Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R OM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 26/R/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de ar. 78 alin. 2,art. 79 alin. 1și art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, împotriva deciziei penale nr. 254/A din 17 septembrie 2007 Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr. 770 din 11 mai 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent personal și asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet în ceea ce privește modificările aduse sentinței primei instanțe prin decizia instanței de apel, casarea și modificarea deciziei în sensul înlăturării dispozițiilor de aplicare a prevederilor art. 81 Cod penal, ca urmare a înlăturării aplicării prevederilor art. 86/1 Cod penal și de interzicere a dreptului prevăzut în art. 64 lit. c Cod penal, cu menținerea din decizia penală a înlăturării dispoziției de interzicere pe perioada executării a dreptului prev. în art. 64 lit. a teza I Cod penal. În motivarea recursului s-a susținut că, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, prima instanță a individualizat în mod corect pedeapsa și a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere, având în vedere perseverența inculpatului în încălcarea prevederilor legale de desfășurare a activității de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, perseverență care trebuie luată în considerare cu prioritate în raport cu atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului. S-a apreciat că este absolut necesară supravegherea inculpatului pe perioada suspendării executării pedepsei, nejustificându-se înlăturarea art. 86/1 Cod penal, tocmai pentru a fi atins scopul special al pedepsei, respectiv pentru a evita săvârșirea de noi fapte, de aceeași natură, de către inculpat. În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, s-a arătat că în speță judecătoria nu a individualizat pedepsele accesorii, limitându-se la a dispune doar suspendarea lor, ca urmare a suspendării executării pedepsei principale, ceea ce duce la concluzia că aceste pedepse nu au fost individualizate judiciar. S-a mai arătat că, la fel de adevărat este și că nici instanța de apel nu a motivat de ce se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, sub acest aspect și decizia fiind nelegală. Astfel, s-a precizat că există deja cristalizată o practică judiciară ce are la bază conținutul hotărârilor CEDO, care arată că o condamnare la detențiunea pe viață ori la pedeapsa închisorii nu atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal și că, dacă înlăturarea de către instanța de apel a interzicerii dreptului electoral de a alege nu comportă discuții în raport de natura infracțiunii, în raport de aceeași natură a infracțiunii, înlăturarea dispoziției de interzicere a dreptului de a desfășura activitatea de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea faptei nu este justificată.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și, în urma reanalizării probelor, să se dispună reținerea de circumstanțe atenuante personale cu privire la primele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și, pe cale de consecință, să se reducă pedepsele sub minimul special, iar cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului a solicitat să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală. În motivarea recursului s-a susținut că nici una dintre instanțe, respectiv nici cea de fond și nici cea de apel nu au ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv de starea de puternică emoție în care s-a aflat acesta datorită stării precare de sănătate în care se găsea fiica acestuia. Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, a arătat că nici inculpatul și nici șoferul celuilalt autovehicul implicat în accident nu se găseau la fața locului, deoarece, înțelegându-se cu privire la suma de urma să fie achitată de inculpat, se deplasaseră la domiciliul inculpatului, în vederea efectuării plății. Mai mult de atât, părțile implicate în accident, aveau posibilitatea să se prezinte la organele de poliție în 24de ore de la producerea accidentului. Astfel fiind, s-a apreciat că în mod greșit s-a reținut săvârșirea de către inculpat a acestei infracțiuni. A solicitat respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie admis recursul pe care l-a declarat, astfel cum a solicitat apărătorul său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 770 din 11.05.2007, Judecătoria Oradea, în baza art. 78 alin. 2, art. 79 alin. 1 și art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 (art. 86 alin. 2, art. 87 alin. 1 și art. 89 alin. 1 în noua numerotare), a fost condamnat inculpatul la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat și de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției de către conducătorul vehiculului angajat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni.
În baza art. 33 lit. a și b și art. 34 lit. b penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86/2 și 82. penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s- atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 86/4 și 83. penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 4 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a impus în sarcina inculpatului respectarea obligațiilor prevăzute de art. 86/3 alin. 1 lit. a - d și alin. 3 lit. e penal și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele că, în ziua de 15 februarie 2006, în jurul orelor 18,15, în timp ce conducea pe str. - cel M din O autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, a intrat în coliziune cu autobuzul marca cu nr. -, care circula regulamentar, ambele autovehicule suferind avarii.
Inculpatul împreună cu martorul - șoferul autobuzului, s-a deplasat în apropiere la domiciliul inculpatului unde acesta din urmă i-a plătit o sumă de bani reprezentând contravaloarea avariilor autobuzului, după care a rămas la domiciliu, fiind găsit de lucrătorii poliției. După testarea cu aparatul alcooltest marca s-a constatat o valoare de 0,96 mg/l alcool pur în aerul expirat. Fiind condus în vederea recoltării probelor de sânge, au fost constatate valori de 1,55, respectiv 1,40 gr/l alcool pur în sânge la orele 20.15, respectiv 21.15. din verificări a rezultat că la data faptei inculpatului îi fusese suspendat dreptul de a conduce autovehicule.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, buletine de analiză toxicologică-alcoolemie, rezultatul testării, buletin de examinare clinică pentru intoxicație și recoltarea materialului biologic, instanța reține în fapt următoarele:
În ziua de 15 februarie 2006, în jurul orelor 18,15, în timp ce conducea pe str. - cel M din O autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, inculpatul a intrat în coliziune cu autobuzul marca cu nr. -, care circula regulamentar, autovehiculele suferind avarii.
