Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 207
Ședința publică de la 03 Martie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon George Ciobanu
- -
- -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 211 de la 26 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, privind pe intimații - inculpați, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: procurator pentru recurentul - parte vătămată, intimatul - inculpat asistat de avocat ales, intimatul - inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu și intimatul - inculpat asistat de avocat din oficiu, lipsind intimații - părți civile Spitalul Clinic de Urgență Județean nr. 1 C și Spitalul Orășenesc J și partea vătămată
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, procuratorul partea vătămată depune motivele de recurs și procura din partea recurentei părți vătămate și nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică.
Intimații inculpați, și, având ultimul cuvânt, declară că își însușesc concluziile apărătorilor și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 2514/27 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Târgu Jiua recalificat faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art.184 alin. 2 și 4.Cod Penal și art. 81 alin.1 din OUG195/2002 în art.184 alin. 2 și 4.Cod Penal și art. 89 alin. 1 din OUG195/2002 republicată.
În baza art.184 alin.2 și 4.Cod Penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 05.03.1953 în com., jud. D, cu domiciliul în J, str.-, - 160,.3,.47, jud.G, fără antecedente penale, CNP - - la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.89 alin.1 din OUG195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33-34.Cod Penal, s-au constatat concurente infracțiunile și au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod Penal, pe durata stabilită de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de art. 82.Cod Penal și i s-a pus în vedere art. 83.Cod Penal, iar conform art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale
În baza art. 260 alin.1 Cod Penal, au fost condamnați fiecare din inculpații - fiul lui și, născut la data de 22.08.1945 în, jud. G, domiciliat în Tg. J, Comuna din, -.3, jud. G, fără antecedente penale, CNP - - și - fiul lui G și, născut la data de 20.05.1954 în J, jud.G, domiciliat în J, str. -, - 160,.5,.86, jud.G, fără antecedente penale, CNP - - la pedepse de câte 1 an închisoare.
S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod Penal, pe durata stabilită de art. 71 al. 2.
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82.Cod Penal și i s-au pus în vedere disp. art. 83.Cod Penal, iar conform art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale.
Au fost admise în parte cererile părților civile Spitalul Clinic de Urgență C și Spitalul J și a fost obligat inculpatul la 465 lei cu titlu de despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgență C, cu dobânda legală aferentă calculată la data plății.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 213 lei cu titlu de despăgubiri către Spitalul J, cu dobândă legală aferentă calculată la data plății.
A fost admisă în parte cererea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 4500 lei cu titlu de rentă globală, acordată de la data producerii accidentului (17.01.2004) și până la constatarea încetării stării de nevoie 26.10.2007, conform ultimului raport de expertiză.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumelor de 200 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei chelt. jud. statului iar inculpații și au fost obligați la câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu -J nr. 3805/P/II/l/2004, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpaților pentru infr. prev. de art. 184 alin. 2 si 4.Cod Penal si art. 81 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 33. lit., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1.Cod Penal si pentru comiterea infracțiunii prev. de art.260 al. 1.
Cod PenalIn fapt, s-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:
In data de 17.01.2004, partea vătămata a participat la slujba religioasa desfășurata la Adventista din orașul -
După terminarea acestei slujbe,in jurul orelor 17.30, partea vătămata a plecat spre domiciliu, însoțita fiind de martora. Întrucât trotuarul era acoperit cu gheață, făcând practic circulația pietonilor aproape imposibila,cei doi s-au deplasat pe acostamentul DN 66, pe partea dreapta a drumului, din direcția Targu-J in direcția P,unul după altul,primul fiind,urmat de circa 1 distanta de către.
In timp ce cei doi se deplasau în direcția respectiva,din spate, dinspre Targu-J circula autoturismul marca ""cu numărul de înmatriculare -, condus de,care era însoțit si de soția sa -. Ajungând la KM 92 + 600 de pe raza orașului -J, autoturismul condus de învinuit l-a lovit cu partea dreapta față pe, iar în urma impactului acesta a fost proiectat în șanțul din partea dreaptă a drumului public, sub un podeț care traversa acest șanț, în dreptul magazinului"Alimentara".
Deși autovehiculul pe care îl conducea fusese angajat intr-un accident de circulație ce avusese drept consecință vătămarea corporală a unei persoane, învinuitul a părăsit locul accidentului, continuând deplasarea pe DN 66 circa 30, după care a virat in dreapta pe o strada laterala, până în apropierea parcării din fata blocului 150, unde locuia.
