Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 226 /R/2009
Ședința publică din 07mai 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art. 304 alin. 1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în, nr. 176, Județul B, împotriva deciziei penale nr. 18/ din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr. 222 din 29.07.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 87 aliniatul 5 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 30 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se pentru data de 07 mai 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 222 din 29 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în temeiul art.87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit. c, Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, Teza a-II-a, b, Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81, art. 82 Cod penal și art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și fixează un termen de încercare a acestuia pe o durată de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Ministerul Justiției a fost obligat să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat din cadrul Baroului
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instnață a reținut următoarele:
În seara zilei de 13 octombrie 2007, inculpatul, s-a deplasat de la domiciliu său din localitatea, împreună cu martorul, cu autoturismul Peugeut cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpat, în localitatea la o discotecă, unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 24,00, inculpatul și martorul s-au urcat în autoturismul condus de inculpat, deplasându-se în municipiul După ce au ajuns în municipiul B, inculpatul și martorul s-au deplasat la barul, -Vu", iar după ce a stat o perioadă scurtă de timp în acel bar, martorul s-a întors în localitatea cu un alt autoturism, lăsându-l în acel local pe inculpat.
Inculpatul s-a deplasat apoi cu autoturismul respectiv, la barul, " unde a fost implicat într-un scandal, iar în dimineața zilei de 14 octombrie 2007, inculpatul s-a urcat din nou la volanul aceluiași autoturism, pe care l-a condus din fața acestui local până la sediul Poliție municipiului B, pentru a sesiza organele de poliție despre faptul că a fost agresat de o persoană.
Organele de poliție au procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest la ora 8,04 și a rezultat o valoare a concentrației de alcool în aerul expirat de 1,08 mg/
În această situație inculpatului a fost solicitat să se prezinte la spital în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, întrucât potrivit prevederilor art.88 alin.6 din OUG nr.195/2002 republicată și art.193 alin.1 din HG nr.1391/2006 valoarea respectivă impunea recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Spitalul municipiului B, unde inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, fără a invoca un motiv anume, astfel cum reiese și din declarația martorei.
Această stare de fapt reiese și din declarațiile martorilor, și.
Inculpatul a mai fost sancționat prin Ordonanța nr.731/2006 din 26 noiembrie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, cu amendă cu caracter administrativ, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 78 alin.1 din OUG195/2002 republicată.
În legătură cu fapta reținută în sarcina inculpatului, prima instanță a apreciat că în speță este vorba de un refuz din partea inculpatului de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, faptul că acesta a recunoscut comiterea ei și nu are antecedente penale, astfel că s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit.c penal și care atrag în mod obligatoriu aplicarea dispozițiilor art.74 lit.d Cod penal.
Pentru fapta săvârșită și cu reținerea circumstanțelor atenuante, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită.
Aplicarea pedepsei închisorii obligă potrivit art.71 alin.1 și 2 Cod penal și la aplicarea pedepsei accesorii astfel că instanța de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, Teza a-II-a b, penal pe durata pedepsei principale.
Fiindcă inculpatul este infractor primar și a săvârșit o infracțiune doar de pericol, instanța de fond a apreciat că el va putea fi reeducat și fără privare de libertate, motiv pentru care în baza art. 81 și art. 82 Cod penal, art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, și a fixat un termen de încercare a acestuia pe o durată de 2 ani și 6 luni, atragându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
In baza art.189 Cod procedură penală Ministerul Justiției a fost obligat să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat din cadrul Baroului
In baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, iar cu ocazia rejudecării a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.ind.1 cod procedură penală, fapta neprezentând pericolul social al unei in fracțiuni.
