Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 246
Ședința publică de la 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 280 de la 05 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează cereri noi, iar reprezentantul Parchetului nu are obiecțiuni, în aplicarea dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, dezvoltă oral motivele scrise de recurs în raport de care solicită admiterea, casarea deciziei și majorarea pedepsei cu menținerea suspendării condiționate a executării.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită respingerea recursului declarat de către parchet ca fiind nefondat, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul dispoz.art.11 rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, având în vedere că proba de sânge a fost administrată ilegal, întrucât la recoltarea probelor nu a fost folosită trusa specială, așa cum s-a dispus prin art.6 lit.c și art.30 din Norma metodologică nr.0 din 10 aprilie 2006, emisă de Ministerul Sănătății.
În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor prev.de art.181Cod penal.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
În replică, apărătorul arată că normele la care a făcut referire sunt obligatorii.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 38514Cod procedură penală, din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Constată că, prin sentința penală nr. 884/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art.87 al.1 din OUG 195/02, a fost condamnat inculpatul - - fiul lui și, născut la data de 10.09.1979, CNP - domiciliat în C, str. -, nr.29, - 3,.1,.4, județul D - la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.81 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, prev.de art.82 Cp, 71 al.5 Cp.
S-a făcut aplicarea art.64 lit.a teza II, b, Cp, 71 al.5 Cp
S-a atras atenția asupra disp.art.83 Cp
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr.5111/P/07 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.87 al.1 din OUG 195/02.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reținut în fapt că, în dimineața zilei de 29.04.2007, în jurul orelor 05.30, inculpatul a condus autoturismul Skoda cu nr.de înmatriculare B---11/07, pe strada - - din C, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90 gr%.
Față de situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. și ped. de art.87 al.1 din OUG 195/02.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cp, gradul de pericol social semnificativ al faptei rezultând din valoarea mare a alcoolemiei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este bine integrat social și a avut o atitudine sinceră regretând și recunoscând fapta comisă, procedând la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81-83.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, fără a expune motivele de apel, iar oral, cu ocazia dezbaterilor, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, arătând că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere circumstanțele sale personale, care nu are antecedente penale, este angajat și orice sancțiune are consecințe deosebit de grave cu privire la statutul sau profesional, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine procesuală sinceră, precum și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, respectiv faptul că a fost nevoit să conducă autoturismul întrucât a fost anunțat la telefon că tatăl său exercită acte de violență asupra mamei, nefiind primul conflict de acest gen în familie, inculpatului fiindu-i teamă de consecințele care se puteau produce.
Prin decizia penală nr 280 de la 05 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolj - Secția Penală, a admis apelul declarat de inculpat; a desființat sentința penală, în parte și a aplicat art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 Cod Penal, art.76 alin.1 lit.d Cod Penal, reducând pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare și reducând termenul de încercare prev. de art.82 p la 2 ani și 2 luni.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar cheltuielile judiciare din apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond - constând în aceea că, în data de 29 04 2007, în jurul orei 05.30 inculpatul a condus un autoturism pe drum public, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90 gr %0 - este corectă, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu probele administrate la urmărirea penală, respectiv proces verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică, fișe de examinare clinică, declarațiile inculpatului pe tot parcursul procesului penal în care a recunoscut săvârșirea faptelor precum și declarațiile martorilor A, audiați la urmărirea penală și instanța de apel și declarația martorului audiat la urmărirea penală.
Critica formulată de inculpat, referitoare la lipsa de pericol social al unei infracțiuni a faptei comise, s-a apreciat a fi nefondată întrucât, potrivit dispozițiilor art 18/1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În speță, s-a apreciat de instanța de apel că acțiunea inculpatului nu constituie o faptă care, prin conținutul ei concret, este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, respectiv gradul ridicat de alcoolemie, faptul că inculpatul a condus autoturismul pe un drum public intens circulat, respectiv pe str. G - din C, la o oră când vizibilitatea este redusă (ora 5.30), ținând cont și de urmările produse, respectiv faptul că inculpatul a cauzat un accident de circulație întrucât în momentul în care a efectuat un viraj către dreapta, din cauza stării în care se afla a pierdut controlul volanului și a acroșat cu partea a autoturismului scara unui bloc.
De asemenea, s-a apreciat că datele personale favorabile ale inculpatului nu sunt relevante sub aspectul pericolului social al faptei, acestea urmând a fi luate în considerare la individualizarea pedepsei.