Imediat după săvârșirea faptei inculpatul, împreună cu martorul - șoferul autobuzului, a părăsit locul accidentului și s-a deplasat la domiciliul său situat în apropiere, unde inculpatul i-a plătit martorului o sumă de bani reprezentând contravaloarea avariilor autobuzului, după care a rămas la domiciliu, fiind găsit de lucrătorii poliției, care la ora 19,43 l-au testat cu aparatul alcooltest marca, constatându-se o valoare de 0,96 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 173-174 din 16 februarie 2006, rezultă că inculpatul a prezentat la ora 20.15, așadar la 30 min. de la testare, respectiv la cca. 2 ore de la producerea accidentului, o alcoolemie de 1,55 gr. la mie alcool în sânge,respectiv la 21.15 o alcoolemie de 1,40 gr. la mie alcool în sânge (fila 9 ). Se evidențiază că, în situația cea mai favorabilă inculpatului, respectiv cea în care prima probă recoltată ar fi exprimat apogeul valorii alcoolemiei, la momentul accidentului, cât și la momentul testării, acesta a prezentat o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge.
Din buletinul de examinare clinică pentru intoxicație și recoltarea materialului biologic (fila 7 din dosarul.) se reține concluzia medicului examinator potrivit căreia inculpatul se clatină, se simte miros de alcool în aerul expirat, clinic pare a fi sub influența alcoolului.
Din adresa nr. 9200 din 29 martie 2006 Serviciului poliției Rutiere rezultă că la data faptei inculpatului îi fusese suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile între 13.01.2006 - 13.04.2006 (fila 10 din dosarul de urmărire penală).
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 254/A din 17 septembrie 2007, iar sentința desființată în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86/1, 86/2, 86/3, 86/4 Cod penal și i s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 81 Cod penal cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată, iar în baza art. 82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de4 ani. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și s-au limitat pedepsele accesorii la dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului și sub aspectul limitării aplicării pedepselor accesorii la art. 64 lit. a teza I și b din Codul penal arătând că apelul declarat de inculpat trebuia admis doar în privința înlăturării dispoziției de interzicere pe perioada executării a dreptului prev. în art. 64 lit. a teza I din Codul penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a solicitat și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal pe perioada executării pedepsei principale aplicate inculpatului, cu motivarea că a săvârșit infracțiuni de pericol care implică sine qua non desfășurarea activității de conducere de autovehicule pe drumurile publice.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei s-a arătat că, pentru a fi atins scopul cerut de art. 42 din Codul penal, nu se justifică înlăturarea dispozițiilor art. 86/1 din Codul penal și aplicarea dispozițiilor art. 81 din același cod.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 78 alin. 2 și art. 79 din OUG nr. 195/2002, cu motivarea că recunoaște și regretă faptele și că ceea ce a determinat comiterea lor a fost faptul că fetița sa era bolnavă și trebuia să-i cumpere medicamente.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 reținută în sarcina sa, a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală, achitarea, cu motivarea că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Examinând hotărârea recurată prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de parchet și inculpatul apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Curtea, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că instanța de apel, reținând corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, a avut temeiuri să constate elemente posibil de apreciate ca pozitive și să schimbe modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul este fără antecedente penale, a manifestat sinceritate pe parcursul desfășurării procesului penal, recunoscând și regretând faptele, este tânăr, până la data săvârșirii faptelor a avut o conduită ireproșabilă, aspecte care configurează cel puțin până în momentul săvârșirii faptelor un profil pozitiv al inculpatului, care permite concluzia potrivit căreia acesta dispune de aptitudini care să îi permită reeducarea și conștientizarea rezultatului negativ al faptelor lui,prin executarea unei pedepse în condițiile art. 81 din Codul penal.
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate, acesta este corespunzător gradului de pericol social al infracțiunilor comiseși în măsură să atingă scopul preventiv educativ, atribuit de lege, neimpunându-se a fi reduse, așa cum în apărarea solicitat inculpatul.
În cazul dat, numai o pedeapsă în cuantumul și modalitatea de executare stabilită, poate duce la reeducarea inculpatului și poate răspunde scopului stabilit de art. 52 din Codul penal.
Cu privire la solicitarea parchetului de aplicare a dispozițiilor de interzicere a dreptului prevăzut în art. 64 lit. c din Codul penal inculpatului, curtea constată că instanța de apel în mod corect a procedat la înlăturarea art. 64 lit. c din Codul penal.
Astfel, între restrângerea exercițiului unor drepturi și situația care a determinat-io, trebuie să existe o proporționalitate,m care se regăsește în individualizarea pedepselor,ținându-se seama de pericolul social al faptei săvârșite, de purtarea infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, conform art. 72 din Codul penal, care se impune a fi aplicat și pentru pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a-c din Codul penal.
Or, în raport de cele arătate, în cauză nu se justifică aplicarea art. 64 lit. c din Codul penal, instanța de apel în mod corect limitând pedepsele accesorii la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În ce privește critica inculpatului referitoare la faptul că nu a săvârșit infracțiunea de părăsire a locului accidentului, apreciem că aceasta este neîntemeiată.
Din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul, după săvârșirea accidentului, ca urmare a comiterii altor infracțiuni, a părăsit locul faptei, tocmai pentru a împiedica aflarea împrejurărilor în care a avut loc tamponarea și tragerea la răspundere penală.
Inculpatul cunoștea sau trebuia să cunoască obligația impusă conducătorilor de autovehicule de a rămâne la locul accidentului și, cu toate acestea, reacția lui a fost de părăsire a locului faptei, astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 254 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - O, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. deciziei -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2ex. 24.01.2008, pc
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Groza Gheorghe
