Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 244/
Ședința publică din data de 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei penale nr. 23 din 16.01.2009 a Curții de APEL GALAȚI, formulată de condamnatul, domiciliat în comuna Ghidigeni, sat, județul
La apelul nominal a lipsit contestatorul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că nu s-au depus de către contestator motivele contestației în anulare. De asemenea, s-a arătat că la începutul ședinței de judecată s-a prezentat în instanță dl. av., care a precizat că lucrează la cabinetul d-nei av., că aceasta fusese angajată de către condamnat și că a fost reziliat contractul de asistență juridică.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în cauză contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale 23 din 16.01.2009 a Curții de APEL GALAȚI este nefondată și solicită să fie respinsă ca atare.
Condamnatul contestator a invocat în scris disp. art. 386 lit. c Cod procedură penală, fără să le motiveze însă.
Examinând toate cazurile indicate de legiuitor în art. 386 Cod procedură penală, consideră că în cauză nu este incident nici unul dintre acestea, motiv pentru care solicită să se constate că această cale extraordinară de atac este nefondată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 597/31.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 78 al 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 13 Cod penal.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
S-a dispus ca onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 lei să fie avansat Baroului de Avocați din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1568/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucia fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.
Prin sentința penală nr.45/29.01.2007 Judecătoriei Tecucia fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. și a art.13
I- fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b, pe durata prev. deart.71 și s- dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Împotriva acestei sentințe declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală 147/2007 a Tribunalului Galați s-a admis apelul inculpatului, s- desființat sentința penală și s- dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S- reținut că pe tot parcursul cercetării judecătorești în primul ciclu procesual inculpatul fost citat în com.Ghidigeni, sat în condițiile în care domiciliul declarat de acesta cu prilejul încheierii procesului-verbal de depistare, cât și la momentul încheierii procesului-verbal din 15.08.2006 era comuna Ghidigeni, sat.
Așadar, inculpatul nu a fost legal citat.
În rejudecare, fiind terminată cercetarea judecătorească prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul în ziua de 03.08.2006, l- rugat pe martorul să conducă autoturismul tatălui său cu numărul de înmatriculare - din localitatea de domiciliu - com.Ghidigeni, jud.G, până în mun.Bîrlad.
Ulterior, la întoarcere, inculpatul deși nu poseda permis de conducere i-a cerut martorului să îl lase pe el să conducă autoturismul pe raza com.Ghidigeni și astfel inculpatul a fost surprins în jurul orei 11,00, de lucrătorii de poliție, în apropierea sediului Postului de Poliție Ghidigeni, jud.
Fiind legitimat, inculpatul fost invitat la sediul postului de poliție unde declarat că nu are actele asupra sa, dar că le poate aduce și revenind la autoturism i- cerut martorului să urce la volan și au plecat spre localitatea.
În aceste condiții lucrătorul de poliție plecat în urmărirea autoturismului împreună cu martorul, însă inculpatul intrat într- curte și refuzat să dea vreo declarație.
La urmărirea penală inculpatul nu a recunoscut fapta, susținând că martorul a condus autoturismul.
La instanță inculpatul s-a prezentat la termenul din 10.10.2007 și solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător, dar ulterior, deși avea termen în cunoștință lipsit nejustificat.
Prima instanță a arătat că susținerile inculpatului sunt nereale și sunt infirmate de declarațiile martorilor care arătat că inculpatul a condus autoturismul pe raza com.Ghidigeni, jud. și de asemenea din procesul verbal de constatare întocmit în data de 03.08.2006 în care se reține că inculpatul conducea autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare -.
S-a arătat că, mai mult și martorul declarat că în data de 03.08.2006 se afla in incinta sediului Politiei Ghidigeni când a venit polițistul cu inculpatul care a spus ca se întoarce la mașina sa aducă actele solicitate la control. Martorul a însoțit organul de politie in satul unde a fost găsita mașina inculpatului parcata pe marginea drumului, iar in mașina se afla numitul.
S-a reținut că, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu procesul verbal de constatare, procesul verbal de confruntare, adresa nr.-/16.08.2006, declarația martorului și martorului.