În motivarea apelului inculpatul arată că în esență s-a prezentat la orele 2,30 dimineața, la poliție pentru a sesiza faptul că a fost agresat, însă cu toate aceste a fost reținut abuziv la postul poliției până spre dimineață, în condițiile în care nu aveau în dotare un aparat alcool test. În condițiile în care inculpatului nu i s-a cerut imperios recoltarea de probe biologice și avându-se în vedere și vârsta inculpatului este suficientă pentru reeducarea acestuia, doar aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 18/A/2009 din 26 ianuarie 2009 espins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 222/29.07 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor, a reținut că hotărârea este legală și fondată, sub toate aspectele, urmând a fi menținută în consecință.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de inculpat).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, rezultând fără dubii că, în
Dimineața zile de 14 octombrie 2007, după ce inculpatul a fost implicat într-un scandal la barul s-a urcat la volanul autoturismului său, pe care l-a condus din fața acestui local până la sediul Poliției din Imediat organele de poliție au procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcool test și a rezultat o valoare a concentrației de alcool în aerul respirat de 1,08 mg./ În această situație inculpatul a fost solicitat să se prezinte la spital în vederea recoltării de probe biologice, însă odată ajuns la unitatea spitalicească, a refuzat recoltarea, fără a invoca un motiv anume.
Deși în apărarea sa inculpatul invocă faptul că a s-a prezentat la postul de poliție pentru a reclama scandalul, în jurul orei 2,30-3.00, a fost reținut nejustificat la sediul poliției, până în jurul orelor 8.00, deoarece nu aveau în dotare aparat alcool test.
Această apărare este infirmată de aspectele consemnate în raportul întocmit în dimineața zilei de 14 octombrie 2007(fila 19 ). Reținem în acest sens că în jurul orelor 6.49, Serviciul de Siguranță Publică și a fost sesizat telefonic în legătură cu un scandal în localul. Organele competente s-au deplasat la localul în cauză, unde au constatat prezența unui tânăr care a refuzat să se legitimeze, consuma alcool și și-a declinat date de identitate false. După verificarea celor sesizate, s-a deplasat la sediul poliției pentru a aduce la cunoștință aspectele constatate. Aflându-se la sediul poliției, persoana în cauză a auzit zgomote de mașină afară, iar peste câteva secunde a intrat în sediu, numitul, fiind persoana care a refuzat să se legitimeze în local. afară organul constatator a văzut în fața sediului poliției autoturismul marca Peugeot cu nr. -, cu care inculpatul sosise la poliție, nevăzând pe nimeni împreună cu acesta (posibil șofer). Inculpatul era într-o avansată stare de ebrietate, context în care s-a solicitat ajutorul colegului .
După mai multe discuții cu inculpatul acesta a recunoscut că a condus autoturismul în cauză, de asemenea din discuțiile purtate cu barmana, de la a rezultat că inculpatul a venit băut la local, unde a mai consumat o bere.
Din procesul verbal de constatare întocmit de din cadrul Poliției Municipiului B (fila 5 ) reținem că acesta a fost sesizat la ora 7.34 de agent G cu privire la faptul că la sediul Poliției B s-a prezentat un cetățean cu un autoturism, iar acesta se afla în stare de ebrietate. Deplasându-se la sediul poliției agentul a constat oprită în față un autoturism marca Peugeut, iar în se afla numitul, care în prezența martorului a fost testat cu aparatul alcool test, rezultând o concentrație de 1,08 mg./l în aerul expirat. Cu aceeași ocazie i s-a solicitat inculpatului să se deplaseze la Spitalul Municipal B, unde odată ajuns a refuzat recoltarea probelor biologice. I s-a solicitat numitului să dea o declarație însă acesta a refuzat declarând verbal că el a condus autoturismul doar de la barul până în fața sediului poliției. Aceste aspecte se coroborează cu depozițiile martorilor, și, relevantă fiind în special declarația martorului (filele 13,14, respectiv 20 instanță). Din depoziția acestui din urmă martor rezultă că după câteva zile de la evenimentele în cauză a fost oprit pe stradă de tatăl inculpatului care i-a spus să meargă să dea o declarație la Poliția B din care să rezulte că martorul este acela care a condus mașina, din fața barului și până la sediul poliției. Tatăl inculpatului l-a asigurat că a vorbit el cu polițiștii, ca să nu se mai facă "larmă". Inițial martorul a fost de acord, însă în momentul în care a început audierea s-a hotărât să spună adevărul.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului apelant instanța reține că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cod penal, respectiv pericolul concret al faptei, determinat prin modul, mijloacele și împrejurările în care fapta a fost comisă, precum și lipsa antecedentelor sale penale, sens în care prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală combinat cu art. 91 lit. c Cod penal de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 87 al. 5 din 195/2002, republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. "c" Cod penal.
