Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.262/R/2009
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr.35 din 24 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul -, trimis în judecată pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/20052 cu aplic.art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar note scrise privind motivele de recurs ale Parchetului.
Având în vedere că instanța de apel a dispus achitarea inculpatului, s-a procedat la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată conform procesului-verbal depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se mențină dispozițiile sentinței Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea care i se reține în sarcină. În mod nelegal s-a dispus achitarea inculpatului, apreciindu-se că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât inculpatul este posesorul unui permis de conducere și a condus autoturismul pe o distanță scurtă de circa 500, deoarece martorul căruia îi împrumutase autoturismul consumase băuturi alcoolice. Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că în perioada minoratului, acesta a mai săvârșit infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, iar în perioada termenului de încercare a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune care face obiectul prezentului dosar. Inculpatul, deși a beneficiat în mod repetat de clemența instanței, a continuat să săvârșească infracțiuni. Mai mult, din actele dosarului rezultă că la momentul la care a fost oprit de organele de poliție, inculpatul circula cu o viteză peste limita legală, de 82 km/, de unde rezultă că nu avea intenția să conducă autoturismul doar pe o distanță de 500. Pentru aceste motive, solicită casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. În mod corect s-a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Fapta a fost comisă datorită împrejurării că martorul, care conducea mașina inculpatului a consumat băuturi alcoolice, motiv ce l-a determinat pe inculpat să comită fapta care i se reține în sarcină. De asemenea, instanța de apel a avut în vedere distanța scurtă pe care a fost condus autoturismul de către inculpat, acesta intenționând să ducă autoturismul în parcarea sa, pe o distanță de circa 500 din locul în care se aflau cei doi. Parchetul a arătat că nu se poate face aplicarea art.18/1 pen. din cauza antecedentelor penale ale inculpatului, dar, așa cum constant s-a decis în practica judiciară, existența antecedentului penal nu poate înlătura aplicarea art.18/1 pen. Există foarte multe decizii penale vizând fapte de o periculozitate mai M, în care antecedența penală, chiar starea de recidivă nu au înlăturat aplicarea disp.art.18/1 pen. Infracțiunile anterioare la legea circulației la care se face referire, au fost comise de inculpat în timpul minoratului și au fost sancționate potrivit gravității lor, respectiv cu mustrare. Având în vedere că nu s-a produs nici un prejudiciu, că de câțiva ani inculpatul este angajat la același loc de muncă, unde are o conduită exemplară, se poate face aplicarea disp.art.18/1 pen. Solicită a se avea în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că acesta regretă comiterea infracțiunii. Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și solicită a se avea în vedere că nu a comis alte infracțiuni de la condamnarea sa anterioară la pedeapsa de 3 ani cu suspendare.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 2657/03.12.2008 a Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și art. 74 lit. c Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 219/17.02.2004 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 165/A/10.06.2004 a Tribunalului Maramureș, care a fost adăugată la pedeapsa de 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
Instanța de fond a reținut că inculpatul -, la data de 09.11.2007, a condus autoturismul marca "Ford Mondeo", cu nr. de înmatriculare -, pe str. - din B M, deși, conform adresei nr. 3919/P/04.12.2007 a Inspectoratul de Poliție al Județului M - Serviciul Poliției Rutiere, dreptul de a conduce autovehicule îi fusese suspendat pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 23.10.2007 și până la data de 21.12.2007. Instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 și, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
Constatând că inculpatul a săvârșit infracțiunea în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 219/17.02.2004 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 165/A/10.06.2004 a Tribunalului Maramureș, instanța, în temeiul art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința menționată, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea de 2 luni închisoare și a dispus că inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și art. 71 Cod penal.
Instanța a reținut de asemenea, că fapta inculpatului prezintă în mod cert gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar stabilirea unei pedepse ce urmează a fi executată se impune ca o necesitate firească de reeducare a acestuia, întrucât sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul.
Împotriva sentinței penale nr. 2.657/03.12.2008 a Judecătoriei Baia Marea declarat apel inculpatul -, solicitând desființarea acesteia și, în urma rejudecării, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală coroborat cu art. 181Cod penal.
Prin decizia penală nr. 35/A/24 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul inculpatului, a fost desființată în întregime hotărârea atacată și rejudecând, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.pen. și art.18/1 pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a pen. și s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei.
Tribunalul a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind adusă o atingere minimă valorii sociale ocrotite d legea penală, având în vedere că: inculpatul este posesor de permis de conducere categoria "B" începând cu anul 2001, conform adresei nr. 3.919/P/04.12.2007 a Inspectoratului de Poliție al Județului M - Serviciul Poliției Rutiere, aspect care generează concluzia că acesta cunoaște dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice și deține aptitudinile necesare pentru conducerea autovehiculului în condiții de siguranță. De asemenea, potrivit susținerilor inculpatului, confirmate de martorul, acesta intenționa să conducă autoturismul pe o distanță relativ scurtă (aproximativ 500 de metri), determinat de faptul că martorul menționat consumase băuturi alcoolice și nu putea conduce autovehiculul.
