Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 274
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Tatiana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect "OUG nr.192/2002" promovat de inculpatul recurent G împotriva deciziei penale nr.516 din data de 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent G, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al treilea termen de judecată, că la termenul anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului inculpatului pentru a depune la dosar acte medicale, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că inculpatul nu a mai recuperat actele medicale uitate în acel microbuz cu care s-a deplasat la la termenul anterior dar, precizează că parte din actele pe care ar fi urmat să le depună se află la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat, pentru inculpatul recurent G, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurată.
Susține apărarea că prin sentința penală nr.1732 din 29 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1(un) an și 6 ( șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea disp.art.37 lit.b Cod penal.
În termen legal, sentința a fost apelată, cu motivarea greșitei condamnări a inculpatului în condițiile lipsei oricărei intenții în săvârșirea faptei, precum și a unei greșite individualizări a pedepsei în condițiile existenței concursului între cauzele de agravare și de atenuare.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr.516 din 04.12.2008 a respins ca nefondat apelul inculpatului reținând că, prima instanță a evaluat temeinic probatoriul administrat în cauză, reținând corect existența intenției directe a inculpatului în săvârșirea faptei, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanța de fond, instanța de apel o consideră excesiv de blândă, raportat la valoarea alcoolemiei și a stării de recidivă.
Susține apărarea că, în cauză, săvârșirea faptei nu a fost negată de către inculpat, apărarea acestuia față de incriminarea reținută prin actul de sesizare a instanței raportându-se la timpul scurs între consumul băuturilor alcoolice, repausul total ( somn) și momentul conducerii autoturismului. Lipsa vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, cu atât mai mult cu cât, vinovăția nu se prezumă, trebuie dovedită în răsturnarea prezumției legale de nevinovăție.
Raportat la aceste susțineri, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.19 pct.2 lit.b Cod penal cu consecința legală a achitării inculpatului. Pe de altă parte, așa cum constant s-au pronunțat instanțele de judecată, în aprecierea pericolului social concret al faptei, instanțele trebuiau să aibă în vedere că, fapta reținută în actul de sesizare nu a avut un rezultat socialmente periculos, că inculpatul a avut o conduită bună, în timpul procesului avut o comportare sinceră, că acesta își are asigurată existența prin muncă și este integrat familial și social, fiind singurul susținător al familiei sale, elemente ce denotă că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
A reține, existența unei condamnări anterioare și a concluziona în existența unei perseverențe a inculpatului în a comite astfel de fapte penale, apreciază apărarea că perseverența nu poate fi reținută din moment ce între ultima faptă săvârșită în anul 1999 și fapta cercetată s-au scurs mai bine de 8 ani, iar sentința primei instanțe nu a fost apelată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, impunea ca, instanța de apel să se rezume în a cerceta motivele de apel ale inculpatului și nu a face aprecieri cu privire la blândețea pedepsei în scopul contrabalansării criticilor aduse de către inculpat.
Solicită instanței a avea în vedere și practica europeană, cu trimitere la cauza versus Austria, 20 mai 2002 ( cauza 38275/97), unde s-a constatat încălcarea art.4 din Protocolul nr.7, text ce interzice sancționarea unei persoane pentru un comportament pentru care fusese anterior condamnat sau achitat.
Înlăturând netemeinic și nemotivat criticile inculpatului apelant G, cu privire la lipsa de vinovăție, lipsa pericolului social, instanța de apel nu a făcut decât să încalce textul sus arătat, inducând ideea că, inculpatul ar fi trebuit condamnat mult mai pentru simplul motiv al existenței stării de recidivă adică, pentru o faptă pentru care fusese anterior condamnat.
De asemenea, în mod greșit instanța de control judiciar nu a analizat critica privind incidența dispozițiilor art.74 Cod penal. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă conduita bună a inculpatului atât anterior, cât și ulterior comiterii faptei. În acest context, este nelegală înlăturarea circumstanțelor atenuante, cu justificarea existenței stării de recidivă postexecutorie, a atitudinii inculpatului față de alcool ( aspect lipsit de orice bază probatorie), a ignorării tratamentului medical prescris inculpatului pentru starea psihică labilă.
Pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris, solicită instanței a aprecia și a dispune în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că situația de fapt nu comportă nici un fel de discuții din nici un punct de vedere, fapta săvârșită fiind dovedită și demonstrată cu probe științifice.
Cele două instanțe nu puteau să ignore faptul că inculpatul are o anumită perseverență infracțională.
Apreciază decizia pronunțată temeinică și legală, recursul nefondat, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca atare.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1732 din 29.05.2008 Judecătoria Iașia hotărât:
Condamnă pe inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 21.04.1977 în județul I, domiciliat în comuna, sat, județul I, de cetățenie română, agricultor, recidivist, căsătorit, având un copil minor, -, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge" prev. si ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II- și lit. b) Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 349 si art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 02.08.2007 inculpatul Gac ondus autoturismul cu numărul de înmatriculare IȘ-02- pe strada -, dinspre Podu de Piatră spre Gară. În jurul orei 02,35, inculpatul a fost oprit pentru control, ocazie cu care organele de poliție au constatat că G prezenta halenă etilică.
Fiind testat cu aparatul etilotest la ora 02,40, rezultatul a fost de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere acest rezultat, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgențe în vederea recoltării de probe biologice.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2068-9 din 03.08.2007 inculpatul G avea la ora 03,00 o alcoolemie de 2,10 gr. % La ora 04,00, inculpatului i-a fost recoltată cea de-a doua probă biologică, rezultatul fiind de 1,95 gr. %
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului G care a condus pe drumurile publice din mun. I autoturismul marca cu numărul de înmatriculare - având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10gr 0/00 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006.
