Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 168
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.345/A din data de 06 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, personal, asistat de av. I, care substituie pe av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelate, părțile arată că nu mai alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, prin reducerea cuantumului acestei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind aplicate disp. art. 74 și 76 Cod penal, decizia recurată fiind legală și temeinică motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că se consideră vinovat, regretă fapta și solicită admiterea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.792/11.05.2007 Judecătoria Vasluia dispus următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul în sensul reținerii în sarcina sa a comiterii infracțiunii prevăzută de art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002 modificată prin Legea nr.49/2006, ca neîntemeiată.
A condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 (art.78 alin.1 din nr.OUG 195/2002) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art.74 Kt. c și art.76 lit. d Cod penal și art. 80 Cod penal.
De asemenea, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 Cod penal, iar în baza art. 189 și 191 alin.1 Cod procedură penală 1-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație:
În dimineața zilei de 16.06.2006, un echipaj din cadrul V - Serviciul Poliției Rutiere, în timp ce efectua serviciul de control al traficului rutier pe DN 24, acționând pe acest traseu și cu aparatul, pe raza localității, sat Moara Domnească, au efectuat semnal de oprire a unui autoturism marca Ford cu numărul de înmatriculare 2347-YB-06 care circula din direcția municipiului V către municipiul
La semnul agentului de poliție, autoturismul nu a oprit, continuându-și deplasarea către localitatea, organele de poliție procedând la urmărirea acestuia cu autoturismul din dotare.
La ieșirea din satul autoturismul Ford a virat la stânga către sediul Primăriei comunei, fiind anterior găsit parcat de către organele de poliție în curtea locuinței numitului.
În prezența martorilor și organele de poliție au procedat la verificarea autoturismul Ford, constatând următoarele: autoturismul era neasigurat, având cheia de contact montată în dispozitivul de pornire, în torpedoul autoturismului s-a găsit certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile franceze, deținătorul fiind inculpatul. În momentul ridicării autoturismului de către organele de poliție numita, fiica numitului în curtea căruia a fost găsit autoturismul, a declarat organelor de poliție că acest autoturism a fost condus și parcat în curtea tatălui său de către inculpatul.
Ulterior, în aceeași zi, la sediul V s-a prezentat inculpatul care a declarat atât verbal cât și în scris că el este cel care a condus autoturismul Ford, în dimineața zilei de 16.06.2006 și nu a oprit la semnul agentului de circulație, având în vedere că nu deține permis de conducere.
Din adresa V nr. - din 27.06.2006 rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Analizând fișa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior, ultima oară fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 lit. e, g, i Cod penal, 41 al. 2 (sentința penală nr. 1511/12.05.1999 Judecătoria sector 5 B), fiind arestat la data de 14.02.1999, liberat la 6.12.2001, având un rest rămas neexecutat de 615 zile.
În sarcina inculpatului s-a reținut și starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, instanța de fond având în vedere că noua infracțiune a fost comisă după expirarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Cu privire la susținerile inculpatului că este posesorul unui permis de conducere eliberat de autoritățile competente din Republica M, instanța a reținut că din cuprinsul relațiilor înaintate de Biroul de Examinare și Evidență a Transportului oraș rezultă că inculpatului nu i-a fost eliberat permis de conducere (adresa nr. 2491/2007).
Inculpatul a depus la dosarul cauzei o fișă de școlarizare care confirmă faptul că în anul 2004 efectuat ore de conducere a autovehiculului în cadrul unei școli de șoferi, acte medicale, cerere de prezentare la examen în vederea obținerii permisului de conducere, dar aceste acte atestă faptul că a urmat cursurile însă nu a obținut permisul de conducere.