După ce a parcat autoturismul, s-a reîntors pe jos împreuna cu soția sa la locul producerii accidentului, unde a participat la urcarea victimei in autovehiculul ambulantei,solicitat telefonic la fata locului de martorul.
Întrucât, în punctul respectiv se strânseseră mai multe persoane care întrebau cine se face vinovat de producerea accidentului, a recunoscut ca fusese implicat in incident.
După transportarea lui la Spitalul - J, inculpatul s-a deplasat la locuința sa, unde a fost căutat de lucrătorii Politiei Rutiere in vederea efectuării cercetărilor. Astfel, a fost condus la spitalul din localitate, unde i-au fost recoltate doua probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, din buletinul de analiza toxicologica nr. 141/920 si 142/921 a rezultat că, la ora 18.35, respectiv 19.35, avea in sânge o îmbibație alcoolica de 1,00 gr. %
Prin expertiza medico-legala nr.575/I/2004, s-a concluzionat, în funcție de datele declarate de inculpat că, la ora 17,30, susnumitul putea avea teoretic o alcoolemie în creștere, de circa 0,60 - 0,70 gr. %o, în funcție de plenitudinea reala a stomacului în timpul ingestiei.
Leziunile suferite de partea vătămata au necesitat internarea acestuia in Spitalul Județean Targu-J - Secția ortopedie, începând cu data de 17.01 până pe 28.01.2004, iar ulterior, la Spitalul Clinic din
Din raportul de constatare medico-legala nr. 281/2004 al G, a rezultat ca partea vătămata a prezentat leziuni traumatice produse in condițiile accidentului de circulate din data de 17.01.2004 si au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune viata in primejdie.
Cu ocazia examinării autoturismului "" cu numărul de înmatriculare -, condus de, s-a constatat ca acesta prezenta aripa dreapta înfundată la nivelul farului si parbrizului față fisurat in partea dreapta, aspecte ce au fost fixate si in planșa fotografica efectuata in urma cercetării la fata locului.
In faza de judecata, partea vătămata s-a constituit parte civila cu: - 5.000 lei cheltuieli reprezentând hrana suplimentara, medicamente, transport la spital,cheltuieli efectuate cu ocazia spitalizării, 20.000 lei daune morale, 4.000 lei renta globala de la producerea accidentului, ulterior pronunțării hotărârii o renta lunara de 200 lei pentru infirmitatea produsa, 2.000 lei prejudiciu suferit, câștig nerealizat in 75-80 zile îngrijiri medicale, 4.000 lei reprezentând plata unui institutor de la data producerii accidentului la data pronunțării hotărârii.
S-au mai constituit părți civile D cu suma de 929,92 lei și G cu suma de 426 lei RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea parții vătămate si suportate de unitățile spitalicești.
În urma analizării probatoriului, prin sentința penală nr.4127/21.09.2005 a Judecătoriei Tg. J, s-a dispus condamnarea tuturor inculpaților la pedepse de câte un an închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, daunelor morale și a unei rente către partea civilă, precum și la plata cheltuielilor judiciare.
Apelurile declarate de părți împotriva acestei sentințe au fost admise prin decizia penală nr. 638/A/30.11.2005 a Tribunalului Gorj, fiind desființată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Din considerentele deciziei a rezultat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra infracțiunii prev. de art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 reținută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare a instanței s-a dat îndrumarea ca, în rejudecare, acesta să explice conținutul primelor declarații date în timpul urmăririi penale și să se aprecieze totodată asupra necesității completării probatoriului, prin efectuarea unei noi expertize tehnice auto.
Procedând la rejudecare, instanța de fond a dispus efectuarea noii expertize tehnice auto, a luat declarații sumare inculpaților și a reaudiat martorii, .
Totodată, a dispus efectuarea unei noi expertize medico - legale, din cuprinsul căreia a reieșit că, la data examinării, partea vătămată a prezentat diagnosticul "fractură veche femur stâng operată, consolidată cu tijă, cu deficiență medie prin tulburări locomotorii", urmare a accidentului de circulație suferit la data de 17.01.2004, precizându-se că are o incapacitate adaptivă 50%, corespunzător gradului III de invaliditate, recomandându-se reexaminare peste 6 luni.
În urma analizării probatoriului, prin sentința penală nr. 1096/17.04.2007 a Judecătoriei Tg. J, s-a dispus achitarea tuturor inculpaților, pentru toate faptele deduse judecății și respingerea acțiunilor părților civile.
