Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.180
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr.180/14.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și sentinței penale nr. 300/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, prin care în baza disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 08.07.1966 în P, județul P, domiciliat în comuna, nr.1047, județul D, pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, modificată.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului inculpat să depună concluzii scrise și cerere de scutire de plata amenzii în cuantum de 500 lei care i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2009, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 300/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Morenis -a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. pr.penală achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.5/P/2007 a fost sesizată că, la data de 03 ianuarie 2007, în jurul orei 15,30 inculpatul a condus autoturismul marca Cielo, înmatriculat sub nr.-, pe DJ 720 D pe raza comunei, pe strada principală, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10 g/
Organele de poliție au fost sesizate de martorul care, mergând în spatele autoturismului condus de inculpat a observat cum acesta a oprit în mijlocul benzii de mers și a adormit, nerăspunzând la semnalele sonore efectuate de el.
Fiind testat cu aparatul alcooltest "" a rezultat o alcoolemie de 1,28 mg/l în aerul expirat, iar conform buletinului de examinare toxicologică alcoolemie nr.87/08.01.2007 emis de SML P, inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de 2,10 g/
Judecătorul fondului a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată întrucât potrivit art.52 pr.penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar stabilirea vinovăției se face pe bază de probe certe, sigure și complete, astfel încât dacă există dubii cu privire la existența acesteia, se aplică regula "in dubio pro reo" potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.
S-a reținut că în cauza de față există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, apreciindu-se că organele de urmărire penală l-au trimis pe acesta în judecată numai pe baza primei sale declarații pe care ulterior și-a retractat-o și pe baza declarației martorului care a afirmat că s-a întâlnit cu inculpatul în timp ce conducea mașina personală, iar la intersecția dintre DJ 720 D cu strada - a observat că acesta a oprit autoturismul în mijlocul benzii de mers și deși l-a claxonat, nu a făcut nici un gest rămânând în continuare acolo chiar și după 2-3 minute când martorul a plecat spre casă.
În privința declarației inițiale a inculpatului prin care acesta și-a recunoscut vinovăția, instanța de fond a considerat că aceasta a fost retractată ulterior, astfel că ea nu a fost considerată o probă a vinovăției inculpatului, necoroborându-se cu alte probe.
S-a apreciat că neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului instanța poate să considere că numai una dintre ele este expresia adevărului și anume aceea care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor, după cum impun dispozițiile legale, respectiv art.69 pr.penală.
S-a reținut că declarația martorului poate fi interpretată atât în sensul probării vinovăției inculpatului, cât și în sensul probării nevinovăției acestuia, prin ea însăși nefiind o probă certă, în ceea ce privește vinovăția, iar împrejurarea că inculpatul a stat cu mașina în mijlocul intersecției mai multe minute, nereacționând, denota pe de o parte că acesta era sub influența băuturilor alcoolice și a adormit la volan, dar pe de altă parte și varianta susținută de inculpat în toate declarațiile sale, cu excepția primei, cum că mașina s-a defectat și i s-a oprit motorul în acel loc.
Această ultimă variantă, a fost susținută și de declarațiile martorilor din acte, care a declarat că în jurul orelor 12,30 - 13,00 a fost sunat de inculpat că i s-a mașina și că îl solicita să-l ajute, dar și de martora care a declarat că înainte de a ajunge în intersecția unde se afirma că inculpatul a fost văzut conducând mașina sub influența băuturilor alcoolice, acesta s-a oprit la barul său unde a consumat doar o cafea, nicidecum băuturi alcoolice.
De altfel declarația martorului este susținută și de declarația martorului propus de inculpat care a arătat că inculpatul a oprit mașina în fața porții sale și i-a spus că așteaptă pe un nepot al său pentru că are defecțiuni la motorul mașinii. Același martor a declarat că nu a observat ca inculpatul să fi fost sub efectul băuturilor alcoolice.
S-a apreciat că declarațiile celorlalți martori nu prezintă o mare importanță sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului, atâta timp cât aceștia au declarat că l-au văzut pe inculpat la momente diferite, însă după ce acesta reușise să tragă mașina pe partea dreaptă, în afara carosabilului.
