Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R OM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 25/R/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și de inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002,împotriva deciziei penale nr. 198/A din 4 octombrie 2007 Tribunalului Satu -M, prin care s-a modificat sentința penală nr. 123 18 mai 2007 Judecătoriei Satu -
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent personal și asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, s-a acordat cuvântul părților asupra recursurilor.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond. În motivarea recursului s-a arătat că tribunalul a avut în vedere numai aspectele care vin în favoarea inculpatului, nu și cele care sunt în defavoarea acestuia. Astfel, s-a susținut că inculpatul putea să se deplaseze și în alte modalități până la domiciliu pentru a-și ajuta soția bolnavă și nu neapărat cu autoturismul proprietate personală, știind că a consumat băuturi alcoolice.
Apărătorul inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea hotărârilor recurate în sensul achitării inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, arătând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 45 Cod penal, inculpatul recurent deplasându-se cu autoturismul datorită stării în care se afla soția sa. A solicitat respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, arătând că în speță nu se poate în discuție incidența dispozițiilor art. 45 Cod penal.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să se ia act de concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 123 din 18 mai 2007, Judecătoria Negrești O a ș, în baza art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare a inculpatului 2 ani și 3 luni și în baza art.359 Cod procedură penală i s- atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 21 august 2006 inculpatul s-a deplasat la volanul unui autoturism pe strada - din O iar în timpul deplasării a acroșat un autoturism parcat care, la rândul său, a lovit alt autoturism aflat în aceiași parcare. Continuându-și deplasarea după producerea acestui eveniment rutier inculpatul a ajuns pe str. - din O unde a acroșat alt autoturism și fără să oprească s-a deplasat mai departe.
Agenții de poliție sesizați despre producerea celor două evenimente și despre faptul că autorul lor a părăsit locul unde acestea s-au produs l-au identificat pe inculpat în timp ce se deplasa cu autoturismul pe str. - din O.
La cererea agenților de poliție inculpatul s-a deplasat la spitalul din O spre a i se preleva probe biologice însă odată ajuns la spital a refuzat prelevarea acestora. A fost condus apoi la sediul poliției din O iar aici inculpatul a refuzat să-i fie testat aerul expirat și să dea o declarație scrisă.
Atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că a săvârșit fapta mai sus descrisă. A susținut însă că nu poate opera răspunderea sa penală pentru această faptă întrucât a săvârșit-o în prezența condițiilor ce definesc starea de necesitate.
În sprijinul susținerilor sale inculpatul a declarat că a participat în data de 21 august 2006 la o nuntă. În timp ce se afla la nuntă a venit la el nepotul lui - martorul G - care l-a informat că soția sa îi cere să vină urgent acasă pentru aod uce la medic întrucât acuză simptomele unei boli grave. S-a urcat imediat la volanul autoturismului său parcat în fața localului unde avea loc nunta și s-a deplasat în grabă înspre casă. Deși a constatat că a lovit autoturismul său un alt autoturism aflat în aceiași parcare și-a continuat deplasarea fiind grăbit să ajungă acasă. Odată ajuns pe str. - din Oaa croșat un alt autoturism dar crezând că autoturismului a urcat peste o cutie de bere sau suc și-a continuat deplasarea. Când a ajuns pe str. - din Oaf ost oprit de agenții de poliție și condus la spitalul din O pentru a i se preleva probe biologice. Odată ajuns la spital a refuzat recoltarea probelor gândindu-se că după ce va fi înțepat cu acul de seringă va ajunge într-o stare de rău ce-l va împiedica să ajungă acasă și să-și salveze soția. La cererea agenților de poliție a acceptat să se ducă la sediul poliției din O însă aici a refuzat să dea o declarație, tot din dorința de a ajunge cât mai repede acasă. L-a sunat pe fiul său care a venit cu autoturismul și l-a transportat de la sediul poliției la domiciliu unde a constatat că starea soției nu este atât de gravă pe cât credea. S-a întors înapoi la poliție exprimându-și disponibilitatea de a se prezenta la spital pentru a-i fi prelevate probe biologice însă lucrătorii de poliție i-au recomandat să vină în ziua următoare.