Prin decizia penală nr. 300/A/28.11.2007 a Tribunalului Gorj, s-au admis apelurile, s-a desființat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare acesteia (Judecătoria Tîrgu J), reținându-se că în mod greșit a fost citat în cauză Spitalul Județean Tg. J în loc de Spitalul J, astfel că s-a soluționat cauza cu lipsă de procedură.
Conformându-se îndrumărilor instanței de control judiciar, instanța de fond a revenit cu adresă la. C, iar după întocmirea raportului, s-a înaintat spre avizare Comisiei Superioare din cadrul Minovici
Având în vedere că în cauză au fost efectuate două expertize tehnice auto, din analiza cărora se desprind elementele necesare stabilirii corecte a stării de fapt și față de imposibilitatea achitării onorariului de către partea civilă, pentru noua expertiză încuviințată în cursul soluționării apelului, prin încheierea din 18.04.2008 s-a dispus, în temeiul art. 329 alin. 3.C.P.P. să nu se mai administreze această probă.
De asemenea, instanța de fond a procedat, în rejudecare, la reaudierea în amănunt a inculpaților.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului și a constatat: existența faptelor prev. de art. 184 alin.1 și 2.pen. 81 alin. 1 din OUG 195/2002, ce constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul; existența faptelor prev. de art. 260 alin. 1.pen. ce constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații și.
S-a apreciat că apărarea inculpatului în, sensul că victima a alunecat când tocmai călca pe podețul de peste șanț și a căzut, iar parbrizul autoturismului a fost lovit de geanta martorului, ce conținea un obiect dur - susținută și de inculpații, precum și de soția sa martorul - nu a putut fi reținută ca reală, verosimilă.
Astfel, s-a reținut că, din întreg probatoriul administrat, inclusiv declarațiile inculpatului, a rezultat cu certitudine că victima, după cădere, era poziționată în canalul colector cu capul către podeț, cu fața în sus și își pierduse cunoștința, împrejurare care exclude posibilitatea să fi căzut de pe acel podeț și confirmă ipoteza că a fost proiectată din punctul unde se afla când se deplasa cu câteva momente în urmă.
Pe de altă parte, din schița locului faptei și fotografiile efectuate, a reieșit că urmele de deplasare ale victimei sfârșesc înainte cu circa 1,5 înainte de ajungerea la podeț, iar din aceleași fotografii s-a putut observa că partea inferioară a șanțului colector era acoperită cu zăpadă, ceea ce exclude practic posibilitatea ca victima să se accidenteze la cap și să-și piardă cunoștința prin lovire de beton.
Certificatul medico - legal și expertizele ulterioare au relevat că victima a suferit o fractură și un traumatism craniocerebral, plagă contuză parietală dreapta de 6 cm, leziuni produse în condițiile accidentului de circulație suferit.
Totodată, s-a constatat că avariile produse la autoturismul inculpatului (fisurare parbriz în partea dreaptă, stâlp față dreapta înfundat), nu se puteau produce în modalitățile descrise de acesta și susținute de ceilalți coinculpați, întrucât martorul a relatat în mod constant că nu a avut asupra sa un, ci doar o poșetă purtată pe umărul drept și care nu conținea vreun corp dur, ci doar o biblie și alte obiecte mărunte.
Instanța de fond a reținut că, așa cum a relatat în primele declarații și inculpatul, în timp ce se deplasa cu autoturismul, partea vătămată și-a modificat traiectoria de deplasare, dezechilibrându-se, a fost preluată pe aripa autovehiculului, s-a răsucit către dreapta, s-a lovit cu capul de stâlpul din dreapta față, fiind proiectată în urma impactului în canalul colector, acest mecanism de producere explicând atât leziunile create victimei (traumatism cranio-cerebral, plagă contuză parietală dreapta de 6 cm, pierderea cunoștinței), cât și avariile produse autoturismului.
În raport de aceste considerente, s-a constatat un raport de cauzalitate între fapta inculpatului, care a circulat cu autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice (încălcând art.181 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002) și nu a manifestat toată prudența necesară pentru a evita accidentul și leziunile produse părții vătămate, care au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.
În privința infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din OUG 195/2002, s-a reținut chiar din declarațiile inculpatului că, deși după evenimentul rutier s-a întors la locul faptei, apoi a mers la unitatea spitalicească pentru a vedea situația victimei, ulterior, deși a conștientizat că este posibil să fie implicat într-un accident soldat cu rănirea unei persoane, nu s-a reîntors pentru a aștepta sosirea lucrătorilor de poliție ce fuseseră deja anunțați și, mai mult, a deplasat autoturismul până în apropierea locuinței, deși, în calitate de conducător auto știa că nu este permis acest lucru.