De asemenea nici faptul că ulterior organele de poliție l-au găsit pe inculpat în mașina ce staționa pe partea dreaptă a drumului, în afara carosabilului și că în urma testelor efectuate s-a constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu a format convingerea instanței de fond, că anterior condusese mașina pe drumul public, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală iar că explicația inculpatului, în sensul că a consumat băuturi alcoolice după ce i s-a defectat mașina și l-a sunat pe martorul, care i-a spus că întârzie câteva ore până vine să i-o repare, este plauzibilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținându-se că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului atât timp cât martorii oculari și au declarat că au văzut mașina condusă de inculpat pe mijlocul drumului, și pe inculpat dormind la volan și că se impunea reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, motivat de faptul că acesta a prezentat o îmbibație alcoolică de 2,10 grame/litru.
Prin decizia penală nr.180/14.10.2008 TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni împotriva sentinței penale nr.300/01.04.2008.
A apreciat tribunalul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât din materialul probator administrat în cauză, nu s-a demonstrat că inculpatul a condus autoturismul în după - amiaza zilei de 03 ianuarie 2007 pe drum public, fiind în stare de ebrietate, identificarea inculpatului de către organele de poliție realizându-se în condițiile în care acesta părăsise autoturismul care prezenta o defecțiune la motor, și la un mare interval de timp după ce acesta îl părăsise.
În final, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada indubitabilă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice și apoi a condus autoturismul, iar soluția de achitare dispusă în cauză de Judecătoria Moreni apare ca fiind legală și temeinică, dubiul profitând inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, motivându-se că probatoriul administrat în cauză a fost apreciat greșit, ambele instanțe neacordând depoziției martorului nicio relevanță probatorie deși declarațiile date în faza de urmărire penală sunt mai mult decât edificatoare.
S-a menționat că la fel de edificatoare este și declarația martorului care a precizat că a fost rugat de o persoană pe care nu o cunoștea, să se uite la conducătorul autovehiculului marca Cielo care se afla staționat pe carosabil în direcția pentru a verifica dacă îl cunoaște, respectiva persoană spunându-i că doarme. Martorul s-a deplasat lângă mașină și a constatat că la volanul acesteia se afla inculpatul pe care îl cunoștea fiindu-i consătean. Acesta se afla, potrivit dispoziției martorului într-o stare de inconștiență, dând ochii peste cap și nerăspunzând în nici un fel, mașina aflându-se pe carosabil, ocupând în întregime de mers.
A mai relatat martorul că organele de poliție au fost sesizate și după ce au sosit la fața locului au procedat la deplasarea autoturismului în afara carosabilului pentru a nu mai bloca circulația.
S-a apreciat că aceste declarații se coroborează chiar cu declarația inculpatului din data de 10 februarie 2007 pe care a menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul relatând că s-a oprit cu autoturismul la un bar, a coborât din autoturism și a intrat în bar unde a băut 200 ml whisky, s-a urcat apoi la volanul mașinii dar s-a oprit pentru că nu se simțea bine și a adormit.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest rezultând valoarea de 1,28 mg/l în aerul expirat, fiind condus la spitalul M unde i s-au recoltat probe biologice. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei rezultând că acesta a avut o îmbibație alcoolică în sânge de 2,10 gr/
Inculpatul a formulat plângere penală împotriva lucrătorului de poliție, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și 250 penal, susținerile acestuia nefiind dovedite.
Cum probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, conform art.63 alin.2 pr.penală, iar aprecierea fiecărei probe trebuie făcută în urma examinării tuturor dovezilor administrate în scopul aflării adevărului, parchetul consideră că se impunea ca instanțele să dea eficiență acestui principiu și să nu înlăture nejustificat probele nemijlocit administrate în faza de urmărire penală care după cum s-a demonstrat,nu au fost instrumentate așa cum a pretins inculpatul.
Se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 din OUG 195/2002.
