Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 256
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.1/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că prin registratura instanței inculpatul a depus la dosar motive de recurs, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale nr. 1/2009 pronunțată de Tribunalul C S, având în vedere că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință importanța recoltării celei de a doua probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, inculpatul a beneficiat de traducător autorizat, iar din probele administrate rezultă că inculpatul a condus autoturismul, având în sânge o alcoolemie peste limita legală, faptă care prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 283/07.10.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în Dosar nr-, s-a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, coroborat cu art. 181Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rep.; în baza art. 181al. 3 Cod penal, art. 91 lit. c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului amendă administrativă de 800 lei; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 80 lei a reprezentat costul analizelor toxicologice efectuate de Spitalul Județean Reșița, în baza art. 192 lit. d Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 21 martie 2008, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 din OUG 195/2002 rep.
Instanța de fond reținut că în seara din 25.11.2007, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului Daewoo cu nr. - și s-a deplasat la Discoteca din Reșița; la discotecă, inculpatul a consumat aproximativ 50 ml gin, după care s-a urcat la volanul autoturismului său și s-a deplasat pe B-dul - din direcția spre, iar la intersecția cu -, aflându-se pe II de circulație, nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a acroșat un autoturism Mitsbishi cu nr. KO-970-CL condus de martorul, după care s-a răsturnat; la fața locului au sosit organele de poliție care au constatat producerea accidentului și avariile suferite de cele două autoturisme, l-au identificat pe inculpat, după care l-au condus la sediul poliției în vederea testării, pentru a se stabili dacă se afla sub influența băuturilor alcoolice; în urma testării cu aparatul alcooltest, a rezultat o concentrație de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Reșița, pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei; potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 431/29.11.2007, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,35 %o la prima probă.
În faza de judecată, s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală, pentru a se recalcula gradul de alcoolemie existent la data producerii incidentului, avându-se în vedere consumul de alcool declarat de inculpat; din raportul de expertiză medico-legală nr. 1516/6 iunie 2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală T, a rezultat că la data de 25.11.2007, între orele 02,30-03,00 inculpatul ar fi putut avea alcoolemii teoretice între 1,45 %o la ora 2,30 și 1,40 %o la ora 3,00, dacă ultimul consum de alcool ar fi avut loc la ora 1,45; în același raport de expertiză s-a arătat că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. S-a reținut că, potrivit art. 63 alin.2 Cod procedură penală, aprecierea expertizelor se face prin prisma examinării tuturor probelor administrate în cauză și, în cauza de față, gradul de alcoolemie, stabilit a fi avut de inculpat prin raportul de expertiză, nu are valoare certă din punct de vedere medico-legal, instanța înlăturând expertiza întocmită în cauză.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoaștere care, coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, a condus la stabilirea, dincolo de orice dubiu, a vinovăției acestuia.
Apreciind pericolul social al faptei comise de către inculpatul, prin prisma criteriilor prev. de art. 181al. 2 Cod penal, instanța de fond a considerat că acesta nu este specific unei infracțiuni; s-au avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Prima instanță a avut în vedere faptul că nu s-a putut stabili cu exactitate gradul de alcoolemie; potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 431/A/29.11.2007, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,35 %o la prima probă, însă cea de a doua probă nu a mai fost efectuată și nu din vina inculpatului; din declarația inculpatului, coroborată cu declarațiile martorilor și, a rezultat că inculpatului (cetățean italian și care nu înțelege limba română), nu i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție că are dreptul să solicite și a doua probă pentru stabilirea alcoolemiei; cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut că acesta nu are antecedente penale, având un comportament bun înainte de săvârșirea faptei, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta. Instanța de fond a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este infracțiune, deoarece îi lipsește una din trăsăturile esențiale, prev. de art. 17 Cod penal, și anume pericolul social specific infracțiunii, pe lângă celelalte două - prevederea de legea penală și comiterea cu vinovăție.
Împotriva hotărârii judecătoriei a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, solicitând desființarea hotărârii și condamnarea inculpatului, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta inculpatului prezintă pe deplin gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța nu a avut în vedere că inculpatul a s-a urcat la volan după ce a consumat alcool, s-a produs accident de circulație, fiind evident faptul că nu poate fi vorba de o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege și nu pot fi aplicate prevederile art. 18 Cod penal; susținerea instanței de fond conform căreia a doua probă de sânge pentru stabilirea alcoolemiei nu a mai fost prelevată și nu din vina inculpatului, deoarece acesta nu cunoaște limba română, este inexactă, din moment ce la dosarul cauzei există o declarație olografă a inculpatului din care rezultă că acesta înțelege limba română, fără a fi nevoie de interpret, iar din declarația martorului dată la urmărirea penală, rezultă că inculpatul a precizat în fața organelor de poliție și a medicului de gardă că refuză recoltarea celei de-a doua probă de sânge.
Prin decizia penală nr. /12.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza art. 379 pct.1 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița care a fost desființată și rejudecând, în baza art. 87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 4 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
Instanța de apel, verificând sentința primei instanțe în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, a apreciat că apelul este admisibil, pentru următoarele motive:
Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit nejustificat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social redus și s-au aplicat neîntemeiat dispozițiile art. 181Cod penal, în condițiile în care această faptă este una de pericol, iar expertiza medico-legală a stabilit nivelul alcoolemiei peste limita legală, însă această probă a fost înlăturată neîntemeiat de instanța de fond.