S-a constatat că sunt întrunite așadar elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, urmând însă să fie recalificată fapta din art. 181 alin. 1 din OUG 195 /2002, în art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
În privința inculpaților și, s-a constatat că aceștia au declarat în mod constant un alt mecanism de producere a leziunilor părții vătămate, susținând apărarea inculpatului, pentru a înlătura răspunderea acestuia.
Având în vedere că inculpații și au declarat neadevărat în privința modalității de producere a accidentării părții vătămate, aspect esențial pentru justa soluționare a cauzei, s- constatat că au săvârșit infracțiunea prev. de art. 260 alin. 1 pen.
Constatând întrunite cerințele art. 345 C.P.P. s-a dispus condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecății, la individualizarea pedepselor, instanța de fond ținând seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret ridicat al faptelor, împrejurările în care s-au comis, comportamentul inculpaților, care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, dar și împrejurarea că aceștia nu au antecedente penale.
În raport de aceste considerente. s-a apreciat că pedepse cu închisoarea în cuantum minim, sunt apte să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și, fiind întrunite cerințele art.1 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
S-a apreciat de către instanța de fond că, la producerea accidentului a concurat și victima, care a circulat pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers deși exista trotuar practicabil, fiind încălcate prevederile art.66 alin. 1 din OUG 195/2002.
Față de regulile de circulație încălcate, s-a reținut culpă comună egală în producerea evenimentului rutier.
Având în vedere legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și cheltuielile determinate de internarea medicală, tratamentul acordat părții vătămate, ținând cont și de gradul culpei, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor către Spitalul Clinic C și Spitalul J, în cuantum de din sumele solicitate.
S-a apreciat întemeiată în parte cererea părții civile privind acordarea daunelor morale, față de gravitatea leziunilor produse, numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, perioadele de spitalizare, intervenția chirurgicală, toate adăugându-se problemelor medicale preexistente, apreciindu-se că suma de 2.500 lei cu acest titlu, este îndestulătoare.
Din cuprinsul înscrisurilor medico - legale întocmite inițial a reieșit că, după accident,partea civilă a rămas cu o infirmitate fizică temporară corespunzător gradului II de invaliditate, însă ultima expertiză nr. 3911/2008 a C, avizată de Comisia superioară din cadrul Minovici B, a concluzionat că leziunile produse în urma accidentului de circulație din 17.01.2004 nu i-au produs persoanei vătămate infirmitate și nici invaliditate.
Pentru perioada cuprinsă între data susmenționată și data constatării încetării stării de nevoie (26.10.2007), instanța de fond a apreciat întemeiată cererea privind acordarea unei rente în cuantum de 100 lei lunar, având în vedere necesitatea compensării efortului suplimentar depus de partea civilă, pentru toată perioada vizată renta globală ridicându-se la 4.500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, și care au criticat-o pentru nelegalitate. Cei trei inculpați au arătat că instanța de fond a apreciat greșit materialul probator din care nu rezulta vinovăția lor. Inculpatul apelant a susținut că nu se face vinovat de lovirea și accidentarea părții vătămate și nu a părăsit locul accidentului iar inculpații și au arătat că nu au declarat mincinos, că au fost la locul accidentului și cele declarate corespund adevărului. Cei trei inculpați au solicitat achitarea lor considerându-se nevinovați în legătură cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În subsidiar cei trei inculpați au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanța nu a respectat îndrumările date de instanța de control judiciar. Astfel, în considerentele deciziei penale nr.300A/28 noiembrie 2007 Tribunalului Gorj prin care a fost desființată sentința penală nr.1096/17 aprilie 2007 Judecătoriei Târgu Jius -a dat îndrumarea instanței de fond de a se efectua un supliment la raportul de expertiză tehnică auto. Acest supliment fusese încuviințat prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2007, ocazie cu care s-au stabilit și obiectivele acestuia precum și onorariul provizoriu.
Prin decizia penală nr. 211 de la 26 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Gorj - Secția Penală a admis apelurile declarate de inculpații, și; s-a desființat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că instanța de fond a procedat nelegal atunci când a dispus prin încheierea de ședință din 18 aprilie 2008 renunțarea la această probă, pe care o încuviințase o instanță superioară, chiar dacă s-a consemnat că și inculpații au solicitat renunțarea la aceasta, dar nu și partea vătămată. Este adevărat că art.329 cod de procedură penală prevede posibilitatea renunțării la o probă deja admisă, dacă ea apare ca fiind inutilă.
