Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R OM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 23/R/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 255/A din 17 septembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 536 din 2 aprilie 2007 Judecătoriei Oradea, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat personal și asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate în sensul înlăturării dispozițiilor de reducere a pedepsei aplicate și de interzicere a dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, cu menținerea din decizia penală recurată a înlăturării dispoziției de interzicere pe perioada executării a dreptului prev. în art. 64 lit. a teza I Cod penal. În motivarea recursului s-a susținut că împrejurările comiterii faptei trebuiau luate în considerare cu prioritate față de atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului prins în flagrant și că, în acest condiții, reducerea pedepsei aplicate de judecătorie nu se justifică, în condițiile în care oricum aceasta era foarte aproape de minimul special.Cu privire la pedepsele accesorii, s-a susținut că apelul inculpatului trebuia admis doar în privința înlăturării dispoziției de interzicere pe perioada executării a dreptului prev. în art. 64lit. a teza I, iar pedeapsa prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal nu trebuia înlăturată, interzicerea dreptului de a desfășura activitatea de conducere pe drumurile publice pe perioada considerată ca pedeapsă principală fiind totală justificată pentru asigurarea scopului urmărit prin art. 1 alin. 2 și art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat respingerea recursului declarat de parchet și menținerea, ca temeinică și legală a deciziei atacate. A apreciat că soluția recurată este temeinică și legală, ținând seama de atitudinea avută de inculpatul intimat, precum și de persoana acestuia, care nu are antecedente penale.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, a arătat că știe că a greșit și a solicitat respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 536 din 2 aprilie 2007 Judecătoria Oradea, n baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată (fost art. 79 alin. 1), l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani 2 luni, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2. penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a-c penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 21 aprilie 2006, inculpatul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare B-88205/06/12, proprietatea SC SA, de pe șoseaua - până în O, fiind oprit de un echipaj al poliției rutiere, care efectua supravegherea și controlul traficului rutier, în jurul orei 1,40, în timp ce se deplasa pe B-dul - din
Lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul prezenta urme specifice consumului de băuturi alcoolice, motiv pentru care au procedat la testarea acesteia cu aparatul alcooltest, marca, care a indicat la ora 1,47 o concentrație de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții inculpatul a fost condus la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, din analiza primei probe, recoltate la ora 2,10 rezultat că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,35 gr.%o, după care nu a mai solicitat și recoltarea celei de a doua probe sangvine.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul a consumat două pahare de vin alb la o pensiune de pe Șos. -, după care a urcat la volanul autoturismului, proprietatea firmei la care lucrează, deplasându-se cu acesta la domiciliu.
Prin decizia penală nr. 255/A din 17 septembrie 2007, Tribunalul Bihora admis apelul inculpatului și a desființat sentința în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 2 luni închisoare la 1 an și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a tea I și lit. c Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței.
Tribunalul a reținut că, față de fapta comisă, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, aplicarea minimului de pedeapsă prevăzută de lege este suficient pentru reeducarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel ca nelegală, înlăturarea dispozițiilor de reducere a pedepsei aplicate și aplicarea dispoziției de interzicere a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal.
În motivare a arătat că, instanța de fond este cea care a pus în balanță în mod corect toate împrejurările în care a fost comisă fapta, în conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal, limitându-se doar la cele favorabile inculpatului, astfel că aceasta în mod greșit a redus pedeapsa aplicată inculpatului. A mai arătat că, în sprijinul celor reținute de către instanța de fond, pledează și împrejurarea că inculpatul a condus pe străzi cu o circulație densă, în condițiile în care era dezechilibrat, neconcentrat, ușor dizartic și necoordonat.
Cu privire la pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c din Codul penal, parchetul a susținut că este justificată pentru asigurarea scopului urmărit prin art. 1 alin. 2 și art. 35 din OUG nr. 195/2002, ea corespunzând scopului și proporționalității sancțiunii prev. de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din Codul d e procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de parchet apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Reținând corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, instanța de apel a avut toate temeiurile să constate elemente posibil de apreciat ca pozitive și să determine stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Nu se poate ignora faptul că inculpatul este fără antecedente penale, a manifestat sinceritate, este tânăr, până la data săvârșirii faptei a avut o conduită ireproșabilă, că lucrează la o societate, câștigându-și existența prin muncă.
Toate aceste aspecte configurează, cel puțin până în momentul săvârșirii faptei, un profil pozitiv al inculpatului, care permite concluzia potrivit căreia acesta dispune de aptitudini care să îi permită reeducarea și conștientizarea rezultatului negativ la faptei lui, prin executarea unei pedepse într-un cuantum mai mic asigurându-se totodată eficiența funcțională a acesteia.
Cu privire la solicitarea parchetului, de aplicarea dispoziției de interzicerea a dreptului prevăzut în art. 64 lit. c din Codul penal inculpatului, curtea constată că instanța de apel în mod corect a procedat la înlăturarea art. 64 lit. c din Codul penal.
Astfel, între restrângerea exercițiului unor drepturi și situația care o determină trebuie să existe o proporționalitate care se regăsește în individualizarea pedepsei, ținându-se seama de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, conform art. 72 din Codul penal, care se impune a fi aplicat și pentru pedepsele accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a-c din Codul penal.
Or, în raport de cele arătate, în cauză nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal.
Așa fiind, recursul parchetului urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală și menținute hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 255 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond C -
dact. 2 ex.24.01.2008, pc
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Groza Gheorghe