S-a reținut de asemenea că în drept, fapta inculpatului care, la data de 3.08.2006, condus pe drumuri publice un autoturism fără poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002.
S-a arătat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte similare. Prin decizia penală nr.654/2003 Judecătoriei Tecucia fost condamnat la pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis și cu îmbibație alcoolică peste limita legală. fost arestat la data de 20.06.2003 și eliberat condiționat la data de 06.04.2004, cu un rest neexecutat de 135 zile.
Față de această condamnare inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 lit.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare pedepsei prevăzute de art.72 și anume limitele pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, atitudinea nesinceră inculpatului, circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului ( este căsătorit, agricultor, nu are studii, recidivist.
Față de aceste considerente prima instanța a apreciat că scopul pedepsei cu închisoarea ce se va aplica inculpatului va putea fi atins numai prin privare de libertate.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, pe durata prev. de art.71
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, apreciind-o ca nelegala si netemeinica.
A depus la dosar acte in circumstanțiere (filele 25-28 dosar apel) și solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedura penala în referire la art. 10 litera a Cod procedura penala- la dosarul cauzei existând probe neconcludente.
A solicitat de asemenea, in cazul in care se va aprecia ca fapta s-a săvârșit, să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedura penala in referire la art. 10 litera1Cod procedura penala, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
A mai solicitat achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedura penala in referire la art 10 litera b Cod procedura penală - întrucât conform dispozițiilor actuale ale art. 78 al 1 din OUG 195/2002 este prevăzută o alta fapta decât cea reținută în rechizitoriu.
În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 litera b in referire la art. 76 litera d Cod penal și să se reducă pedeapsa până la minimul general - respectiv de 15 zile.
Prin decizia penală nr. 272/19.05.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 595/31.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-.
A fost desființată în parte sentința penală apelată, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal, care au fost înlăturate și în rejudecare:
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al 1 litera a teza II, b Cod penal
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate
Conform art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 al 2 Cod procedura penala, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala.
Prima instanță, analizând temeinic probele administrate în cauza, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridica corespunzătoare.
Susținerile inculpatului că în cauza nu sunt probe concludente referitoare la existenta faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție, sunt nefondate.
Faptul ca inculpatul a declarat în faza de urmărire penala ca autoturismul a fost condus de martorul nu conduce automat la ideea de a se retine ca fapta nu a fost comisa de acesta (deși inculpatul susține ca fapta nu există).
Potrivit art. 69 Cod procedura penală - declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorilor și - acestea din urma coroborându-se cu procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de confruntare, adresa nr. -/16.08.2006.
Referitor la încadrarea juridică a faptei dedusă judecății, întrucât de la data comiterii faptei și până la momentul judecării cauzei au intervenit modificări ale OUG 195/2002, prima instanță în mod corect a reținut incidenta in cauza a disp. art. 13 Cod penal referitoare la legea penală mai favorabilă, cererea inculpatului de a dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art. 10 litera b Cod procedură penală fiind inadmisibilă ( în raport de argumentele invocate în acest sens).
Nici cererea inculpatului de a dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art. 10 litera1Cod procedură penală nu a putut fi primită, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 181Cod penal. Nu s-a putut reține că fapta este în mod vădit lipsita de importanță având în vedere modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, dar și persoana inculpatului, care perseverează în comiterea aceluiași gen de fapte și care a negat săvârșirea acesteia atât la instanța de fond cât și în apel, s-a prezentat doar la un singur termen de judecată, când a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales, ulterior nemaiprezentându-se în instanță, astfel încât audierea sa în cele 2 faze procesuale nu a mai fost posibilă.
Inculpatul a mai solicitat să se rețină în cauză circumstanța atenuantă prev. de art. 74 litera b Cod penal- cerere apreciată ca inadmisibilă raportat la situația de fapt și la infracțiunea reținută în sarcina acestuia, anume o infracțiune de pericol.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal - în raport de considerentele anterior expuse, neputându-se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante (acesta este recidivist și a avut o atitudine necorespunzătoare pe întreg parcursul procesului penal).
Sentința penală apelată însă a fost considerată netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, interzicerea dreptului de a vota și a drepturilor prev. de art. 74 litera c Cod penal apărând ca nejustificată.
CEDO, în jurisprudența sa (cauza HIRST contra Marii Britanii) a statuat că, în materia drepturilor electorale-interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei principale și indiferent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
S-a mai reținut că o asemenea interdicție generală este disproporționată și arbitrară, aducând atingere însăși substanței drepturilor electorale.
S-a statuat în acest sens că asemenea limitări nu trebuie să aducă atingere drepturilor vizate până acolo încât să le priveze de conținut și de caracter efectiv, precum și faptul că limitările trebuie să urmărească un scop legitim, iar mijloacele utilizate să nu fie disproporționate.
acest principiu al proporționalității s-a arătat că acesta este respectat atunci când există legătură evidentă și suficientă între sancțiune si comportamentul - precum și situația persoanei vizate.
În acest sens, prin decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a decis că: "dispozițiile din art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 litera teza I- c Cod penal nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 al 3 Cod penal".
Raportat la considerentele expuse s-a a reținut că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele a- Cod penal nu se aplică în mod automat, ci numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, dacă instanța constată ca în raport de gravitatea, natura, împrejurările cauzei și persoana infractorului, interzicerea acestor drepturi respectă principiul proporționalității.
Din aceasta perspectivă, s-a constatat că prezenta cauză, raportat la natura faptei comise (conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere) și la persoana inculpatului (persoana tânără, agricultor, necăsătorit)- interzicerea dreptului de a vota, precum și cel al exercitării unei profesii - nu se impun - nefiind proporționale și legitime.
În raport de considerentele mai sus expuse, s-a admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat în parte sentința penală apelată, numai cu privire la aplicarea disp. art.64 alin.1 lit.a, teza I și art. 64 alin.1 lit.c Cod penal pe care le-a înlăturat și în rejudecare, în baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele a teza II, b Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 272/19.05.2008 a Tribunalului Galați și a sentinței penale nr.597/31.10.2007 a Judecătoriei Tecucia formulat recurs inculpatul, arătând că nu se face vinovat de fapta săvârșită și solicitând achitarea sa, conform prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 22/R din 16 ianuarie 2009 Curții de APEL GALAȚI, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 272/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr.597/31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a apreciat că vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei este pe deplin dovedită cu declarațiile martorilor și, procesul- verbal de depistare, procesele-verbale de confruntare și adresa nr. -/16.08.2006 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor
Din oficiu, Curtea a constatat că nu subzistă motive de reformare a hotărârilor atacate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul invocând disp. art. 386 lit. c Cod procedură penală, fără a-și motiva însă contestația formulată.
Deși Curtea i-a pus în vedere prin adresă să-și motiveze contestația formulată, contestatorul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță.
Contestația în anulare e nefondată,având în vedere următoarele:
Dispozițiile art. 386 Cod procedură penală prevăd care sunt cazurile în care se poate face contestație în anulare.
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516alin. (1).
Față de dispozițiile legale invocate și analizând decizia pronunțată în recurs, apreciem că în cauză nu e incident nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a-e din Codul d e procedură penală.
Condamnatul contestator a invocat în scris disp. art. 386 lit. c Cod procedură penală, fără însă să motiveze.
Față de toate acestea, considerăm că prezenta contestație în anulare e nefondată, urmând a fi respinsă pe acest considerent.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul (fiul lui și, născut la data de 23.02.1981 în T, județul G, CNP -, cu domiciliul în comuna Ghidigeni, sat, județul G) împotriva deciziei penale nr. 22 din 16.01.2009 a Curții de APEL GALAȚI pronunțată în dosarul nr- (decizia penală nr. 272/19.05.2008 a Tribunalului Galați; sentința penală nr. 597/31.10.2007 a Judecătoriei Tecuci ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/22.04.2009
Tehnored. /2 ex./12.05.2009
Fond:
Apel: Al. -
Recurs: - -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
