Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 160/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 135/A din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe inculpatul
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-intimat G, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-intimat G, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului C-S și menținerea sentinței primei instanțe, arătând că nu se justifică refuzul de recoltare a probelor biologice, iar fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului C-S ca legală și temeinică.
Inculpatul-intimat G, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul C-
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 89/06.03.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, în baza art. 87 alin. 5 din OUG195/2002, cu aplicarea art. 74. alin. 1 lit. a, c și 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 71 al.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 Cod penal; în baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii; s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate; În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut faptul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 27.08.2007 a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că la data de 11.03.2007, în jurul orelor 01,00, pe str. -, din zona din Reșița, a fost oprit pentru control autovehiculul marca cu nr. de înmatriculare B 58, care în acel moment era condus de către inculpatul. Datorită halenei puternice, organele de poliție i-au solicitat inculpatului să folosească testul pentru a se stabili dacă a consumat băuturi alcoolice, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul consumat.
Întrucât consumul de alcool era evident, inculpatul a fost invitat la Spitalul Județean Reșița pentru a i se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei din organism.
Odată ajuns la spital, inculpatului i s-a solicitat de către personalul de serviciu să se supună recoltării probelor biologice, moment în care acesta a refuzat să dea probe de sânge motivând că are unele probleme medicale care îl împiedică să se supună acestei recoltări, întocmindu-se în acest sens proces verbal.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe (toate depuse în dosarul nr. 864 /P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița): declarațiile inculpatului, raport de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, raport de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală T, declarațiile martorilor u, adeverință medicală, proces verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, înscrisul care constată rezultatul testului, și procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală.
Instanța de fond a reaudiat inculpatul și martorii u, G, a solicitat avizul Comisiei Superioare de Medicină de la Institutul Național de Medicină Legală Minovici B, a administrat proba cu înscrisuri și a dispus atașarea dosarului nr. 864/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din analiza cărora a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 11.03.2007, în jurul orelor 01,00, pe str. -, din zona din Reșița, a fost oprit pentru control autovehiculul marca cu nr. de înmatriculare B 58, care era condus de către inculpatul, organele de poliție testându-l pe inculpat cu aparatul alcooltest pentru a se stabili dacă a consumat băuturi alcoolice. În urma folosirii aparatului de către inculpat rezultatul a fost 0,65 mg/l alcool pur în aerul consumat.
Întrucât consumul de alcool era evident, inculpatul a fost invitat la Spitalul Județean Reșița pentru a i se recolta probe de sânge în vederea stabilirii cu exactitate alcoolemiei din organism.
Odată ajuns la spital, inculpatului i s-a solicitat de către personalul de serviciu să se supună recoltării probelor biologice, moment în care acesta a refuzat să dea probe de sânge motivând că are unele probleme medicale care îl împiedică să se supună acestei recoltări, întocmindu-se în acest sens proces verbal de prelevare care a fost semnat de medicul de gardă, martorul u, inculpatul refuzând să semneze și procesul verbal.
Pe parcursul cercetărilor s-a reținut că la data de 12.04.2007, inculpatul a depus la dosarul cauzei adeverința medicală nr. 625 din 12.04.2007, eliberată de medicul, din care rezultă că inculpatul suferă de - tulburare anxios - fobică ( oxiofobie), menționându-se că - pacientul prezintă teamă patologică de obiecte ascuțite.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, confirmat prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală T, a rezultat că diagnosticul de tulburare anxios - fobica nu justifică sustragerea de la recoltarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și de la examenul clinic.
De asemenea, Comisia Superioară de Medicină de la Institutul Național de Medicină Legală Minovici B, a aprobat expertizele anterioare, în sensul că este total nejustificat refuzul recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei chiar dacă inculpatul suferă de această tulburare.
S-a reținut că inculpatul a recunoscut că a refuzat recoltarea probelor de sânge motivând că suferă de o boală care se numește oxifobie de mai mulți ani și în general a evitat injecțiile și probele de sânge, întrucât, în urmă cu doi ani când și-a schimbat permisul de conducere i-a fost recoltat sânge și i s-a făcut rău. Susținerile inculpatului au fost însă contrazise de expertizele medico legale efectuate în cauză.