Martorul G - nepotul inculpatului prin declarația sa a confirmat faptul susținut de inculpat potrivit cu care el s-ar fi dus la nunta unde se afla inculpatul în seara zilei de 21.08.2006 pentru a-i cere acestuia niște bani și a-l informa despre starea sănătății soției sale.
Potrivit art. 45 alin. 2 Cod procedură penală "este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său al altuia sau un interes obștesc".
Examinarea circumstanțelor factuale care au înconjurat acțiunea inculpatului a condus instanța de fond la concluzia că acesta nu a acționat în prezența condițiilor ce definesc starea de necesitate, așa cum acestea rezultă din textul enunțat.
Martorul Gar elatat instanței că după ce soția inculpatului i-a spus că se simte rău s-a oferit să o transporte el cu autoturismul lui la spital însă aceasta a refuzat trimițându-l să-l caute pe soțul ei motivând că doar acesta știe să o conducă la medicul care o consultă în mod obișnuit. De aici rezultă că martorul nu putea percepe starea soției inculpatului ca fiind alarmant de gravă și nici n-o putea prezenta astfel inculpatului.
Or, pentru a fi incidentă starea de necesitate existența pericolului care amenință trebuie să apară celui care efectuează acțiunea de salvare ca fiind evidentă. După cum însăși inculpatul a declarat acesta a avut reprezentarea că soția lui se va afla într-un pericol doar dacă după ce-i vor fi prelevate lui probe biologice i se va face rău și va fi împiedicat din acest motiv să ajungă într-un timp util cu ea la medic.
Inculpatul a avut așadar doar o bănuială că prin prelevarea probelor biologice îi va fi afectată temporar propria sănătate fapt ce în opinia sa putea genera o stare pericol pentru soția sa lipsită de ajutorul pe care-l aștepta. O astfel de bănuială nu poate justifica, în opinia instanței de fond, o acțiune de salvare din partea inculpatului, săvârșită prin mijloace ilicite.
Pe de altă parte nu este îndeplinită nici condiția inevitabilității pericolului pentru ca starea de necesitate să fie prezentă.
Numai în caz de inevitabilitate a pericolului prin alte mijloace se poate vorbi de caracterul necesar al faptei săvârșite în scop de salvare și deci de stare de necesitate.
S-a mai arătat că inculpatul aflându-se deja la spital putea cere serviciului de ambulanță să trimită mașina pentru aoa duce pe soția sa la spital sau putea telefona fiului său să facă acest lucru cum de altfel l-a și solicitat pe acesta după ce s-a dus de la spital la sediul poliției pentru ca să fie dus ulterior acasă de la sediul poliției. Cum inculpatul cunoștea aceste posibilități nu s-a putut reține că a acționat în prezența stării de necesitate.
Prin urmare coroborând declarația inculpatului prin care acesta recunoaște că și-a exprimat refuzul de a i se recolta probe biologice după ce a fost depistat în trafic conducând un autoturism și i s-a făcut o astfel de solicitare, cu cele consemnate în procesul verbal aflat la fila 27 din dosarul de urmărire penală din care rezultă că inculpatul figurează înregistrat în registrul serviciului de urgență a spitalului din O la nr. 4213/21.08.2006 ca refuzând prelevarea probelor biologice instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost pus sub acuzare.
Împrejurarea relevată de inculpat în declarația sa potrivit cu care după ce a ajuns acasă și s-a asigurat că soția sa este înafara oricărui pericol s-ar fi întors la sediul poliției manifestându-și disponibilitatea pentru a i se recolta probe biologice nu numai că nu este probată dar este lipsită de relevanță întrucât chiar dacă acest fapt ar fi avut loc oricum el se plasează într-un moment ulterior consumării infracțiunii care a fost acela a exprimării neechivoce a refuzului la cererea de a se supune prelevării probelor biologice.
