Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 238/
Ședința publică din 05 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent lipsă, se prezintă avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, să se aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai mic.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2049 din 03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în temeiul art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată, l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica care depaseste limita legala.
In baza art. 71 al. 2.Cod Penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II- b
Cod PenalIn baza art. 81.Cod Penal a fost suspendată conditionat executarea pedepsei principale pe o perioada de 4 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82.
Cod PenalIn baza art. 359.C.P.P. i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83.Cod Penal a caror nerespectare atrage masura revocarii suspendarii conditionate.
In temeiul art. 71 al. 5.Cod Penal pe durata suspendarii conditionate s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in suma de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță avut în vedere ca prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Timișoara dat în dosarul penal nr. 8407/P/2007 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. 1 G 195/2002.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 29.06.2007, in jurul orelor 09,00, inculpatul a condus autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare - pe str. - - din T dupa ce a consumat bauturi alcoolice, concentratia in sange fiind peste limita admisa de lege.
Potrivit procesului-verbal de constatare ( 3 dosar ) coroborat cu declarația martorului ( 7,8 dosar ) și ale inculpatului ( 11, 12 dosar ), la data de 29.06.2007, in jurul orelor 09,00 inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe str. - - din T, fiind oprit de un echipaj al Politiei Rutiere intrucat a fost depistat de aparatul ruland cu 65 km/, ocazie cu care au constat că inculpatul emana vapori de alcool în aerul expirat, motiv pentru care s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest care a indicat pentru inculpat valoarea de 0,55 mg /l alcool pur în aerul expirat, (proces verbal de constatare 3 dosar ). Ulterior inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 605/A eliberat de IML T ( 4 dosar ), la ora 10,05 inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 iar la ora 11,05 valoarea alcoolemiei acestuia a fost 1,00.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală constituie infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care potrivit declarației martorului și buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei a condus autoturismul marca pe strada - - din municipiul T - drum public conform art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
S-a considerat că urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, s-a reținut că raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanța a reținut din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod constient, a consumat băuturi alcoolice și sub influența acestora a condus pe drumurile publice, fapt ce determină reținerea intenției directe în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și l-a urmărit, fiind conștient de pericolul intrunsec al acțiunii sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, prima instanță avut în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, a poziției procesuale în fața organelor judiciare.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală", prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu închisoare de la 1 la 5 ani, prima instanța a apreciat că pedeapsa de 2 ani inchisoare este o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii, precum și periculozității autorului care a mai incalcat normele privind circulatia pe drumurile publice si chiar daca pentru condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea, aceasta cauza de inlaturare a consecintelor unei condamnari nu inlatura si circumstantele privind persoana faptuitorului circumstante care in speta denota lipsa de constiinta si vointa a inculpatului fata de starea de pericol generata de asemenea fapte.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate și aprecierea primei instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, judecătoria, în baza art. 81.pen a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen, acest termen fiind apreciat de instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desfiintarea hotarîrii Judecătoriei Timișoara, reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea prevederilor art. 81.Cod Penal, întrucît a avut un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal.
Prin decizia penală nr. 349/A din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale 2049 din 03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Analizînd hotărîrea apelata în raport cu motivele de apel invocate instanța de apel a constatat că apelul este nefondat.
S-a considerat că la individualizarea juridică a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, îndeosebi gradul de pericol social al faptei săvîrșite, precum și persoana inculpatului care persistă în săvîrșirea unor fapte de aceeași natură, motiv pentru care nu a făcut aplicarea art. 74-76.
Cod PenalÎn ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, s-a apreciat că prima instanta a avut în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, apreciind că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Împotriva deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 26.09.2008 a declarat recurs în termenul legal inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 27.01.2009, solicitând desființarea deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 a Tribunalului Timiș și a sentinței penale nr. 2049/03.09.2008 a Judecătoriei Timișoara și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs cu pronunțarea unei hotărâri mai ușoare.
În motivarea recursului, inculpatului a arătat că nu au fost luate în calcul două elemente care ar fi putut constitui circumstanțe atenuante (respectiv comportamentul sincer din timpul procesului penal și motivul, factorul determinant în săvârșirea infracțiunii, motiv extern voinței sale și fără de care infracțiunea nu ar fi existat), în schimb s-a luat în calcul, în defavoarea inculpatului, circumstanța personală referitoare la o infracțiune săvârșită în trecut, pentru care intervenise reabilitarea.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul este fondat sub aspectul aplicării de către prima instanță a unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, reținută în sarcina sa.
Astfel, sub acest aspect, declarațiile sale din faza de urmărire penală (filele 11, 12 dosar de urmărire penală) și din faza judecății ( 13 dosar primă instanță) se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( 3 dosar urmărire penală), cu declarațiile martorilor ( 7, 8 dosar urmărire penală, 15 primă instanță).
Prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod corect că fapta a fost comisă de către inculpat cu vinovăție și că prezintă pericolul social al unei infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în actul de sesizare a instanței.
În privința sancțiunii, se observă că pedeapsa principală a fost aplicată în cuantum de 2 ani, în limitele prevăzut de lege (de la 1 la 5 ani).
Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa vreunei condamnări mai mari de 6 luni închisoare care să nu fie dintre cele prev. de art. 38.pen. și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii și suspendând apoi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Recursul inculpatului este fondat însă sub aspectul aplicării de către prima instanță a unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal.
Potrivit art. 72 alin. 1.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanță a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal, respectiv față de criteriul persoanei infractorului.
Astfel, Judecătoria a aplicat pedeapsa într-un cuantum superior minimului special motivând doar prin aceea că, deși pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea, aceasta denotă lipsa de conștiință și voință a inculpatului față de starea de pericol generată de asemenea fapte.
Conform art. 133 alin. 1.pen. reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă în mod neîndoielnic că voința legiuitorului este în sensul că reabilitarea constituie mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, în societate.
Așadar, deoarece reabilitarea este o cauză care înlătură consecințele condamnării, fapta pentru care a intervenit reabilitarea nu poate fi reținută ca o circumstanță pentru aplicarea unei pedepse viitoare într-un cuantum mai ridicat.
Curtea apreciază că în cauză aplicarea unei pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă pentru îndreptarea făptuitorului, având în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei (lipsa evenimentelor rutiere, nivelul alcoolemiei - 1,10 la prima probă, la circa o oră de la momentul depistării în trafic; 1,00 la a doua probă, la circa două ore de la momentul depistării în trafic) și conduita procesuală sinceră a inculpatului (atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată).
Față de aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. d pr. pen. va fi admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 26.09.2008, vor fi casate în latura penală, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 2049/03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- din 14.04.2008 și, rejudecându-se cauza, vor fi reduse pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și, în consecință, în temeiul art. 82 alin. 1.pen. și termenul de încercare al suspendării condiționate de la 4 ani la 3 ani.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d pr. pen. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 26.09.2008.
Casează în latura penală, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 2049/03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- din 14.04.2008 și, rejudecând cauza, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și termenul de încercare al suspendării condiționate de la 4 ani la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /09.03.2009
Dact 2.ex./
Prima inst. - Judecătoria Timișoara - Jud.
Inst. apel - Tribunalul Timiș - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
