Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 207/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,. în S-M, str. -, -. 13, jud. S-M, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, împotriva deciziei penale nr. 231/A din 8 noiembrie 2007 Tribunalului Satu -M, prin care s-a menținut sentința penală nr. 1028 din 7 iunie 2007 Judecătoriei Satu -
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent personal și apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării probelor pentru dovedirea stării de necesitate, iar în subsidiar admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, rap. la art. 45 Cod penal, achitarea inculpatului. Prin alte două cereri subsidiare s-a solicitat ca, în urmare admiterii recursului să se dispună casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și respectiv admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul general de 15 zile. În motivarea recursului, cu privire la cererea principală, s-a invocat faptul că inculpatului i-a fost încălcat de către instanța de apel dreptul la apărare, nepermițându-i-se să dovedească faptul că în cauză suntem în prezența stării de necesitate, iar cu privire la cererile subsidiare, s-a arătat că instanțele nu au luat în considerare, la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, aspectele legate de atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, comportarea sa sinceră în cursul procesului, gradul de pericol social redus al faptei și nici împrejurările în care a comis această infracțiune. S-a mai invocat împrejurarea că inculpatul are în întreținere doi copii, precum și pe părinții săi. A depus la dosarul cauzei adeverințe medicale, o anchetă socială, mai multe caracterizări ale inculpatului, precum și o copia certificatului de căsătorie al inculpatului.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, arătând că, în mod temeinic și legal s-a dispus condamnarea inculpatului recurent, în speță neputând fi vorba despre existența stării de necesitate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie admis recursul astfel cum a solicitat apărătorul său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1028/07.06.2007, Judecătoria Satu Mare, în baza art.87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, raportat la art. 37 lit. a și art. 83 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 25.11.1966 în Carei, jud. S M, cetățenie română, studii 11 clase, fără ocupație, domiciliat în localitatea, nr. 236, jud. S M și reședința în S M, str. -, -H 8,.13, jud. S M, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolice de peste 0,80 gr./1 alcool pur în sânge, la pedeapsa de - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 83(1) Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 47 din 19.02.2004 a Judecătoriei Satu M pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, dispunându-se executarea în întregime a acestei pedepse de 1 an închisoare, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință pentru noua infracțiune și pe care inculpatul o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la data de 22 decembrie 2006, după masă, inculpatul după ce a consumat alcool ceea ce rezultă din testul cu aparat alcooltest avea o îmbibație alcoolică de 2,15 gr/1 alcool pur în sânge, s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare - pe B-dul - din SMî nsă a fost oprit în intersecția pentru control de poliția rutieră, care a constatat că inculpatul se află în stare de ebrietate.
În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, regretând fapta comisă.
Tribunalul Satu -M, prin decizia penală nr. 231/A din 8 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, în principal, în sensul de a se casa decizia recurată și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării de probe pentru a se dovedi starea de necesitate.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, rap. la art. 45 Cod penal, achitarea inculpatului. Prin alte două cereri subsidiare s-a solicitat ca, în urmare admiterii recursului să se dispună casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și respectiv admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul general de 15 zile.
În motivarea recursului s-a susținut, referitor la cererea principală că instanțele nu au luat în considerare unul dintre cazurile care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv starea de necesitate, inculpatul săvârșind fapta pentru aos alva de la un pericol iminent pe soția sa, pe care trebuia să o ducă de urgență la spital și că instanța de apel, i-a încălcat dreptul la apărare, nepermițându-i să administreze probe în acest sens.
Cu privire la cererile subsidiare, s-a arătat că instanțele nu au luat în considerare, la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, aspectele legate de atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, comportarea sa sinceră în cursul procesului, gradul de pericol social redus al faptei și nici împrejurările în care a comis această infracțiune. S-a mai invocat împrejurarea că inculpatul are în întreținere doi copii, precum și pe părinții săi.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în speță, instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare și dispunând, în mod corect, în condițiile art. 83 Cod penal, revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 47 din 19 freburarie 2004 Judecătoriei Satu M.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului recurent în sensul că instanța de apel i-ar fi încălcat dreptul la apărare, aceasta cu atât mai mult cu cât, la termenul de judecată din 8 noiembrie 2007, când de altminteri s-a dezbătut apelul, apărătorul ales al inculpatului a solicitat să se amâne judecarea cauzei pentru a "depune acte în probațiune și a demonstra că inculpatul este un om serios", nepunându-se nici un moment în discuție, în mod explicit, existența stării de necesitate.
De altminteri, nu poate fi primită apărarea inculpatului recurent nici în sensul că în cauză ne-am găsi în prezența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv în prezența stării de necesitate.
Astfel, inculpatul, deși avea o alcoolemie de 2,15 gr/l alcool pur în sânge, s-a urcat la volanul autoturismului pentru aot ransporta pe soția sa la spital, când avea numeroase alte alternative, respectiv putea să-i ceară unui coleg, unei cunoștințe, sau cuiva din familie să-l însoțească, respectiv să conducă autoturismul, ori să cheme un taxi sau salvarea.
Se știe că, pentru existența stării de necesitate trebuie să se fi ivit un pericol iminent, pericolul să amenințe viața, integritatea corporală ori sănătatea unei persoane sau un bun important al unei persoane și pericolul să nu poată fi înlăturat într-altfel.
Or, este evident că în speță nu se poate vorbi despre existența stării de necesitate, inculpatul recurent nedovedind că pericolul ivit era iminent și, mai mult de atât, astfel cum s-a arătat mai sus, pericolul putea fi înlăturat în alt mod.
Cât privește celelalte motive de recurs, curtea reține că nu se poate susține că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni și aceasta ținând seama atât de natura și gravitatea faptei comise, de consecințele ce s-ar fi putut produce, precum și de persoana inculpatului recurent, care a mai săvârșit infracțiuni de aceeași natură și care, în mod evident, nu s-a îndreptat sub influența sancțiunii penale, nici procesul penal și nici pedeapsa anterior aplicată neconstituind pentru acesta un avertisment serios și neîndeplinind unul din scopurile principale ale pedepsei, acela al prevenirii comiterii de noi infracțiuni.
Pentru aceleași considerente nu poate fi primită nici cererea subsidiară vizând aplicarea unei pedepse egală cu minimul general de 15 zile, pedeapsa aplicată inculpatului, de a 1 an și 6 luni închisoare corespunzând, sub aspectul naturii și duratei ei gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Astfel fiind, cum nici din oficiu nu se constată existența vreunui caz de casare susceptibil a fi pus în discuție din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefundat recursul penal declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 231/A din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
Jud. apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 16.04.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pantea Nistor