Or, toate aceste împrejurări, vizând modul de comitere a faptei, distanța parcursă de inculpat, motivația pentru care acesta s-a urcat la volanul autoturismului și abilitățile sale în conducerea unui autovehicul, circumstanțiază starea de pericol creată la adresa valorii sociale ocrotite de legea penală, justificând concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului - este, prin conținutul său concret, în mod vădit lipsită de importanță în sensul art. 181Cod penal.
Potrivit certificatului de cazier judiciar al inculpatului, acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 219/17.02.2004 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 165/A/10.06.2004 a Tribunalului Maramureș, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, dispunându-se în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. Potrivit aceluiași certificat, inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aspect care denotă că funcțiile și scopul prevăzute de art. 52 Cod penal au fost realizate, iar fapta care formează obiectul prezentei cauze are un caracter izolat, accidental.
De asemenea, la evaluarea gradului de pericol social al faptei săvârșite, tribunalul a avut în vedere și persoana și conduita inculpatului, comportarea sinceră a acestuia atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, precum și atitudinea de regret manifestată față de actele ce au fost reținute în sarcina sa.
În raport de aceste aspecte, tribunalul a reținut că valoarea socială apărată de legea penală, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, a suferit o atingere minimă și având în vedere circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită, persoana și conduita inculpatului, a apreciat că acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 181Cod penal.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalului Maramureș, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
S-a arătat în motivarea recursului că, în mod nelegal tribunalul a evaluat gradul de pericol social al faptei exclusiv în contextul în care inculpatul urma să execute pedeapsa în regim de detenție.
În cauză, deși inculpatul a beneficiat în mod repetat de clemența instanțelor (în perioada minoratului a săvârșit în două rânduri infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, pentru care a fost sancționat cu mustrare și apoi, condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată), a continuat să săvârșească infracțiuni. Mai mult, în momentul opririi de către organele de poliție, inculpatul circula cu o viteză mult peste cea legală, ceea ce denotă că intenția sa nu era să conducă doar pe o distanță de 500, așa cum s-a susținut.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată fondat recursul formulat, pentru următoarele considerente.
S-a reținut în mod corect de către cele două instanțe că, la data de 09.11.2007, în jurul orei 20,12, inculpatul - a condus autoturismul marca "Ford Mondeo", cu nr. de înmatriculare -, pe strada - din B M, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, de la 23.10.2007 până la 21.12.2007.
În mod corect prima instanță, reținând vinovăția inculpatului, a încadrat fapta acestuia în infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, după care, valorificând eficient criteriile prev. de art.72 pen. ( dând dovadă chiar de multă clemență), a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c pen. - atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului.
Totodată, fapta fiind comisă înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.83 pen. și s-a revocat suspendarea executării acestei pedepse, pedeapsă ce a fost adăugată la cea nou aplicată, motivându-se corect de ce fapta inculpatului prezintă în mod cert gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În mod neîntemeiat însă, instanța de apel a apreciat că fapta inculpatului, prin conținutul său concret este în mod vădit lipsită de importanță și că deci, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Aceasta deoarece, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, instanța nu a dat eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor prev. de art.18/1 alin.2 pen.
Astfel, s-a avut în vedere în mod determinant - conduita inculpatului, dar numai cea din cursul procesului ( mai puțin cea anterioară comiterii faptei), respectiv, sinceritatea acestuia și manifestarea de regret față de fapta comisă.
De asemenea, s-au interpretat greșit împrejurările comiterii faptei, în special motivația acesteia - pentru ca mașina să nu fie condusă de martorul, care consumase alcool și faptul că inculpatul " intenționa" să conducă mașina pe o distanță scurtă ( aproximativ 500 ). Faptul că martorul consumase alcool și nu putea conduce mașina, nu justifică în nici un fel atitudinea inculpatului, în lipsa altor împrejurări care să fi impus în mod imperios ca inculpatul să conducă la acel moment mașina, iar viteza cu care circula inculpatul în momentul opririi în trafic ( 82 km/ ) nu confirmă nicicum "intenția" acestuia de a conduce autoturismul pe o distanță mică și, oricum, nu intenția este cea care este sancționată de lege, ci fapta în sine.
, s-a acordat o mai mică atenție criteriului privind persoana făptuitorului - recidivist, aflat în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare. Este adevărat că, starea de recidivă nu poate exclude ab initio aplicabilitatea art.18/1 pen. însă nici nu trebuie ignorată sau necoroborată cu celelalte criterii prevăzute de lege. Inculpatul a mai avut încălcări ale legii penale și în cursul minorității ( tot pentru fapte privind regimul circulației rutiere) pentru care a beneficiat de clemența instanțelor și i s-au aplicat doar măsuri educative. Este adevărat și că aceste antecedente nu împiedică acordarea încă o dată a unei sancțiuni mai puțin severe, însă ele denotă o anumită perseverență infracțională a inculpatului și, pe cale de consecință, imposibilitatea reeducării și reintegrării sociale a acestuia, în lipsa unor măsuri mai ferme, care să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
Așa fiind, se constată fondat recursul în cauză, acesta urmând a fi admis în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a pr.pen. casată decizia atacată și menținută sentința judecătoriei, deoarece Tribunalul Maramureș, în mod greșit a admis apelul inculpatului.
În baza art.189 pr.pen. stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 35 din 24 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și menține sentința penală nr. 2.657 din 3 decembrie 2008 Judecătoriei Baia Mare.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./4 ex./11.05.2009.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