Judecătoria Vasluia apreciat că inexistența permisului de conducere nu poate fi suplinită în nici un mod, că rațiunea incriminării conducerii unui autovehicul fără permis de conducere este dublă, și că ea nu rezidă numai în imperativul verificării cunoștințelor și a îndemnării subiectului, dar și în necesitatea existenței unei forme determinate care să ateste absolvirea examenului și a verificărilor cerute de lege pentru a avea abilitatea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
La termenul de judecată din 27 aprilie 2007, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 2 din. 49/2006 - infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul respectiv sau nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice motivat de faptul că inculpatul este posesorul unui permis de conducere eliberat de autoritățile din Republica
Potrivit Regulamentului privind modul de pregătire și calificare a conducătorilor de autovehicule, precum și condițiile de admitere a acestora la trafic din Republica M, la pct.23 se prevede că acelor candidați care au promovat examenul de calificare li se eliberează permis de conducere mecanolizibil, în care sunt specificate autovehiculele din categoriile pentru care sunt în drept de a le conduce.
La solicitarea acestora, li se poate elibera fișa deținătorului permisului de conducere, iar pe perioada confecționării permisului de conducere mecanolizibil - un permis de conducere provizoriu.
Inculpatul a depus la dosar o copie după permisul de conducere nr. - obținut în Republica M, însă autoritățile competente din acest stat comunică că acesta nu figurează în baza de date ca posesor al permisului de conducere categoria B eliberat la 9.12.2005 în.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța a respins cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice, ca neîntemeiată.
În modalitatea reținută de instanța de fond, s-a apreciat că fapta comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 86 al. 1 din nr.OUG 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 (art. 78 al. 1 din nr.OUG 195/2002).
S-a reținut de asemenea că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, adresă Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, prima instanță 1-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textele incriminatoare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, care vizează limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitățile și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, gradul de pericol social concret al faptei comise, toate coroborate cu circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta și a comis infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie.
Raportat conduitei sincere de recunoaștere și regret manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal și ca efect al reținerii acestora, s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal, coborându-se pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Fapta din prezenta cauză fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b Cod penal) întrucât în cauză există concurs între circumstanțele atenuante și cele agravante, instanța a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 80 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopului sancționator penal și educativ, așa cum este definit de art. 52 Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, s-a dispus ca aceasta să fie să fie executată în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică în sensul că pedeapsa ce i s-a aplicat este exagerat de severă raportat la împrejurările concrete în care a săvârșit fapta,gradul concret de pericol social al acesteia și elementele ce caracterizează persoana sa.
Prin decizia penală nr.345/A/6.XII.2007 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 792 din 11 mai 2007 Judecătoriei Vaslui pe care o desființează în latură penală și rejudecând:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 8 iulie 1964 în, județul V, domiciliat în comuna, județul V, CNP -, recidivist, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. d și 80 Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
astfel, Tribunalul Vasluia reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate precum și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din OUG195/2002 (republicată).
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul constată că deși instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. d Cod penal, coborând limitele pedepsei, nu a dat eficiența cuvenită acestor dispoziții.
Așa fiind, tribunalul apreciază că apelul declarat de inculpat este fondat în ce privește latura penală, și urmează ca în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală să-1 admită și să desființeze în parte în latura penală sentința penală nr. 792/2007, după care să-1 condamne pe inculpatul la o pedeapsă al cărei cuantum să fie coborât spre minimul special prevăzut de lege, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art.74 lit. c, 76 lit. d și 80 Cod penal.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 al.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul reiterează criticile formulate în apel. El solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.86 al.2 din Legea 49/2006 și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, examinând hotărârile criticate, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art.385 ind.9 pct.17 și 14 Cod procedură penală, reține că nu este fondat recursul de față pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a apreciat judicios probele dosarului și a constatat că fapta comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă incriminată de art.86 al.1 din OUG195/2002, modificată prin Legea 49/2006.
Din actele dosarului rezultă indubitabil că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul a depus la dosar o copie a permisului de conducere nr.- obținut în Republica M însă autoritățile competente din acest stat au comunicat că inculpatul nu figurează în baza de date ca posesor al permisului de conducere categoria
În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea reține că pedeapsa a fost corect individualizată, respectându-se criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează.
Reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit. c Cod penal, instanța de apel a redus cu mult sub limita minimului special prevăzut de textul incriminator, pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile în care inculpatul este recidivist, așa încât nici această critică nu este întemeiată.
Constatând că nu sunt incidente nici alte cazuri de casare care pot fi invocate din oficiu, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.345/A/6.XII.2007 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
- -
30.IV.2008.-
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
- -
02 Aprilie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă
