Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 6 IANUARIE 2010
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G,-, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, împotriva Deciziei penale nr.198/16.04.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.2082/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr-).
La apelul nominala răspuns pentru inculpatul-recurent, lipsă, avocat )., avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că termenul a fost acordat pentru lipsă de apărare, după care;
Apărătorul inculpatului depune la dosar adresa nr.446/26.10.2009 emisă de din care rezultă că inculpatul estre ambarcat pe o perioadă de 5 luni pe nava M/T T, sub pavilion, precum și practică judiciară. Precizează că inculpatul cunoaște de proces. Nu are cereri de formulat.
Procurorul nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocatsusține că motivul de recurs se întemeiază pe disp.art.3859alin.1 pct.18Cod procedură penală, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de condamnare.
Consideră că ambele hotărâri sunt nelegale, în cauză impunându-se achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 alin.1lit.1Cod procedură penală, raportat la art.181Cod penal, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol, social al unei infracțiuni. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 0,41 mg%o în aerul expirat, iar din buletinul de analiză toxicologică rezultă o alcoolemie de 0,85%o, alcoolemia constatată fiind aproape de limita contravențională. Din buletinul de verificare al alcoolemiei rezultă că inculpatului i s-a prelevat o singură probă de sânge și nu două probe așa cum prevăd dispozițiile art.6 lit.a din Norma metodologică din 2006, privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Dispozițiile art.7 din act normativ prevăd că, dacă inculpatul ar refuza prelevarea celei de a doua probe, acest aspect ar trebui consemnat la rubrica obiecțiuni sau observații, din actele medicale. Să se observe că nu există nicio mențiune în acest sens.
Având în vedere faptul gradul de alcoolemie, care este spre minim, precum și disp.art.181Cod penal, consideră că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând să se admită recursul, să se caseze ambele hotărâri și în rejudecare să se dispună achitarea, aplicându-i și o amendă administrativă.
Procurorulsolicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, fapta comisă de prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, chiar dacă gradul de alcoolemie este aproape de limita legală, respectiv de 0,85%o, pe prima probă.
Inculpatul nu este la prima încălcare la legii penale, el este recidivist, dispunându-se în cauză aplicarea disp.art.37 lit.b Cod penal. Datorită faptului că avea o alcoolemie ridicată nu a respectat regulile de circulație și a produs un accident. Comportamentul acestuia ulterior săvârșirii accidentului a fost unul corespunzător, lovind pe partea vătămată care conducea mașina regulamentar. Chiar dacă ulterior, partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul pentru lovire, totuși pericolul social al faptei, al comportamentului inculpatului, nu poate duce la concluzia că fapta săvârșită în modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că semaforul nu era galben intermitent ci și avea posibilitatea să treacă. Această susținere nu este susținută de probe, de declarațiile martorilor, cât și de faptul că, după orele 2200, semaforul prezintă numai culoarea galben intermitent.
Pentru aceste motive, consideră că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanțele având în vedere toate aspectele invocate, vârsta, studiile și a reținut în favoarea lui circumstanțe atenuante, deși era recidivist, și i-a aplicat o pedeapsă cu mult sub limita minimă prevăzută de lege.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2082/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit. h Cod de procedură penală, încetarea procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât a intervenit împăcarea părților.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita minimă admisă de lege, prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. c Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal și art. 80 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Potrivit art. 346 alin. 4 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, inculpatul și partea vătămată au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.11.2007, inculpatul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. B 56 pe raza municipiului
Ajungând la intersecția străzii Domnească cu strada - -, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată. Inculpatul a coborât din autoturism și a început să o lovească cu pumnii pe partea vătămată.
La locul accidentului a sosit un echipaj al poliției rutiere care i-a identificat pe cei doi conducători auto și întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testării fiind de 0,41 mg/l alcool în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. ", unde s-a procedat la recoltarea probelor de sânge și s-a constatat că prezenta o îmbibație alcoolică de 0,85 gr % (buletin de analiza toxicologica nr. 4577/28.11.2007).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei, reprezentând prejudiciul moral creat prin săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, dar la termenul de judecată din data de 20.10.2008 a precizat că s-a împăcat cu inculpatul, împrejurare față de care instanța de fond a luat act de manifestarea de voință a părților.
Pe baza probatoriului administrat (declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din ambele faze procesuale, declarațiile părții vătămate și ale martorului, buletinul de analiză toxicologică și constatările făcute în procesul verbal încheiat la data de 27.11.2007), prima instanță a reținut că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în drept că, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În sarcina inculpatului s-a reținut și starea de recidivă postexecutorie, prev de art. 37 lit.b Cod penal față de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 472/22.05.2003 a Judecătoriei Onești, modificată prin decizia penală nr. 912/A/26.06.2003 a Tribunalului Bacău.
Instanța de fond nu a reținut apărarea inculpatului potrivit căreia fapta sa ar fi lipsită în mod vădit de importanță și că s-ar impune aplicarea unei amenzi administrative.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunii și este angajat în muncă, fiind apreciat de superiorii săi a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, care a atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în acord cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, în referire la art. 80 Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că, față de stare de recidivă a inculpatului, scopul acesteia, astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod penal, poate fi atins doar prin privare de libertate, motiv pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, b și c Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
Procurorul a criticat soluția primei instanțe pe motive de nelegalitate întrucât:
- în mod greșit i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, având în vedere că acesta nu s-a folosit de o funcție, profesie sau activitate pentru săvârșirea infracțiunii;
- în mod nelegal a aplicat art. 346 alin.4 Cod procedură penală, lăsând nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă, având în vedere că părțile s-au împăcat cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal, iar potrivit art. 132 Cod penal, împăcarea părților stinge acțiunea civilă.
Inculpatul nu a indicat motivele de apel și s-a prezentat în fața instanței de control judiciar după ce au fost puse concluzii, pronunțarea cauzei fiind amânată pentru a-i da acestuia posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.
Prin memoriul depus la data de 15.04.2009, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit.1Cod procedură penală, în referire la art. 181Cod penal.
Prin Decizia penală nr.198/16.04.2009, Tribunalul Galația admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
A modificat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, în sensul că a înlăturat dispoziția privind interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit c Cod penal.
A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția potrivit căreia în baza art. 346 alin 4 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă și conform art. 132 Cod penal a constatat stinsă acțiunea civilă, ca urmare a împăcării părților.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, făcând, totodată, o justă apreciere asupra gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina acestuia.
S-a constata însă că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei accesorii, deoarece în mod nejustificat s-a dispus interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c din Codul penal - atâta vreme cât inculpatul nu s-a folosit de vrei funcție sau profesie pentru săvârșirea infracțiunii.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca netemeinice sub aspectul aprecierii pe care instanțele au făcut-o asupra gradului de pericol social al faptei reținută în sarcina sa.
Având în vedere că alcoolemia constatată prin analiza toxicologică este de numai 0,85%o - cu puțin peste limita contravențională, apărătorul ales al inculpatului a solicitat să se constatate că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și să se dispună achitarea sa, în temeiul at.11 pct.2 lit.a, în referire la art.10 lit.1Cod procedură penală, raportat la art.181din Codul penal.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.181alin.2 din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, din probele adminJ. rezultă că în seara zilei de 28.11.2007, în jurul orelor 2230, inculpatul a condus pe drumurile publice din zona centrală a municipiului G un autoturism, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,85%o - împrejurare în care a provocat un accident de circulație, iar ulterior a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, conducătorul auto al celuilalt autoturism implicat în accident.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, precum și urmărire produse, Curtea reține că fapta inculpatului nu a prezentat doar un pericol abstract pentru siguranța circulației pe drumurile publice, ci această stare de pericol s-a concretizat prin producerea unui accident de circulație, soldat cu avarierea celor două autoturisme. În consecință, circumstanțele privitoare la faptă nu justifică aplicarea dispozițiilor art.181din Codul penal.
Nici aspectele referitoare la persona și la conduita inculpatului nu justifică aplicarea dispozițiilor art.181din Codul penal, atâta vreme cât inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist, iar după producerea accidentului de circulație a avut un comportament violent față de conducătorul auto al autovehiculului cu care a intrat în coliziune.
Prin urmare, Curtea constată că, în raport cu criteriile prevăzute de art.181alin.2 din Codul penal, fapta inculpatului nu poate fi considerată ca fiind vădit lipsită de importanță, ci dimpotrivă, ea prezintă, prin conținutul său concret, gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni.
Așa fiind, Curtea reține că motivul de recurs invocat de inculpatul este nefondat.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor penale recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora, Curtea, având în vedere și prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 3.07.1964 în G, domiciliat în G,-, ofițer maritim la din, recidivist, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.198/16.04.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.2082/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr-).
Obligă pe inculpatul - recurent la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 21.01.2010
Tehnored. - 21.01.2010
2 ex
Fond: /Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