În prezenta cauză însă, proba încuviințată, respectiv un supliment la raportul de expertiză, nu era inutilă atât timp cât cele două expertize tehnice administrate anterior aveau concluzii diferite, contradictorii chiar și se impunea lămurirea în concret a dinamicii producerii accidentului, dacă acesta s-a produs așa cum reține rechizitoriul, prin lovirea părții vătămate de către autoturismul condus de inculpatul sau prin căderea accidentală a părții vătămate, așa cum susține inculpatul.
În raportul de expertiză tehnică întocmit de către inginer în cursul urmăririi penale, s-a concluzionat că accidentul s-a produs urmare a culpei comune a părții vătămate, care a alunecat și a inculpatului, care l-a lovit cu partea dreaptă față a autoturismului pe care îl conducea.
În raportul de expertiză tehnică întocmit de către ing. G, și, s-a susținut că nu a avut loc nici un contact între autoturismul condus de inculpat și partea vătămată.
Prima instanță, deși nu a recunoscut explicit, și-a însușit concluziile primului raport de expertiză, dar nu a înlăturat convingător concluziile celuilalt raport, care stabilea lipsa vinovăției inculpatului.
În aceste concluzii, renunțarea - nemotivată de altfel - la noua expertiză tehnică ce fusese încuviințată de o instanță superioară, face ca sentința instanței de fond să fie afectată de una din nulitățile prev. de art. 197 al. 2 cod de procedură penală.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond s-a îndrumat a administra o nouă expertiză tehnică auto, care să înlăture contradicțiile și contrazicerile dintre cele două expertize anterioare, aceasta impunându-se cu necesitate și pentru a evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii întrucât, în prezenta cauză, au fost deja pronunțate de către instanța de fond două sentințe de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, dar și o sentință prin care aceiași inculpați au fost achitați. Cu același prilej vor fi avute în vedere și susținerile apelanților, care se declară și se consideră nevinovați, eventual prin recurgerea la o reconstituire a momentului accidentului, dacă el avut loc, ocazie cu care se va stabili cu exactitate și locul în care se aflau martorii, dacă inculpații și au fost văzuți de ceilalți martori și unde se aflau și modul în care a acționat inculpatul după ce s-a produs acel accident,asigurându-se astfel o localizare corectă în spațiu și timp.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea vătămată, criticând decizia pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că motivele de desființare, reținute în vederea trimiterii spre rejudecare la instanța de fond, nu subzistă, instanța de apel fiind obligată să se pronunțe în temeiul art. 379 slin. 1 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, cu privire la fondul cauzei, inclusiv prin administrarea de probe noi.
Recursul este fondat și va fi admis cu următoarea motivare.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, potrivit art. 397 alin 1 pct. 2 lit. b cod proc. penală, desființarea unei sentinței și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se poate dispune doare pentru motivul că judecata la aceea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate ori când există vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin. 2 cod proc. pen.
Potrivit art. 197 alin 2 cod proc. pen sunt prevăzute cu sancțiunea nulității absolute doar încălcarea dispozițiilor ce privesc competența după materie sau după calitatea persoanei, cele referitoare la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată precum și cele care privesc participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea lui de către apărător- când sunt obligatorii potrivit legii - precum și dispozițiile ce privesc obligativitatea de efectuare a referatului de evaluare în cauzele cu minori.
Ori, se constată că instanța de apel nu a reținut că instanța de fond nu a încălcat vreuna dintre aceste dispoziții, ci doar că aceasta nu a administrat, în urma rejudecării, o probă ce fusese indicată anterior de instanța de apel.
Curtea apreciază în consecință că instanța de apel nu a avut temei legal, potrivit art. 397 alin 1 pct. 2 lit. b cod proc. penală, pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pronunțând astfel o decizie nelegală.
Instanța de apel era obligată, constatând nelegalitatea ori netemeinicia sentinței, să administreze ea probele pe care le considera necesare și utile pentru soluționare și să pronunțe o soluție pe fond, în apelul declarat de inculpați.
Curtea apreciază că în această situație există cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.10 p, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, deși era obligat să o facă potrivit celor arătate, astfel încât în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit.c p, se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 211 de la 26 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, privind pe intimații - inculpați, și.
Casează decizia recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel - TRIBUNALUL GORJ.
Cheltuielile judiciare în sumă de 910 lei, din care 300 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției prin Curtea de APEL CRAIOVA, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. apel:
.
Dact. 3 ex./ 05 Martie 2009
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon George Ciobanu