Astfel, s-a constatat că, din probele aflate la dosar, rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe bulevardul -, având o alcoolemie de 1,35 %o, iar urmare acestei fapte s-a produs un accident de circulație, soldat cu avarierea a două autoturisme, împrejurări în raport de care fapta inculpatului prezintă pericolul social specific infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rep. În ceea ce privește susținerea referitoare la lipsa de pericol social, față de împrejurarea că nu s-a recoltat a doua probă de sânge și nu s-a dovedit alcoolemia, s-a apreciat că această împrejurare nu justifică stabilirea unui pericol social redus, în condițiile în care alcoolemia stabilită pe baza probelor recoltate a fost calculată ca fiind de 1,35 %o, mult peste limita legală. De altfel, nici măcar calculul teoretic efectuat ulterior nu a stabilit un nivel mai redus al alcoolemiei decât cel stabilit inițial, ci dimpotrivă, a evidențiat un nivel mai ridicat (1,45 %o, respectiv 1,40 %o).
Așa fiind, instanța de apel a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul, prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rep.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
Întrucât scopul pedepsei poate fi realizat în speță și fără executarea efectivă a acesteia, instanța de apel a dispus dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 81 Cod penal, cu termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, conform art. 82 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.1 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul CSa declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării achitarea sa deoarece nu a fost infirmat asupra acuzației aduse, având dreptul de a fi asistat de un interpret dacă nu înțelege limba română. Se mai arată că nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a solicita efectuarea și celei de a doua probe și, prin urmare nu este determinat gradul de alcoolemie.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia atacată este netemeinică pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Astfel, în data de 25.11.2007 inculpatul a fost depistat de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare - la intersecția străzilor - cu - din orașul Reșița, județul C S și întrucât emana miros de alcool în aerul expirat a fost condus în vederea recoltării probelor biologice, ocazie cu care s-a constatat că avea o alcoolemie de 1,35% Raportul de expertiză medico-legală a confirmat alcoolemia pe care inculpatul o avea în sânge la data depistării.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale cât și în fața instanțelor de judecată, cu precizarea că a doua probă de sânge nu i-a fost recoltată.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală este o infracțiune de pericol și deci nu se poate aprecia caracterul penal al faptei prin urmarea produsă, așa cum au procedat instanțele de judecată investite cu soluționarea cauzei. Gravitatea faptei trebuie apreciată în conformitate cu rezultatul ce s-ar fi putut produce ca urmare a săvârșirii faptei, iar fapta inculpatului de a conduce autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice denotă un grad ridicat de pericol social. Obiectul juridic al acestei infracțiuni vizează buna desfășurare a relațiilor sociale de care depinde siguranța circulației rutiere, motiv pentru care nu se poate admite că o asemenea faptă este lipsită de pericol social. Împrejurarea că inculpatul s-a aflat la limita prevăzută de lege în ce privește concentrația de alcool în sânge nu-l exonerează de pedeapsă. Legiuitorul a stipulat această limită de 0,8%o peste care este antrenată răspunderea penală deoarece s-a apreciat că la această valoare a alcoolemiei din sânge, organismul uman nu mai reacționează la comenzi și se pierd din instinctele necesare rulării cu autoturismul pe drumurile publice în condiții de securitate. Depășirea mică a limitei concentrației de alcool în sânge poate conduce eventual la reținerea circumstanțelor atenuante, dacă acestea sunt incidente în speță, și nu la înlăturarea răspunderii penale cu privire la fapta comisă.
Din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc că inculpatul a avut o alcoolemie peste limita legală, a condus autoturismul pe o arteră circulată din oraș- indiferent de distanța parcursă și de intențiile sale în deplasarea cu autoturismul- iar fapta sa prezintă pericol social întrucât dacă și-ar fi continuat deplasarea, ar fi reprezentat un real pericol pentru siguranța circulației rutiere. Motivarea inculpatului în sensul că nu i s-a adus la cunoștință că trebuie să i se recolteze și a doua probă de sânge nu este de natură să conducă la înlăturarea vinovăției sale, câtă vreme în cursul urmăririi penale a beneficiat de serviciile unui interpret care i-a asigurat traducerea actelor de urmărire penală îndeplinite. De altfel, potrivit depoziției martorului - fila 12 dosar urmărire penală- inculpatul a refuzat recoltarea și a celei de a doua probă de sânge pe motiv că nu este concludentă, martorul prezent la unitatea spitalicească declarând că a auzit că inculpatul vorbea fluent limba română. Este de menționat că în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, semnat fără obiecțiuni alături de inculpat și de conducătorul auto implicat în accident și de martorii asistenți- fila 5 dosar urmărire penală- se stipulează că inculpatul cunoaște limba română și nu are nevoie de interpret. În interpretarea acestei poziții procesuale a inculpatului, instanța de recurs reține că inculpatul beneficiază de dreptul la interpret, drept la care acesta, în conformitate cu principiul disponibilității, poate renunța în mod liber și în deplină cunoștință de cauză, așa cum de altfel a și procedat inculpatul. Martorii audiați au confirmat renunțarea inculpatului la exercitarea acestui drept, astfel că inculpatul nu este îndreptățit să reclame conduita sa procesuală. În acest sens este și practica CEDO care a stabilit că menirea art.6 paragraf 3 e este aceea de a asigura unui acuzat care nu cunoaște limba folosită în justiție condiții egale cu unul care o înțelege și vorbește în cauza Luedicke, și, organele judiciare îndeplinindu-și obligație de a informa inculpatul cu privire la dreptul său de a beneficia de un interpret, drept neexercitat valabil de inculpat.
Astfel, în. art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.1/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-
Văzând și prevederile art.192 al.2 C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În. art.38515pct.1 lit.b C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.1/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-
În. art.192 al.2 p Cod Penal obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/13.03.09
Tehnored AJ/20.03.09
Prima instanță: Judec. Reșița-
Apel: Trib. C - A,
20 Martie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
