 71, concluzionează că impresiune ștampilelor aplicate pe contractul de comodat în discuție sunt false, și față de probele administrate reiese că cel puțin la rubrica de comodatar contractul a fost semnat de către inculpat în mod disimulat cu scopul creării aparentei de legalitate a deținerii autoturismului și circulării cu acesta pe drumurile publice.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Raportat la criteriile generale menționate mai sus instanța de recurs apreciază că în mod corect s-au aplicat de către instanța de apel pedepse pentru cele două infracțiuni, modalitatea de individualizare judiciară a acestora realizând scopul pedepsei așa cum este acesta reglementat de art. 52.Cod Penal Față de soluția aleasă de către instanța de apel cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale este evident că și pedepsele accesorii beneficiază de suspendarea condiționată, soluția pronunțată fiind prin urmare legală și temeinică.
Astfel, în temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.220/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.220/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/20.01.2009
Prima instanță: Jud. A-
Apel: Trib. A-,
20 Ianuarie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