Inculpatul relevă, prin motivele de recurs, că, în mod eronat, instanța de fond și de apel au dispus condamnarea sa la o pedeapsă în condițiile art. 81 Cod penal raportat la împrejurările comiterii infracțiunii și la persoana sa, apreciind că o sancțiune administrativă este suficientă pentru îndreptarea sa.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, în data de 14 octombrie 2007 inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologie în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce fusese testat cu aparatul alcooltest, rezultând o valoare a concentrației de alcool în aerul expirat de 1,08 mg/l ( 6). Inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice într-un local din localitatea B și în localitatea, județul Bac ondus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare - prin localitatea și
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond rezultând din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal oferind organelor judiciare cu ocazia audierii sale diferite versiuni cu privire la fapta ce i se impută, inițial recunoscând săvârșirea infracțiunii ( a se vedea declarația olografă - 10), pentru ca ulterior să susțină că datorită stării de ebrietate în care se afla nu își aduce aminte nimic legat de faptă ( 11, 30 din dosarul de urmărire penală). Cu ocazia efectuării cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii ( 15 - dosarul instanței de fond; 13 - dosarul instanței de apel).
Din procesul verbal de constare ( 5), care se coroborează cu declarațiile martorilor ( 13-14; 15; 20 ) și ( 17, 18; 25), rezultă că inculpatul, la momentul la care s-a prezentat la organul de poliție se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar după ce a fost testat cu aparatul alcooltest și condus la Spitalul Municipal B în vederea recoltării probelor biologice a refuzat recoltarea, motivând că a condus autoturismul pe o distanță mică, respectiv de la barul " " din B până la sediul poliției.
Cât privește susținerea inculpatului formulată prin motivele scrise depuse în fața instanței de control judiciar, că nu i s-a cerut recoltarea probelor biologice de către organele de poliție, curtea constată că aceasta este nefondată dat fiind actele și lucrările aflate la dosar, menționate anterior.
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se casa decizia recurată și a se dispune achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative este neîntemeiată.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond și apel, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat că inculpatul condus autoturismul prin localitatea și orașul B într-o stare vădită de ebrietate, aspect necontestat nici de către acesta.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și este un element tânăr nu poate conduce la concluzia că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 18/1 Cod penal.
Este de reliefat că, fapta săvârșită de către inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și împrejurarea că acesta a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal. Prin urmare, nu se poate susține că o sancțiune administrativă ar fi suficientă pentru reeducarea acestuia.
Examenul complet și temeinic al tuturor criteriilor inserate în prevederile art. 18/1 al. 1 și 2 Cod penal duc la concluzia că fapta inculpatului a prezentat pericol pentru siguranța traficului rutier, neputându-se susține că este în mod vădit lipsită de importanță. Dacă instanța de control judiciar ar proceda la o analiză exclusivistă a unor date referitoare la persoana inculpatului, respectiv la lipsa antecedenței penale, supralicitând acest element pozitiv, ar goli de conținut dispoziția legală - art. 18/1 Cod penal -, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele ce preced, curtea apreciază că soluțiile pronunțate de către instanța de fond și apel sunt legale și temeinice.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia, instanța de fond valorificând judicios prevederile art.72 Cod penal, fiind necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent, domiciliat în, nr. 176, jud. B împotriva deciziei penale nr. 18/A din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- -
red.dec. jud. /06.05.2009 în concept
jud. apel /
jud. fond
tehnored. BM/2 ex./12.05.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Munteanu Traian