În raport de aspectele de fapt și de drept expuse, instanța a dispus condamnarea inculpatului, tratamentul sancționator fiind stabilit în funcție de criteriile prescrise de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a reținut că inculpatul este o persoană integrată social, a recunoscut și regretat fapta, dar este recidivist postexecutoriu - statut dobândit ca urmare a unei condamnări anterioare pentru o infracțiune similară cu cea dedusă prezentei judecăți, că nici în prezent acesta nu și- reconsiderat și corijat conduita față de consumul excesiv de alcool.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul G care a solicitat să se rețină lipsa oricărei intenții directe sau indirecte în comiterea faptei, ținând seama de apărarea sa, respectiv aceea privind timpul scurs între consumul de băuturi alcoolice, repausul total și momentul conducerii autoturismului, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal - aspect ce impune achitarea sa. În apel inculpatul a susținut că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, respectiv fără a se reține circumstanțele atenuante, fiind apreciate doar circumstanțele agravante - atitudinea sa față de consumul de alcool și starea de recidivă în care a fost comisă fapta.
Prin decizia penală nr. 516/04.12.2008, Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 1732 din 29.05.2008 pronunțate de Judecătoria Iași.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că probele administrate în cauză, respectiv înscrisul de la fila 7 din dosarul de urmărire penală, care atestă că la momentul opririi inculpatului în trafic de către lucrătorii de poliție, rezultatul testării cu aparatul etilotest era de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie ce relevă că inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,10 gr % la ora 3.oo și de 1,95 gr. %o la ora 4.oo, declarațiile inculpatului din ambele etape procesuale, demonstrează pregnant săvârșirea faptei în condițiile reținute de prima instanță, astfel că, apărările invocate de acesta nu pot fi primite.
În ce privește pedeapsa aplicată prin sentința apelată, Tribunalul a constatat că aceasta este excesiv de blândă, dacă se are în vedere valoarea ridicată a alcoolemiei pe care o prezenta acesta la momentul constatării infracțiunii, dar și împrejurarea că anterior a mai suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni similare - ceea ce evidențiază perseverența acestuia de a comite astfel de fapte penale, lipsa oricărei eficiențe a pedepsei executate, dar și un vădit dispreț față de legea penală.
Împotriva deciziei penale nr. 516/04.12.2008 pronunțate de Tribunalul Iașia declarat recurs inculpatul G, arătând că sunt incidente în cauză disp. art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, având în vedere timpul mare scurs între consumul alcoolului și momentul conducerii autoturismului, timp în care s-a aflat în repaus total (somn). S-a arătata, de asemenea, că instanțele trebuia să aibă în vedere că fapta reținută în rechizitoriu nu a avut un rezultat socialmente periculos, că inculpatul a avut o comportare sincer în cursul procesului penal, că își are asigurată existența prin muncă, este integrat familial și social, fiind singurul susținător al familiei sale, elemente ce denotă că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În motivarea recursului s-a mai arătat că instanța de apel a înlăturat nelegal circumstanțele atenuante.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpatului G, stabilind corect situația de fapt și vinovăția acestui inculpat în săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
Pentru această infracțiune prima instanță aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere chiar circumstanțele invocate în recurs, anume poziția procesuală corespunzătoare și faptul că inculpatul este o persoană integrată social. Acestor circumstanțe prima instanță le-a dat eficiență atunci când s-a orientat în aplicarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege.
Potrivit art. 74 Cod penal, acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanță decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei aplicate se justifică în raport cu scopul acesteia și cu criteriile de individualizare prev. de art. 52 și art. 72 Cod penal. Nu poate fi considerată o încălcare a acestor dispoziții legale simpla împrejurare că instanța de apel nu a dat relevanța juridică dorită de inculpat atitudinii sincere manifestate de acesta pe parcursul procesului penal.
Împrejurările de mai sus nu au nici relevanța, nici consistența unor circumstanțe atenuante. Importanța sincerității inculpatului este nesemnificativă în contextul activității infracționale. Dovezile administrate în cauză atestă indubitabil că în data de 02.08.2007, în jurul orei 02.35, inculpatul Gac ondus autoturismul cu număr de înmatriculare - pe strada - din municipiul I, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10 gr. % Față de valoarea mare a alcoolemiei, Curtea consideră că aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege este necesar pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală și nu constituie în nici un caz, așa cum susține inculpatul în recurs, un tratament sancționator.
Împrejurarea că inculpatul a mai fost anterior condamnat de două ori tot pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și o dată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, nu justifică aplicarea prevederilor art. 18 ind. 1 Cod penal. Pe de altă parte, infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, este o infracțiune de pericol obiectiv, legal și efectiv, având în vedere că alcoolul, indiferent de cantitatea consumată, încetinește reflexele și diminuează capacitatea de concentrare și atenția. Analiza lipsei de pericol social a infracțiunii poate fi făcută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia.
În ceea ce privește forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, C reține că acesta și-a dat seama că conduce un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și, reprezentându-și pericolul creat pentru securitatea circulației prin atitudinea sa, a acceptat posibilitatea survenirii acestui pericol. Apărarea inculpatului, potrivit căreia între consumul de alcool și conducerea autovehiculului au trecut 5 ore, timp în care a dormit, nu este credibilă, fiind înlăturată de proba științifică prin care s-a stabilit că la momentul depistării sale în trafic avea o alcoolemie de 2,10 gr. %
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 al. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.516 din 4 decembrie 2008, Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009.
Președinte, - | Judecător, - - - - | Judecător, - |
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex./03.06.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana
