Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.289
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1967 în B, sector 6, domiciliat în B,-, bloc 337, scara 1, etaj 2, apartament 8, sector 5, împotriva deciziei penale nr. 213/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în cauză intimate fiind părțile vătămate domiciliată în orașul, str.1 -, -.9,. A,.2,.10, județul A și fără forme legale în comuna, satul V, județul D și domiciliată în comuna, satul V, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de le acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 22 aprilie 2009, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 161/5.07.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr- inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 cod penal și la 3 luni închisoare pentru conducerea pe drum public, în condițiile în care permisul a fost anulat având o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
În temeiul art. 34 cod penal, pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, iar în baza art. 81 - 82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare calculat potrivit art. 82 cod penal și în baza art. 83 cod penal s-a atras atenția asupra nerespectării prevederilor legale în materie.
În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive începând cu 19.08.2007, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului nr. 16/2007 potrivit art. 350 alin. 3 lit. b cod procedură penală.
În baza art. 346 cod procedură penală s-a admis cererea de despăgubiri formulată de părțile civile, inculpatul fiind obligat să plătească acestuia câte 74.920 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie privind greșita individualizare a pedepsei inculpatului determinat de gradul de pericol social sporit al faptei comise, solicitându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante, invocându-se și împrejurarea că nu a contribuit la acoperirea prejudiciului.
A solicitat totodată repunerea în termenul de apel, depunând la dosar o adeverință medicală din care a rezultat că afecțiunea suferită a necesitat repaus la pat.
Prin decizia penală nr. 2/8.01.2008 Tribunalul Dâmbovița, s-a admis cererea formulată de partea civilă și s-a dispus repunerea în termenul de apel, a desființat sentința penală atacată trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
S-a apreciat față de actul medical depus în apel, că partea civilă datorită afecțiuni suferite nu s-a putut prezenta în perioada 7-19.07.2007 la instanță, operând instituția repunerii în termen.
Hotărârea a fost criticată atât sub aspectul laturii penale în privința individualizării, pedeapsa aplicată fiind insuficientă pentru realizarea scopului preventiv și sancționator, cât și sub aspectul laturii civile, instanța a admis cererea de despăgubiri fără însă a preciza numele părților cărora inculpatul urmează să le plătească sumele de bani solicitate, echivalând cu o nepronunțare.
Instanța de fond, conformându-se deciziei de desființare a procedat la rejudecarea cauzei și în urma rejudecării, prin sentința penală nr. 44/12.03.2008, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, în baza art.178 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.33 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 alin.1 teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii pe timp de 24 de ore, începând cu data de 19.04.2007 și arestării preventive, începând cu data de 20.04.2007, până la data de 06.07.2007 când a fost pus în libertate.
În baza art. 346 Cod proc. penală, cu art. 14 Cod proc. penală s-a admis acțiunea civilă alăturată acțiunii penale având ca obiect cererile părților vătămate și, constituite părți civile în cauză și în consecință:
În baza art.998, 999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile, despăgubiri civile, după cum urmează: părții civile suma de 74.920 lei; părții civile suma de 74.920 lei.
S-a luat act că inculpatul a achitat ambelor părți civile până în prezent suma de 5.800 euro.
În baza art. 191 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul este proprietarul autoturismului marca Wolswagen cu număr de înmatriculare AG -44 -, dar nu posedă permis de conducere, întrucât în anul 1992 i s-a anulat urmare săvârșirii unei infracțiuni la legea circulației.
În dimineața zilei de 19.07.2007 inculpatul a plecat din comuna C, județul I, cu autoturismul proprietatea sa, rulând pe drum public până în comuna, județul A, intenția finală fiind aceea de a ajunge la În noaptea dinspre 18/19 iulie 2007 consumat băuturi alcoolice, fiind însoțit de martorul -, iar într-un interval cuprins între orele 6,30 - 7,30 acesta fiind însoțit și de martorul -.
În timp ce rula pe DN 7 pe raza comunei G, inculpatul conducând autoturismul s-a angajat în depășirea unei autoutilitare ce rula în fața sa, inițierea acestei manevre făcându-se în condiții de nesiguranță, dat fiind faptul că acesta se afla în mod evident în stare de ebrietate la care se adaugă și starea de oboseală, iar pentru a evita impactul cu auto-izoterma a acționat sistemul de frânare violent, concomitent cu virajul spre stânga, intrând pe contrasens, în aceste împrejurări a intrat în coliziune cu 1310 în care se afla victima ce circula regulamentar, având direcția de deplasare către Pitești, impact în urma căruia acesta a decedat.
La fața locului, s-a deplasat imediat un echipaj de poliție care a procedat la testarea cu aparatul etilotest, testarea având loc la orele 10,50, rezultatul fiind de 1,008 mg/l în aer expirat.
La orele 11,20 inculpatului i s-a recoltat prima probă de sânge care a indicat o alcoolemie de 1,80 0/00, iar proba a doua recoltată după o oră a indicat o alcoolemie de 2,25 0/00, (buletin de analiză toxicologică, alcoolemie cu nr. 1033/20.04.2007).
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, și anume gradul de pericol social sporit al faptelor săvârșite determinat de încadrarea juridică în prevederile art. 178 alin. 2 și 3 cod penal, împrejurarea că anterior producerii accidentului inculpatul consumase o cantitate mare de alcool ignorând consecințele gestului său de a se deplasa cu autoturismul pe un drum public, mai mult decât atât având permisul de conducere anulat.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și persoana inculpatului care a recunoscut și regretat faptele comise, dar și faptul că a achitat părților civile suma de 5800 euro, obligându-se ca ulterior să achite integral și celelalte sume de bani către acestea prin contractarea unui credit bancar.
S-a mai reținut că inculpatul a dovedit totuși rea credință plătind o parte din sumele de bani la care s-a obligat către partea civilă după admiterea apelului împotriva sentinței penale nr. 161/2007 de către tribunalul Dâmbovița așa cum a rezultat din înscrisurile existente la file 5 și 6 din dosar.
S-a apreciat, astfel că în cauză scopul legii poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate orientate sub minimul special.
și s-au constituit părți civile împotriva inculpatului cu câte 74.920 lei, despăgubiri reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia evenimentului, precum și daune morale.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a fost de acord să despăgubească pe cele două părți civile cu sumele solicitate de acestea, astfel că în baza art. 346 și art. 14 cod procedură penală a admis acțiunea civilă alăturat acțiunii penale având ca obiect cererile părților vătămate și, constituite părți civile și în baza art. 998, 999 cod civil a obligat pe inculpat să plătească părților civile câte 74.920 lei.
Totodată, instanța de fond a luat act că inculpatul a achitat ambelor părți civile suma de 5800 euro.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o numai sub aspectul reindividualizării pedepsei aplicate, considerând că pedeapsa aplicată este prea severă.
S-a considerat că în calea unei dispoziții legale care ocrotește valoarea supremă - viața, trebuie să aibă un răspuns într-adevăr imediat, dar acesta trebuie să fie în primul rând rațional, să corespundă cerințelor ce le implică efectelor de viitor pentru cel chemat să răspundă penal, dar și pentru familia acestuia.
Atunci când s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, instanța de fond nu a avut în vedere nimic din elementele ce caracterizează persoana apelantului, de asemenea nu a avut în vedere și faptul că acesta a acoperit o parte din prejudiciul produs celor două părți civile, situația familială, conduita apelantului coroborate chiar și cu timpul scurs de la momentul accidentului până în prezent.
Raportat la toate acestea, apelantul a solicitat în principal instanței de control judiciar să i se aplice o pedeapsă cu executare la locul de muncă, depunând în acest sens și un accept al unei societăți.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse în care să facă incidente dispozițiile privind suspendarea condiționată a pedepsei în una din modalitățile prevăzute de art. 81 sau art. 861cod penal.
Instanța de control judiciar, înainte de a da cuvântul în dezbaterea apelului, a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Jurisprudența CEDO.
În cursul soluționării apelului declarat de inculpat, acesta a depus mai multe înscrisuri din care a rezultat că a mai achitat celor două părți civile sume de bani care au totalizat suma de 89.200 lei.
Verificând hotărârea apelată, tribunalul, prin decizia penală nr. 213/21.11.2008 a apreciat, ca fondat, apelul declarat de către inculpat, având în vedere următoarele considerente:
Situația de fapt, împrejurările concrete de comitere a faptelor, precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute de instanța de fond, în sensul că în baza probelor administrate: plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile părților civile și, proba testimonială - declarațiilor martorilor -, -, procesul verbal de cercetare la fața locului, buletinul de analiză toxicologică, buletin de examinare clinică, expertiza tehnic - auto, certificatul constatator al morții, raportul medico legal de necropsie, procesul verbal de identificare, coroborat cu declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale dar și în cursul cercetării judecătorești, a dispus condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 178 alin. 2 și 3 cod penal și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, întrucât în dimineața zilei de 19.04.2007 a condus pe drum public în condițiile în care permisul de conducere a fost anulat având în sânge îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, producând din culpa exclusivă un accident de circulație soldat cu decesul victimei.
. juridice în disp. art.178 alin. 2 și 3 cod penal, precum și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată sunt legale și corespund faptelor comise.
La alegerea pedepsei închisorii constând în pedeapsa rezultantă de 5 ani, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare indicate de art. 72 cod penal, în primul rând, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, evidențiate de împrejurările în care faptele au fost comise, pe de o parte prin conducerea unui autoturism în condițiile în care permisul de conducere a fost anulat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea circulației și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita și a produs din culpa sa exclusivă decesul victimei, iar pe de altă parte și persoana inculpatului care pe parcursul procesului penal a recunoscut faptele pentru care a fost cercetat și condamnat.
Instanța de control judiciar nu a putut ignora faptul că de la data soluționării cauzei în fond și până la soluționarea apelului - inculpatul a făcut eforturi în a achita celor două părți vătămate, constituite părți civile, o parte destul de mare din despăgubirile solicitate și anume suma totală de 89.200 lei, luându-și angajamentul că va achita și restul de 60.640 lei.
Împotriva celor două hotărâri judecătorești din rejudecarea cauzei a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie de asemenea și sub aspectul indivualizării pedepsei.
În motivarea acestei căi de atac, a arătat apelantul, că prin apelul inițial formulat de partea civilă aceasta a urmărit obținerea unei pedepse cu închisoarea cu executarea în regim de detenție, numai în scop de răzbunare.
A mai arătat apelantul că a conștientizat efectul privațiunii de libertate în momentul în care a fost arestat preventiv dar și în perioada petrecută în această situație. Aplicarea unei pedepse prin suspendarea condiționată a executării nu ar însemna nepedepsirea sa, ci o mână întinsă de societate unui om, care are reprezentarea efectelor faptelor sale.
Existența unei alte modalități de executare, în afara celei de privare de libertate, poate fi justificată prin timpul scurs de la incident, perioada arestării preventive, circumstanțele personale ale acestuia, cât și faptul că a depus mai multe eforturi prin acoperirea unei părți însemnate din prejudiciul cauzat.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, cât și conform art. 3859alin.3 Cod procedură penală Curtea, apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
În genere, se constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate, pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de ucidere din culpă, în modalitatea conducerii unui vehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, dar și a conducerii unui automobil fără a poseda permis de conducere( acesta fiindu-i anulat anterior).
În apărarea sa, recurentul a mai făcut vorbire de circumstanțe personale care l-ar îndreptăți să nu execute pedeapsa în regim privativ de libertate.
Deși, se invocă tocmai aceste circumstanțe Curtea, apreciază că ele nu-i sunt favorabile inculpatului deoarece acesta este o persoană condamnată anterior pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, ceea ce însemnă că nu a conștientizat pericolul pe care l-ar genera pentru ceilalți participanți la trafic, în cazul în care nu ar ține cont de interdicțiile impuse de legislația în vigoare, în acest domeniu.
Pe de altă parte, se constată că acesta nu a conștientizat acest pericol și în momentul în care s-a urcat la volanul autoturismul lui proprietate personală, având în sânge o alcoolemie mult peste limita impusă de lege, situație în urma căreia a provocat evenimentul rutier ce a dus la decesul unei persoane, care nu a avut nici o culpă pentru faptul că la întâlnit pe inculpat pe drumurile publice.
Toate aceste considerente, conduc Curtea la concluzia că, pedeapsa a fost bine individualizată sub aspectul modalității de executare, iar instanța de apel a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului, în momentul în care a coborât cuantumul pedepsei sub limitele minime prevăzute de textele de lege incriminatoare stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat motiv va respinge această cale de atac, ca nefondată, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1967 în B, sector 6, domiciliat în B,-, bloc 337, scara 1, etaj 2, apartament 8, sector 5, împotriva deciziei penale nr. 213/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 19.04.2007 la 06.07.2007.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, și la 1000 lei către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 aprilie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red.FT/DC
2.ex./27.04.2009
f- - Judecătoria Găești
a- - Tribunalul Dâmbovița
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