Examinând hotărârile anterioare, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentului ce se circumscriu cazului de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.penală, ca și de dispozițiile alineatului 3 al aceluiași text legal, Curtea constată necesară pronunțarea unei soluții complementare de casare cu reținere pentru atașarea dosarului de urmărire penală nr.254/P/2007 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și reaudierea, în fața Curții, a martorilor,.
Astfel, Curtea constată că soluția primei instanțe a avut la bază în principal împrejurarea că inculpatul nu a fost depistat în trafic, precum și faptul că acesta și-a retractat prima declarație dată în cursul urmăririi penale, evidențiind o altă versiune, susținând în esență că nu a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și că a consumat alcool după ce autoturismul i se defectase.
Faptul că inculpatul și-a retractat primele declarații date la urmărirea penală, în care menționase că a condus autoturismul după ce consumase de 200 ml de whisky, impunea pentru prima instanță administrarea nemijlocită a tuturor probelor efectuate în cursul urmăririi penale.
Cu privire la martorul, prima instanță s-a rezumat în a-i lua o declarație de genul "mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale", deși aspectele invocate pe larg de acesta în cursul urmăririi penale se impunea a fi verificate în mod nemijlocit și amănunțit, întrucât puteau clarifica care dintre versiunile susținute de inculpat corespunde adevărului.
Curtea constată că, în mare, aceeași situație este valabilă și în ceea ce privește audierea martorului a cărui declarație la prima instanță începe tot cu precizarea că "menține declarația dată în cursul urmăririi penale", nelămurindu-se exact la ce moment a văzut martorul autoturismul inculpatului oprit, dacă și când au venit organele de poliție și ce s-a întâmplat la sosirea acestora.
Pe de altă parte, Curtea constată că martorii, și, au fost audiați de prima instanță mult mai pe larg decât primii doi.
În cursul judecării cauzei în apel, tribunalul a procedat doar la audierea inculpatului achitat de către instanța de fond, deși în motivele de apel, parchetul a făcut referire la depozițiile martorilor și susținând că prima instanță a ignorat declarațiile date de acești martori în cursul urmăririi penale.
Or, în opinia Curții și relatările acestor martori trebuiau supuse unei verificări amănunțite și nemijlocite de către instanțele de judecată, în condițiile în care depozițiile lor erau esențiale pentru stabilirea situației de fapt în cauză și verificarea declarațiilor inculpatului.
De asemenea, Curtea apreciază că pot fi utile pentru lămurirea situației de fapt și actele premergătoare efectuate în dosarul de urmărire penală nr.254/P/2007 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, dosar constituit la plângerea penală a inculpatului din cauza de față împotriva lucrătorului de poliție.
Ca atare, în conformitate cu disp. art.385/16 pr.penală, constatând că cercetarea judecătorească efectuată de instanțele anterioare nu a fost completă și nemijlocită, Curtea va admite recursul parchetului, va casa ambele hotărâri și va reține cauza spre rejudecare pentru completarea probelor cu audierea martorilor și și cu atașarea dosarului de urmărire penală nr.254/P/2007 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
În conformitate cu disp. art.199 alin.2 și alin.3 pr.penală, constatând că doamna avocat, amendată cu suma de 500 lei prin încheierea din 16 februarie 2009, a justificat cu adeverința medicală nr.2435/14.02.2009 lipsa sa de la termenul respectiv, Curtea va dispune scutirea acesteia de amenda aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr.180/14.10.2008 pronunțata de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA si a sentinței penale nr.300/01 aprilie 2008 pronunțata de Judecătoria Moreni și în consecință:
Casează ambele hotărâri si retine cauza spre rejudecare pentru completarea probelor cu audierea martorilor si si cu atașarea dosarului de urmărire penala nr.254/P/2007 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Admite cererea formulata de avocat din cadrul Baroului P si dispune scutirea acesteia de amenda de 500 lei aplicata prin încheierea de ședința din data de 16 februarie 2009.
Fixează termen la data de 3 aprilie 2009, pentru când se vor cita inculpatul și martorii și se va solicita atașarea dosarului penal nr.254/P/2007 de la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
DG.
-
2 ex./18.03.2009.
f-
Judecătoria Moreni
,
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