Reținând această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, de a conduce pe drumurile publice și la solicitarea organelor de cercetare penală, de a nu se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 al.5 din OUG nr. 195/2002.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
S-a apreciat că urmarea periculoasă a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prima instanță ținut seama că inculpatul a avut un comportament bun înainte de săvârșirea faptei, în societate și familie, fiind cunoscut ca o persoană responsabilă și disciplinată.
De asemenea, așa cum a rezultat și din fișa de cazier judiciar, s-a reținut că acesta nu a mai săvârșit alte infracțiuni și a avut o atitudine sinceră în timpul procesului penal.
Astfel, având în vedere toate aceste împrejurări, care potrivit art. 74 cod penal constituie circumstanțe atenuante, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apelul nefiind motivat în fapt și în drept.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia penală nr. 135/A din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul formulat de apelantul-inculpat G, împotriva sentinței penale nr. 89/06.03.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița, a fost desființată sentința primei instanțe, și examinând cauza pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală a fost achitat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 181rap.la art.91 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 300 lei.
În baza art.192 alin.1 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în favoarea statului, în cuantum de 700 lei, s-a dispus a fi suportate de inculpat.
Verificând sentința primei instanțe, în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art.371, art.378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este admisibil, potrivit considerentelor ce vor urma:
S-a apreciat că Judecătoria Reșița a reținut în mod exact starea de fapt, descriind de asemenea în mod amănunțit textele și expertizele de natură medicală la care a fost supus inculpatul, în cuprinsul acestora apreciindu-se că diagnosticul de tulburare anxios fobică nu justifică sustragerea de la recoltarea unor probe de sânge. Pe baza acestor concluzii medicale prima instanță a înlăturat apărările apelantului-inculpat, considerând totuși că el poate beneficia de circumstanțe atenuante, la aceasta contribuind și criterii legate de atitudinea sa procesuală și comportamentul pe care l-a avut anterior.
Instanța de control judiciar, spre deosebire de prima instanță, a privit dintr-o altă perspectivă comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală, în speță refuzul la recoltarea unor probe biologice. Astfel, din cuprinsul primului înscris medical întocmit în urma examinării apelantului-inculpat(adeverința nr. 625/12.04.2008 emisă de medicul psihiatru ), s-a reținut faptul că acesta suferă de o tulburare anxios fobică(oxifobie), ceea ce îi provoacă o teamă patologică față de obiecte ascuțite. Apelantul-inculpat s-a prelevat tocmai de această teamă pentru a refuza să dea probe de sânge, atunci când acestea i-au fost solicitate de către personalul medical de gardă de la Spitalul Județean Reșița.
Faptul că organele de urmărire penală afirmă în cuprinsul rechizitoriului că împotriva medicului arătat mai sus au fost inițiate cercetări în raport cu săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 289 Cod penal, s-a apreciat de către tribunal că nu sunt de natură să infirme diagnosticul dat de acesta, în lipsa unei condamnări definitive a lui pentru comiterea respectivelor infracțiuni sau a declarării ca fals a înscrisului medical respectiv, acesta fiind prezumat nevinovat, iar constatările sale medicale fiind considerate în acord cu realitatea.
S-a reținut că ulterior, la cererea organelor de urmărire penală, s-au efectuat verificări medico-legale în cuprinsul cărora s-a argumentat în termeni absolut tehnici și din punct de vedere strict medical faptul că un astfel de diagnostic, ca cel atribuit inculpatului, nu justifică sustragerea de la recoltarea unor probe de sânge. Instanța de apel a considerat că, fără a contesta aceste puncte de vedere, trebuia totuși ținut seama de faptul că aprecierile sunt făcute strict pe baza unei relaționări a unui anumit diagnostic medical cu ceea ce ar trebui să accepte sau nu cel căruia i-a fost stabilit respectivul diagnostic. Este foarte posibil ca cea mai mare parte a persoanelor cărora li s-a atribuit acest diagnostic medical să fi acceptat prelevarea de probe de sânge în forma în care s-a intenționat să-i fie luate și inculpatului, dar aceasta nu exclude posibilitatea ca o persoană suferindă de boala respectivă să evite totuși supunerea la înțepături cu ace de seringă, având o fobie chiar subiectivă și nejustificată în acest sens. În sprijinul acestui punct de vedere s-a considerat că vin cu atât mai mult concluziile expertizelor medico-legale efectuate de instituțiile medicale cărora li s-a adresat parchetul, concluzii care se referă strict la caracteristicile generale ale bolii de care suferea inculpatul potrivit constatărilor medicale inițiale, afirmându-se pe de o parte că în mod teoretic respectiva boală poate constitui un motiv de refuz de recoltare a unei probe de sânge, însă nu ar fi putut să treacă neobservată până la data respectivă(raport expertiză medico-legală aflat la fila 20 dosar urmărire penală). Ori, s-a reținut că respectiva boală a fost depistată tot pe baza unei constatări medicale, diagnosticul în sine nefiind infirmat de nici una dintre expertizele medico-legale efectuate în cauză.
În aceste condiții, Tribunalul C-S a apreciat că fapta săvârșită de inculpat, date fiind circumstanțele expuse mai sus, nu poate prezenta gradul de pericol social necesar unei infracțiuni, unul din criteriile determinante reglementate în acest sens de art.181alin.2 Cod penal fiind dat de împrejurările în care a fost comisă fapta, iar altul de persoana făptuitorului. Ca atare, s-a considerat că prin conținutul ei concret, fapta săvârșită de inculpat se pretează la sancționarea cu amendă administrativă (conform dispozițiilor art.91 lit.c Cod penal), apelantul-inculpat urmând să fie achitat pentru săvârșirea acesteia.
Împotriva deciziei penale nr. 135/A/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 04.04.2008 a declarat recurs în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S (la data de 17.10.2008), înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 10.12.2008.
În motivarea recursului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a solicitat casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că instanța de apel a considerat în mod greșit că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, deoarece pe de o parte din concluziile raportului de expertiză întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, confirmat de Institutul de Medicină Legală T și de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, rezultă că este nejustificat refuzul recoltării probelor de sânge, iar pe de altă parte boala pretinsă a fost diagnosticată la o lună după săvârșirea faptei, neexistând vreo altă dovadă din care să rezulte constatarea acestei boli înainte săvârșirea faptei.
Examinând recursul procurorului, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, c și 76 alin. 1 lit. d pen. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Deși pedeapsa a fost aplicată într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, Tribunalul a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și l-a achitat pe inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.1pr.pen. iar în temeiul art. 181rap. la art. 91 lit. c pen. i-a aplicat acestuia o amendă administrativă în sumă de 300 lei.
Instanța de recurs consideră că este nejustificată aprecierea instanței de apel în sensul că fapta inculpatului nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, pentru considerentele care urmează.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul intimat Gac omis infracțiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, reținută în sarcina sa.
Existența faptei, a făptuitorului și a vinovăției nu pot face obiectul vreunei analize, întrucât instanța de apel a reținut aceste trei elemente iar inculpatul nu a declarat recurs, astfel încât sub aceste aspecte soluția dată acțiunii penale este definitivă.
Discuția poartă asupra împrejurării dacă fapta inculpatului prezintă sau nu pericolul social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 181alin. 2.pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Referitor la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, se observă că inculpatul a refuzat să e supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, arătând că face acest lucru "din motive de sănătate" (filele 10, 14 verso, 25, 26, 32 dosar de urmărire penală). Ulterior, inculpatul și-a motivat refuzul prin aceea că ar suferi de tulburare anxios-fobică, respectiv oxifobie ( 13, 8 verso dosar de urmărire penală, 30 verso dosar primă instanță). Din raportul de expertiză medico - legală nr. 153/A/24.05.2007 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, raportul de expertiză medico - legală nr. 2029/06.08.2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală T și confirmat prin avizul nr. 2029/08.08.2007 al Comisiei de control și avizare din cadrul T, precum și din avizul nr. E1/765/18.02.2008 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B rezultă că este total nejustificat refuzul recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, chiar dacă suferă de această tulburare ( 16, 20, 19 dosar de urmărire penală, 45 dosar primă instanță). În plus, inculpatul a refuzat ulterior și recoltarea urinei, deși el a propus această recoltare, precum și efectuarea examenului clinic în vederea stabilirii stării de ebrietate (a se vedea declarațiile martorului u, medic la Secția de Urgență a Spitalului Județean Reșița - 21, 22-23, 32 dosar de urmărire penală, 23 dosar primă instanță). Mai mult, inculpatul a refuzat să semneze și procesul-verbal prin care s-a constatat refuzul recoltării probelor biologice ( 31 dosar de urmărire penală).
