Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.19/2010
Sedința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 172/A/26.10.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată la dosar.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită a se lua act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu și a se acorda onorariul parțial cuvenit acestuia.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând, urmare acordării unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În susținerea recursului învederează că raportat la circumstanțele reale ale inculpatului și cele ale faptei se justifică soluția instanței de fond.
Precizează că este important a se reține aspectul că inculpatul poseda permis de conduce, însă acesta era suspendat, faptă ce nu prezintă același grad de pericol social cu fapta celui care conduce fără a avea permis. Inculpatul se face vinovat de încălcarea unor norme imperative, însă raportat la împrejurarea că acesta avea abilitățile de conducere a autovehiculelor a prezentat un grad de pericol social mai scăzut.
Mai precizează că nu a avut vreun eveniment rutier în timpul conducerii autoturismului. Arată că inculpatul se află la limita stării de necesitate întrucât fost nevoit să se urce la volanul autoturismului, noaptea când l-a sunat prietena sa, deoarece aceasta se simțea rău.
Referitor la motivarea instanței de apel în sensul că inculpatul a persistat în săvârșirea acestui gen de infracțiuni este eronată.
Mai precizează cu privire la comunicarea hotărârii către IPJ că aceasta este doar o măsură tehnico-administrativă, nefiind obligatorie pentru instanță.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, întrucât sancțiunea aplicată este justă raportat la starea de fapt.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că regretă fapta.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.225/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal -, în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism al cărui permis de conducere a fost suspendat.
S-a făcut aplicare art. 191 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 08.04.2008, inculpatul aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare BR 994 CA a fost oprit în trafic de către organele poliției rutiere pentru un control de rutină, ocazie cu care s-a constatat că acesta avea permisul de conducere suspendat din data de 12.02.2008.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.172/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva Sp nr. 225/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-.
S-a desființat sentința atacată în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. c Cp și necomunicarea hotărârii la IPJ A și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată raportat la art. 74 lit. c Cp și cu aplicarea art. 76 lit. e Cp a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a conduce pe drumurile publice un autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cp și art. 71 al. 5 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni conform art. 82 Cp.
În baza art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 114 al. 1 lit. b din OUG 195/2002 republicată a dispus comunicarea prezentei hotărâri la IPJ A la data rămânerii definitive a acesteia.
A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În motivare instanța de apel reținut că apelul parchetului este fondat.
Așa cum s-a susținut de către apelant, pedeapsa aplicată inculpatului a fost netemeinică.
Trebuie ținut cont de împrejurarea că permisul inculpatului a fost reținut ca urmare a dispozițiilor OUG 195/2002 și că îi expirase dovada eliberată pe 15 zile și cu toate acestea inculpatul a ignorat dispozițiile OUG 195/2002.
Scopul pedepsei poate fi atins dacă cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a pedepsei corespunde gravității acesteia.
În speță, față de atitudinea inculpatului de persistență în a săvârși infracțiuni la legea circulației s-a impus alegerea pedepsei închisorii cu modalitatea de executare a suspendării condiționate. Conduita bună a inculpatului în procesul penal a fost reținută de instanță și a fost calificată ca fiind circumstanță atenuantă și i s-a dat eficiență juridică.
De asemenea, obligativitatea comunicării hotărârii de condamnare pentru infracțiune la legea circulației derivă din lege, din cuprinsul art. 144 alin.1 lit. b din OUG 195/2002.
Omisiunea instanței de a dispune comunicarea hotărârii a fost remediată pe calea prezentului apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul solicitând casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe având în vedere pericolul concret al faptei comise de inculpat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constă în faptul că deși din data de 12.02.2008 s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autoturismul la data de 8.04.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare BR 994 CA fiind oprit în trafic de organele poliției rutiere.
Având în vedere persoana inculpatului care nu prezintă antecedente penale, atitudinea manifestată de acesta pe tot parcursul procesului penal caracterizată prin recunoașterea și regretarea faptei comise, colaborarea cu organele judiciare, prezentarea în fața autorităților, pericolul concret al faptei, Curtea constată că pedeapsa amenzii este aplicată de prima instanță este în măsură să răspundă exigențelor art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei.
Instanța de apel, atunci când agravat situația inculpatului aplicând pedeapsa închisorii de 3 luni a cărei executare a fost suspendată, nu prezentat argumente reale și verosimile pentru justificarea soluției adoptate.
Facem referire la considerentele deciziei în care se arată că se impune alegerea pedepsei închisorii față de atitudinea inculpatului de persistență în săvârși infracțiuni la legea circulației.
Această împrejurare nu este reală, întrucât din fișa cazier (17 ) rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Privitor la individualizarea pedepsei, considerăm că amenda stabilită de prima instanță este corect proporționalizată prin raportare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului.
Referitor la comunicarea hotărârii definitive de condamnare la. - Serviciul Poliției Rutiere, considerăm că ne aflăm în prezența unei măsuri cu caracter administrativ, care nu este necesar a fi inserată în dispozitivul unei hotărâri, astfel că acesta nu poate constitui un motiv de desființare sentinței.
În consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală instanța va admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 172/A/26.10.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Va casa decizia penală atacată și va menține sentința penală nr. 225/04.05.2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 50 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 172/A/26.10.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 225/04.05.2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/19.01.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
