Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 25
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 272/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă la acest termen de judecată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de av., prin care solicită scutirea de la plata amenzii judiciare aplicată la termenul anterior, cerere la care a fost atașată o adeverință medicală, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie a părților cererea de scutire de la plata amenzii judiciare, formulată de av..
Av. solicită admiterea cererii, față de actul medical depus.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii.
Instanța admite cererea formulată de av. și dispune scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată pentru lipsa nejustificată de la termenul din 24 noiembrie 2009.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului, repunerea în termenul de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Iași, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia Tribunalului Iași fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 630/16.02.2009 a hotărât condamnarea inculpatului la următoarele pedepse:
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002, republicată;
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin. 1 din OUG195/2002, republicată.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, conform art. 33 lit. "b", 34 lit. "b" Cod penal în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. "a,b" și 71 Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 81,82,83 Cod penal.
S-a suspendat executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 al. 5 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat con for. 191 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 15.06.2008, în jurul orelor 22,20, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare din Franța, respectiv 931 67, pe strada - din municipiul I, inculpatul a fost oprit pentru control de către agenții de poliție.
Solicitându-i-se actele la control, inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere și că se numește.
Întrucât eman miros de alcool, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se că la orele 22,30avea o concentrație de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul de Urgențe "Sf. " din I, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1243 din 18.06.2007, la orele 22,45, inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 %, acesta refuzând recoltarea celei de-a doua probe biologice.
Prin adresa nr. 87636 din 18.07.2007 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidența locală, centrală și manuală.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului, în cuprinsul cărora recunoaște, descrie și regretă faptele comise, procesul verbal de constatare, declarația martorului, care a asistat la oprirea în trafic a inculpatului, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule, buletinul de examinare clinică, din care rezultă că inculpatul, prezenta halenă alcoolică, orientare confuză, atenția dispersată și judecata incoerentă, concluzionându-se că acesta era neîndoielnic sub influența alcoolului, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, rezultatul testării cu aparatul alcooltest marca.
În drept, fapta inculpatului, care în seara de 15.06.2007, în jurul orelor 22,20, a condus autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare 931 pe strada - din municipiul I, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere" - art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 modificată prin Legea nr.49/2006.
Fapta inculpatului, care în seara de 15.06.2007, în jurul orelor 22,20, a condus autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare 931 pe strada - din municipiul I, având o alcoolemie de 1,45 %, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" - art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, modificată prin Legea nr. 49/2006.
Sub aspectul laturii subiective, având in vedere modalitatea concretă de comitere, instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată cu forma de vinovăție a intenției indirecte, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând producerea lui.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul special de incriminare, gradul de pericol concret al fiecărei fapte săvârșite de inculpat, relevat de circumstanțele producerii, rezultatul alcoolemiei, și de împrejurarea că faptele inculpatului nu a avut urmări grave, altele decât starea de pericol pentru siguranța traficului rutier creată.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că pedepse cu închisoarea în cuantum moderat constituie o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Pedeapsa este necesară și suficientă pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală, dar și pentru realizarea prevenției generale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 6.04.2009 inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul față de excepția de tardivitate invocată de instanța de apel, a depus la dosarul cauzei o adeverință medicală, solicitând repunerea în termenul de apel, întrucât a fost bolnav și în imposibilitate de a declara apel în termen.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 272/25.05.2009 a respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 630/16.02.02.2009 a Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată, instanța de control judiciar constată că apelul de față este tardiv formulat și l-a respins ca atare.
Conform disp art. 363 alin 1 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, acesta curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau judecată și de la comunicare pentru partea care a lipsit, atât la judecată cât și la pronunțare.
Prin precizarea riguroasă, în cuprinsul legii, a punctului de plecare al termenului de atac se asigura și prompta soluționare a cauzei penale, care este unul din dezideratele de baza ale procesului penal, părțile având dreptul, conform art.6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei lor.
In speță, din practicaua sentinței apelate rezultă că la termenul de judecată din data de 10.02.2009, când cauza a fost judecată pe fond, inculpatul a fost prezent la dezbateri și asistat de apărător, astfel încât termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării, care, în cauza de față a fost amânată la 16.02.2009.
Pornind de la această dată, ultima zi în care inculpatul mai putea formula apel împotriva sentinței Judecătoriei Iași era 27.02.2009, termen care a fost depășit, deoarece cererea de apel a fost primită si înregistrată la data de 06.04.2009.
Din punct de vedere teoretic, termenul de pronunțare este considerat ca o continuare a dezbaterilor judiciare, de aceea părțile nu se mai citează pentru pronunțare, fiind socotite că au termen în cunoștință. În consecință, atunci când părțile au fost prezente la judecarea cauzei sunt considerate că au avut cunoștință despre soluția pronunțată în cauză, rațiune pentru care termenul de apel începe să curge de la data pronunțării.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului relativ la faptul că se impune repunerea în termenul de apel, motivat de împrejurarea că starea de boală invocată de acesta a necesitat doar repaus și tratament la domiciliu, situație față de care nu se poate susține că inculpatul a fost în imposibilitate de a promova apelul, ce putea fi comunicat și prin intermediul serviciilor poștale.
Cum inculpatul nu a dovedit convingător existența unei cauze temeinice de împiedicare, condiție expres prevăzută de dispozițiile legale menționate în art.364 Cod procedură penală, nu se justifică repunerea în termenul de declarare a apelului.
Față de aceste considerente, reținând că a fost depășit termenul procesual legal de declarare a apelului, termen imperativ, a cărui depășire atrage decăderea din exercițiul dreptului și imposibilitatea instanței de control judiciar de a mai examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit. a Cod procedură civilă, tribunalul a respins,ca tardiv, apelul declarat de inculpatul împotriva hotărârii Judecătoriei Iași, ce a fost menținută.
Văzând și disp. art. 192 alin 2 Cod procedură penală, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că în mod greșit i-a fost respins ca tardiv apelul întrucât putea fi repus în termenul de apel, față de starea de boală în care se afla, acestea fiind motive temeinice de împiedicare a declarării în termen a apelului.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, în mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de apel a respins ca tardiv apelul inculpatului. Din actul medical depus în apel rezultă că inculpatului i-a fost prescris repaus și tratament la domiciliu în perioada 16.02.-15.04.2009 suferind de ulcer duodenal episod dureros, discopatie lombară, lombosciatică etc.
Instanța de apel a apreciat temeinic că motivele invocate de inculpatul nu pot constitui cauză temeinică de împiedicare a declarării în termen a apelului pentru a putea beneficia de prevederile art. 364 Cod procedură penală privind repunerea în termenul de apel.
Neexistând alte motive care să constituie cauze temeinice de împiedicare, în mod corect instanța de apel a respins ca tardiv apelul inculpatului.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 272/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 272/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.01.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