Tribunalul Satu -M, prin decizia penală nr. 198/A din 4 octombrie 2007, admis apelul declarat de inculpat și a desființat sentința în parte, cu privire la latura penală și, în consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002. În baza art. 18/1 alin. 3 și art. 91 lit. c Cod penal i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de 1000 lei amendă. Au fost menținute restul dispozițiunilor sentinței și, în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt în dar, având în vedere însă că apelantul a recunoscut consumarea de băuturi alcoolice la nunta la care a participat și faptul că a fost anunțat să soția sa era bolnavă, respectiv că a făcut o criză cardiacă, tribunalul a apreciat că urgența l-a împiedicat să aștepte recoltarea de probe biologice, motiv pentru care a părăsit spitalul pentru a se deplasa de urgență la domiciliu, condiții în care nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se aprecia că fapta acestuia nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere și persoana inculpatului, comportarea anterioară a acestuia cât și împrejurările și determinările care au dus la săvârșirea faptei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și inculpatul, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul declarat, parchetul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe. În motivare s-a arătat că instanța de apel, în mod netemeinic, a luat în considerare doar împrejurările favorabile inculpatului, iar nu și cele care sunt în defavoarea acestuia. S-a invocat în acest sens faptul că inculpatul recurent a intrat în coliziune cu două autoturisme și că nu are o justificare plauzibilă pentru refuzul de recoltare al probelor biologice.
Inculpatul recurent, prin recursul său, a solicitat să fie achitat, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, susținând că a comis infracțiunea în stare de necesitate, caz în care răspunderea penală este înlăturată.
Examinând decizia prin prisma celor două recursuri, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate de parchet și de inculpat sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect instanța de apel a apreciat că în speță fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Este adevărat că, una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, potrivit dispoziției art. 17 Cod penal, este pericolul social pe care îl prezintă fapta. Conținutul acestei trăsături esențiale a infracțiunii constă în însușirea pe care o are fapta de a fi periculoasă pentru societate.
Pericolul social este, potrivit textului legii, generat de existența unei fapte, unei acțiuni sau inacțiuni și, potrivit acestei reguli de drept, elementele care servesc la constatarea că fapta prezintă pericol social sunt o acțiune sau o inacțiune, care generează un pericol de ordin social, adică de natură să aducă atingere valorilor sociale apărare de lege și pentru sancționarea cărora este necesar să se aplice o pedeapsă.
Dispoziția art. 18 Cod penal arată că, material, pericolul social al faptei se concretizează în aptitudinea acțiunii de a aduce atingere valorilor sociale apărare de lege, așadar o acțiune se consideră periculoasă când produse un rău sau ar putea să producă un rău.
esențială a pericolului social al faptei servește totdeauna la stabilirea gravității unei infracțiuni. Cunoașterea gradului concret de pericol social al unei fapte oferă posibilitatea găsirii mijloacelor de combatere și sancțiunilor celor mai potrivite.
Or, în prezenta speță, chiar dacă fapta în sine prezintă un pericol social, a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege fiind vădit lipsită de importanță, iar împrejurările în care a fost comisă, atitudinea inculpatului recurent care a recunoscut și regretat fapta comisă sunt de natură a duce la concluzia că aplicarea unei sancțiuni administrative este de natură a duce la îndeplinirea scopului prevăzut de lege.
Astfel fiind, curtea apreciază să soluția instanței de apel este temeinică și legală și nu se impune reformarea ei.
Cât privește solicitarea inculpatului, de reținere în cauză a uneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv a stării de necesitate, curtea reține că, pentru existența stării de necesitate, cu efecte de cauză care înlătură caracterul penal al faptei, trebuie să fie îndeplinite, potrivit dispozițiilor art. 45 Cod penal următoarele condiții: să se fi ivit un pericol iminent, pericolul să amenințe vreuna din valorile sociale, respectiv viața, integritatea corporală ori sănătatea unei persoane, pericolul să nu poată fi înlăturat într-altfel și fapta săvârșită pentru salvarea de la pericol să fie prevăzută de legea penală.
Or, în speță, așa cum în mod corect au reținut și cele două instanțe, este evident că pericolul putea fi înlăturat în alt fel, condiții în care nu se poate reține existența stării de necesitate.
Astfel fiind, atât recursul parchetul, cât și cel al inculpatului sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent să fie obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 198/A din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 ianuarie 2008.
pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
în concediu de
odihnă, semnează
președintele instanței
-
red. în concept -, 29.01.2008
lud. apel Gh.-
jud. fond
dact. 2 ex. 4.02.2008, pc
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Groza Gheorghe