În privința scopului urmărit de inculpat prin comiterea faptei, acesta a fost evitarea stabilirii alcoolemiei, respectiv a constatării infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrucât a fost testat cu aparatul și a rezultat o concentrație de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat ( 7 dosar de urmărire penală). De altfel, inculpatul a recunoscut că a consumat alcool în noaptea respectivă ( 10 verso, 13 dosar de urmărire penală).
Privitor la persoana și conduita făptuitorului, acesta nu are antecedente penale și a recunoscut că a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă a susținut că refuzul său nu a fost nejustificat. Se observă că boala invocată de inculpat a fost diagnosticată la o lună după săvârșirea faptei ( 30 dosar ), neexistând vreo altă dovadă din care să rezulte constatarea acestei boli înainte săvârșirea faptei.
Având în vedere aceste circumstanțe concrete ale săvârșirii faptei (inculpatul a refuzat nejustificat să e supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat apoi recoltarea urinei deși el a propus această recoltare, precum și efectuarea examenului clinic în vederea stabilirii stării de ebrietate, a refuzat să semneze și procesul-verbal prin care s-a constatat refuzul recoltării probelor biologice; boala invocată de inculpat a fost diagnosticată la o lună după săvârșirea faptei, neexistând vreo altă dovadă din care să rezulte constatarea acestei boli înainte săvârșirea faptei, iar refuzul este total nejustificat chiar dacă suferă de această tulburare - oxifobie), Curtea consideră că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel încât este necesară aplicarea unei pedepse.
Față de cele reținute mai sus, instanța de recurs apreciază ca discutabilă și reținerea circumstanțelor atenuante, însă, cum procurorul nu a declarat apel, potrivit art. 3851alin. 4 teza a II-a pr.pen. recursul împotriva deciziei pronunțate în apel poate viza doar modificarea soluției din sentință.
Prin urmare, va fi desființată decizia dată în apel și va fi menținută soluția primei instanțe.
Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen. pe durata pedepsei închisorii și suspendând apoi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii.
Conform art. 71 alin. 2.pen. ondamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Nu se impune aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) pen. întrucât la săvârșirea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de o funcție, profesie sau de o activitate desfășurată de el.
În privința pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 teza I pen. în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Referitor la cauza de față, instanța de recurs consideră că față de infracțiunea săvârșită de inculpat (refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei) se impune a se aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.
Potrivit art. 36 din Constituția României cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniți până la ziua alegerilor inclusiv.
Nu au drept de vot debilii sau alienații mintali, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Dispozițiile constituționale sunt preluate în Legea electorală.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a se supune solicitărilor justificate ale autorității (în baza art. 88 alin. 6 din nr.OUG 195/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006), solicitări intervenite în urma comportamentului său culpabil (consumul de alcool, urmat de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice), în contextul mai larg al creșterii alarmante a numărului faptelor antisociale la regimul circulației rutiere, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. a pr. pen. va fi admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S împotriva deciziei penale nr. 135/A/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 04.04.2008, va fi casată decizia penală recurată și va fi menținută sentința penală nr. 89/06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr- din 18.09.2007.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Văzând și disp. art. 189 alin. 1.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. a pr. pen. admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S împotriva deciziei penale nr. 135/A/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 04.04.2008.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 89/06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr- din 18.09.2007.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /24.02.2009
Dact 2.ex./24.02.2009
Prima inst. - Judecătoria Reșița - jud.
Inst. Apel - Tribunalul C-S - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