Cât privește însă individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră, raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 pen, circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, integrat social, angajat în muncă, cu o atitudine procesuală sinceră și de regret, urmând ca aceste elemente să fie reținute de instanța de apel ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului respectiv art 74 lit a, c și alin 2 pen, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege conform art 76 lit d Cp en, apreciind că prin aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare se va realiza scopul pedepsei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpatul.
În motivele scrise de recurs formulate de Parchet, s-a criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie, nefiind oportună în cauză reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei aplicate acestuia, respectiv de 2 ani închisoare. Astfel, s-a arătat că raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, aplicarea prevederilor art. 74 lit. a și c Cod penal este nejustificată, iar împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu prezintă relevanță atribuită de instanța de prim control judiciar, aceasta putând fi avută în vedere - eventual - la stabilirea unei pedepse spre limita inferioară prevăzută de textul de lege incriminator, astfel cum a procedat de altfel și instanța de fond.
Inculpatul a criticat ambele hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, motivat de faptul că probele biologice au fost recoltate cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv art.6 lit.c și art.30 din Norma metodologică nr.0 din 10 aprilie 2006, privind prelevarea probelor biologice, emise de Ministerul Sănătății, astfel că, această probă este nelegală și pe cale de consecință și hotărârile pronunțate în speță, cu luarea în considerare a acesteia.
În subsidiar, s-a invocat netemeinicia având în vedere că în mod greșit instanța de apel a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare, deși sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea incidenței art.181Cod penal, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii reținute.
Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține că instanța de fond a încadrat corect fapta și a stabilit în mod indubitabil vinovăția inculpatului sub forma intenției directe pentru fapta comisă, cu aceste probatorii care se coroborează cu declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești.
Nu pot fi reținute susținerile inculpatului recurent că proba biologică este nelegală întrucât recoltarea s-a făcut cu nerespectarea unor norme aprobate de Ministerul Sănătății în sensul de a se folosi o trusă specială având în vedere, pe de o parte, că acestea nu sunt în dotarea spitalelor și, potrivit dispozițiilor actului normativ invocat de inculpat, până la dotare, recoltarea se face prin metoda actuală.
Nici motivul privind lipsa procesului-verbal de recoltare nu poate fi reținut având în vedere că acesta se află la filele 19 și 20 în dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor prev.de art.181Cod penal, susținere ce constituie motivul subsidiar de recurs, Curtea de asemenea, apreciază ca fiind neîntemeiat.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor prev.de art.181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, însă, potrivit alin.2 la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, conducerea de către inculpat a autoturismului cu o îmbibație alcoolică în sânge cu mult peste limita minimă prevăzută de lege, cu consecința producerii unui eveniment rutier, nu se poate aprecia în nici un fel că este o activitate infracțională care ar fi adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, ar fi lipsită în mod vădit de importanță și nu ar prezenta gradul de pericol social al infracțiunii respective, în condițiile în care această infracțiune este prin ea însăși o infracțiune de pericol, care s-a și produs, astfel că, în mod justificat s-a reținut în speță că fapta realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificată, motivul de recurs fiind neîntemeiat.
Cu privire la motivul de recurs invocat de parchet, referitor la individualizarea greșită a pedepsei efectuată de instanța de apel, Curtea reține că într-adevăr, în raport de criteriile de individualizare prev.de art.72 și urm. Cod penal, reținute în speță, cu incidența dispozițiilor prev.de art.74, 76 Cod penal și art.81 și urm. Cod penal, pedeapsa de 2 luni închisoare, cu mult sub minimul special prevăzut de lege este prea blândă și nu poate fi realizată finalitatea dispozițiilor prev.de art.52 Cod penal.
Pe cale de consecință, cum sub acest aspect recursul declarat de către parchet realizează conținutul cazului de casare prev.de art.3859pct.14 Cod pr.penală, în temeiul dispoz.art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de către parchet și va fi casată în parte decizia recurată, în sensul că va fi majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru fapta prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic.art.74 lit.a, c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, la 6 luni închisoare, fiind menținute dispozițiile prev.de art.81-83 Cod penal, precum și celelalte dispoziții ale deciziei.
Pentru considerentele arătate mai sus, cum susținerile inculpatului recurent nu dau conținut cazurilor de casare invocate, iar la examinarea din oficiu în limitele prev.de art.3859Cod pr.penală, nu se constată alte cazuri, în temeiul dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins recursul declarat de către inculpat, iar cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpat până la intervenirea în proces a apărătorului ales, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr. 280 de la 05 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Casează în parte decizia recurată și majorează pedeapsa aplicată inculpatului la 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru o infracțiune prev. de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, c și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal.
Menține aplicarea art. 81-83 Cod penal, termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
AT/17.03.2009
12 martie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la inc. suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
